Cel mai singur și nesigur
Cel mai singur și nesigur
Cel mai singur om este cel aflat
Înainte Porților Înalte, fie după ce le-a trecut,
Dar nu-i bai, nu-i bai, nu-i bai,
Restul este o hărmălaie de interese meschine,
Uneori dragostea își cere drepturile,
Precum greviștii din sistemul sanitar,
Mă simt fericit, mănânc hrana zeilor, nectar,
Respir ușor, miros a trandafiri,
Proptit de un gard, cresc încet cu atomii de aer,
Ferindu-mă de cleștele negru al Marei Insecte,
m-am depărtat de cuptorul cu pâine, carne șiu alte chestii solide,
o zi albăstruie încet se deschide, peste ipostaze și ipoteze,
străjerii de fier ruginesc, or să dispară, vai, ce ne facem,
lumina ne lovește peste ochi, peste coate, peste picioare,
ne sculăm ca Lazăr din Morții Mamei Sale,
iertată fiindu-mi expresia.
***********************
Foamea, Ioană,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga
Frați oameni, lăsați-mă să respir alături de voi,
Vă spun un basm despre vulturul de munte, un basm moral,
mi-aș pune o grenadă în dreptul inimii să zbor spre voi,
nimeni nu va muri, dimpotrivă, moartea dușmanului este moartea mea,
viața prietenului este viața mea, iubirea iubitei este iubirea mea,
fuga fericirii este fuga mea, încotro?
Informatorii leproși s-au ascuns, a venit echinocțiul nebunilor,
Chei oculte nu se mai găsesc nici la vehituri,
Conjurația sixtină pune un nud în față, fiica Afroditei,
Iluminații păstrează secretul Templului antic,
Un vultur însângerat plutește deasupra lumii,
Lirica 25 de miligrame capsula poate ucide?
Epileptic răspunde scepticul criticul meu dominator,
Reacții adverse, cum se păstrează lirica? Ce dureri lecuiește?
Ce anxietate? ARSURĂ, PULSAȚIE, JUNGHI, CRAMPE,
Furnicături sub inimă.
V-am păcălit, este vorba de doamnele Lyrica și Doretta.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul e un infractor
Poetul e un infractor,
El schimbă nume după nume,
Unii se bucură când mor
Poeții-n margine de lume.
Poetul fură frumuseți,
Le duce-n zări necunoscute,
Poeții nu mai sunt poeți
Când nu mai știu să se asculte.
În mintea lor e-un gând divin,
Ei nu cunosc disprețul, ura,
Ucis cândva de-un anonim,
Aud și-acum împușcătura.
Unii se bucură când mor
Poeții- veșnici infractori.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu era nimic altceva
Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuție.
Apăru un mesaj ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu de moarte
Nu de moarte murim, ci de lăcomia ei,
Pe măsură ce vorbea, omul dispărea,
O nălucă în zări, apoi apărea în alte-ncălțări,
La alte distanțe, stanțe și Franțe,
Acolo nu există referință, ți-e teamă, măi Niță?
De cine, de Nizza?
Uriașă e gura cea neagră, te-nghite, Brunhilda, întreagă.
Brrr, vai și vai, aș vrea să adorm în tramvai,
Să mă trezesc tocma-n rai,
Ochii-i deschid, cine crede? Mefisto însuși, de veghe
și raiul e iad toată ziua, de aia îmi place pruncia,
să râzi și să plângi când ai chef,
călare pe Kiseleff, că-i nume de cal, totuși harnic,
ne-a dat Reglementul Organic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegii corfice
Dacă simt adierea vântuluui, trăiesc,
Dacă aud frunza coborând pe asfalt, trăiesc,
Dacă simt buzele tale căutând buzele, trăiesc,
Ce pot să cer mai mult?
Îmi spui că sunt prea modest,
Că aștept prea puțin de la viață,
Dar știi tu ce scriu?
Cunoști vocea ascunsă
Între două clipe?
*********************
Aflat pe un vârf de munte,
Îmi prefigurez viitorul,
Voi fi o ferigă fosilizată
Între două priviri înghețate,
O adiere, un tril, o împușcătură,
Voi fi un nor înțelept,
Cum nu am fost niciodată,
O mare ciudată, neliniștită fără pricină,
Ce bate mereu țărmul, ce nu-și cunoaște adâncul,
Doboară și ridică stânci, ce învățăm?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra mea a pornit la drum
Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec ușor,
Azi te naști, mâine ești adolescent,
Apoi te îndrăgostești, simți gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toți murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viață,
Altfel viața nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitați,
Tot o formă de viață, nu știm nimic despre viitor,
Vor ști alții, este marea ștafetă a vieții,
Fără studii, tratate, doar poezie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crin nebun
Crin nebun, crin nebun,
Nu știam ce să-ți mai spun,
Ai sicriu de sticlă-n cer,
Nu știam ce să-ți mai cer,
Dă-mi o dragoste dogoare,
Să mă ducă, să mă omoare,
Dezertez din cotidian,
Un război de mii de ani,
Să ascult divin concert,
Mai nostalgic, mai alert,
Cărțile mă mângâie,
Crezul meu de stâncă e,
Cred în viața de apoi,
Domnul e mereu cu noi,
Nu ne lasă neantului,
Eroarea savantului,
Moartea ne muncește, are
Sarcini, bună îndrumare,
Crinule, îngerul meu,
Mă înmiresmezi mereu,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din legănare
Din legănare învață pendulul, ne răsfață,
Iar tainele eterne ne însoțesc materne,
Un cântec sub morminte, materia ne minte
și gemete și hohote de râs nebun în clocote,
foametea morții, multe vieți abia născute,
noi generații, colții de ghiocei, saboții
îi calcă, Doamne, grijă să ai de orice schijă,
suntem doar lacrimile Tale, cu Tine inegale,
ne biciuiești cu flori, cu fulgere din nori,
cu pulbere de stele faci bombe și șrapnele,
Tu ne-ai trimis ciclopii să ne-mprumute ochii,
Destinul nostru care-i? Iubirea cât ne doare?
Nici moartea n-o întrece, eu număr nouă-zece,
Apoi mă nasc într-altul și cuceresc înaltul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărări întunecate
Cărări întunecate pe care le-om străbate,
Noi nu suntem făpturi obișnuite, frate,
Suntem nebunii veseli născuți în iad, durere,
De-aceea scriem versuri, un sfat sau o părere,
Să râdă vesel bunul amic și critic, tată,
Că el le știe toate, împușcă rața moartă,
Noi, însetați de viață, sorbim din iazul morții,
Iubim fantome, nimfe, jucăm de-a ostrogoții.
Cunoaștem norii, zorii și-am inventat tiparul,
Computerul ascultă ce șuieră țiparul,
În ochi avem lumină, în piept un fel de inimi,
Așa cum le cunoaște vraciul din Capetown, Jimmy,
Spre seară mai venim să tamburim o leacă,
Iubito, vino iară, să vezi cât o să-ți placă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem
Suntem indivizi, ne mai dividem,
Nici sclavi, nici îngeri, suntem bim-bem,
Ne mai gândim la moarte sau la carte,
Dar toate-s vechi și cam deșarte,
O morțișoară, viișoară,
O draga mea boleșniță,
Un șvarț, un șnițel, veșniță,
Vrei să spui, vere, nene Niță,
Hai, las-o baltă, chiseliță,
Că Sf. Augustin, vezi bine,
Închise ochiul de rușine,
Grav e Tolstoi, dar și mai gravă
Este privirea noastră oarbă,
Nici Durer nu e mai prejos,
Îl doare undeva, în dos,
E clar, totuna-i să fii viu,
Ori meditând într-un sicriu,
Nu plânge drag hipopotam,
Îmi ești prieten, asta am,
Tot lunecând în paradox,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecu moartea prin mine
Trecu moartea prin mine,
Mă lasă-n pace,
Pășesc printre ruine,
Cu carapace,
Ca o țestoasă mă simt,
Doar creierul umblă,
Ca-ntr-un tablou de Klimt,
Mai fac o tumbă,
Scoate limba la mine
Cine vrea, cine poate,
Nu mă plâng, nu mă ține
Nici viața în rate.
O, zile, voi zile de teamă
și de speranță, capete
de regi decapitați,
ore, picături de sânge
regesc, nimeni nu știe
unde-i regatul dispăruților atlanți.
Mâini ce semnează
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii care nu se văd
Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălțuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca și poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naște,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp și spațiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complimente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii și te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădină, cenușă
Grădină, cenușă, cenușă, grădină,
Albă lumină diamantină,
Parcă suntem copii, tu ai cozi,
Eu călătorul la antipozi,
Eu îți aduc de la Nord un urs alb,
Tu-mi dăruiești sânul mic, palid, cald,
Eu scriu o carte, tu îmi ghicești
Tot viitorul, le potrivești,
Zici c-om avea zece copii,
Mici, frumușei, chiar jucării,
Înconjurați de vorbe și flori,
Nu vom afla că oamenii mor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un prieten
Un prieten mă întreabă, despre
Ce vrei să discutăm? E o întrebare prăpastie,
Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât,
Telefonul care ucide, busola și moartea pe o parte,
Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul,
Elefanții au chiloți bufanți, pasărea-spin lovește din plin,
Pasărea- arc lovește mai larg, morții se roagă pentru cei vii și cei goi,
Am exilat cuvintele, floricele, drăguțele, morfologic nu este corect,
Misiuni și promisiuni goale, duet fals, cum poți spunea DA tăcerii?
Viitorul este obscen, e nevoie de dren, printre muți bâlbâitul spune ce vrea.
Cuvântul de fier nu-mi este prieten, cuvântul ca melcul îmi pare mai blând,
Te-nșeli, zice melcul, tu nu știi ce zace, durere și somn și plâns în adânc,
Acidul cel tare așteaptă doar clipa, lumina se poate preface-n pârjol,
Primește-mi, iubito, cuvântul, sărutul, tu nu știi ce poate silaba pistol.
Pot fi precum marea, umil ca pământul, primește-mă-n palmă ca pe un duh,
Pot fi stejarul, pot fi și iarba, prin tine, din haos pot iară să urc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani romani
Plânge Leonard de atâtea blestemății,
Cinstitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrențe muguri și coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
și le pierdui printre cotețe. Ce oroare.
Un șir întreg de jucători de bile colorate,
Biluțe mai rotunde și mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeții,
Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
********************************
Bati laavod, cu un cod între picere,
Lesh li mishpaha, ha-ha- atât.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl vom urma
El ne ține în palmă, buni și răi, ca și amestecații,
darul Său este viața, și aici și acolo,
singura cale este să mergi pe cărarea scrisului,
mulțumind la fiecare răspântie,
unde este acasă? Acel acasă spiritual?
Cunoști sărutul? Unul este etern.
Murim între două poeme sau două săruturi?
Există oamenii -livadă.
"Mare e moartea, peste măsură,
suntem ai ei cu sărutul pe gură",
da RMR, așa este, dar am trecut de multe ori
de limită, sora mea trăiește, este mereu fericită,
cum spunea tizul meu, "Sora mea, viața",
cum de nu l-am întâlnit, am fost aproape,
la câțiva kilometri și doi-trei ani,
nici nu mă deranja că el era Omar, iar ea Julie.
Arta nu ține cont de nume.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absurd one
Orice ating se preface în aur.
Merg în pustiu, îl caut pe Dumnezeu, pe Faur.
Am părăsit câmpia înmiresmată.
Nimic nu există, totul pare, deodată.
O buhă-mi țipă-n urechea stângă,
Lacrima râsului începe să plângă.
Cuvântul fugar se strecoară cu teamă,
Ca un lup către stână.
Fericirea cu moartea se-ngână.
Azi, iarna vrajbei noastre,
Cu vrajbă nouă s-a-năsprit,
Dar lupul, că-i flămând e pedepsit.
Spune ce bei, lupule?
Lapte negru, omule.
Spune ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune, ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge,. Spaimă, omule.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata Morgana
Alergam după Fata Morgana,
Moartea e tânără și fără etnie,
Vezi și Lili Marlen, Tosca,
Nevoia de dragoste este mai mare
Decât nevoia de a trăi,
De a te hrăni, ce-i pasă tembelului
de Farfuriile sparte?
Am pus șapte mere într-un buzunar
și m-am dus la Muntele Sinai,
apoi m-am însurat cu zâna deșertului,
cineva a propus ca bătrânii să fie depuși de vii
în Mausoleu, era un geniu pustiu și neomogen,
mulți creează goluri în spațiu, prieteniile se pulverizează
din cauze entropice, fericiți indulgenții, independenții,
vechiul popor in, o tristețe cețoasă coboară,
cu pene de corbi edgarallanpoești.
Orice înmormântare obosește.
Trenurile au întârzieri.
Oglinzile sunt oarbe prin definiție.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roată gigantică e viața
Roată gigantică e viața,
În două clipe se schimbă fașa.
Un râs sardonic, primul simptom,
Ai tetanos, stimate domn.
Toți suntem oarecum tetanici,
ia-l pe Henri Rousseau Vameșul,
ce mai întrebi, ce pezevenghi,
moartea joacă oricând un renghi.
Ah, Doris Lessing, stranie femeie,
Luă ea și Nobălul, de ce să nu-l ieie?
Până și soțul flirta cu ea, ce Everest în mintea sa.
Astăzi eu zac în Kilimandjaro,
Vine avionul ori jaguarul?
Ernie ce e cu tine, de ce?
Ce dor ți-a fost de Champs-Elisee.
Nici pe departe nu scriu poeme,
În patul de-alături frate-meu geme,
Nu pot s-ajut nici un muribund,
Atomii lui în mine pătrund.
Uite, așa înțeleg nemurirea,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre moarte, adresa este: