Textele de mai jos conțin referiri la ploaie, dar cu o relevanță mică.
Cel mai urât
moto:
Domnișoară, eu n-aud ce zici
Că pe la noi plouă cu broaște
Privește tabloul și hai, recunoaște
Că asta e coada altei pisici!
-------------------------------
Îmi pun cravata, îmi pun și vesta
Și ies seara să mă plimb
Cu bastonul prin olimp:
Sunt cel mai urât din orașul acesta!
Eu știu ce înseamnă fiesta
Când taurul vieții prins e de coarne
Și spaimele țipă să nu te răstoarne:
Sunt cel mai urât din orașul acesta!
Se uită nevestele lung după mine
Bărbații-nțelepți le imită
Și urbea cu toată se-agită
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice fes are un înțeles
moto: S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă!
-----------
Sluga care nu e slugă
Nu știe cuvântul rugă -
Ce frumoasă ești în păr
Cu atâtea flori de măr:
Delicată și involtă
Păcat de biata recoltă!
Cine câștigă primul rund
În al doilea, se duce la (p)fund
Când cade un barosan în groapă
În urma lui poți să scoți apă!
Grangurii, lichelele
Sperie și ielele
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai lunea
El știa dar n-a vrut. Nu ne-a
Mai spus taina pasămite
Că veneau din comos vite
Și pășteau noaptea pășunea
Dar tu stai cu ochii-n bagdadie
Și când plouă, nu te mai ferești
Că, se schimb' pereții în ferești,
Ca prin anul nu știu care mie...
A-nghețat caloriferul iarna
Iar n-ai bani să cumperi foc de lemne
Că dacă citeai mai bine-n semne,
Nu mai părăseai povarna
A-nghețat caloriferul. Tufă
tufu și aerul de pâslă
Că mâna dreaptă mi se face vâslă
și-aș lovi pe știu eu cine-n scufă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul s-a oprit la mantinelă
(exercițiu liric)
I
stropi de ploaie rece peste față
am plecat subit fără umbrelă
orașul s-a oprit la mantinelă
așteptând să treacă o paiață
vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;
orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex.
II
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu mai suntem de mult tineri
Noi nu mai suntem de mult tineri
Doar un strop de ploaie caldă
Noaptea sufletele scaldă
Ca-ntr-un basm cu sfânta Vineri
De ce vreți să fiți străină
Între cei care firesc
Tac și vă compătimesc
Pentru-o neștiută vină?
Și pe stradă și la piață
Vor vorbi o alta limbă
Și revolta asta schimbă
Rostul omului in viață
Veți simți lacrimi fierbinți,
Punțile care se rup
Că vă iese sufletul din trup
Pentru dorul de părinți
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Nuntă în cartier
Dați buchetele miresei
Să le pună undeva
Toată viața alergăm în jurul mesei,
Să ne cadă și nouă ceva!
Că de când aștept o nuntă
Și căciula mi-a albit
Iar mireasa e căruntă
Și sătulă de pețit
Deschideți umbrelele că plouă
Nu aici, că suntem în salon
V-am citit pe fețele-amândouă
Ca o stofă veche de melon
De plafon atârnă-un candelabru
Ce se-aprinde cu parcimonie
Cine-i domnu-acela în cinabru
Absent, de la ceremonie?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enumerare
Cantilenă reverie
melancolie trepte meri
vioară lut concert căderi
praguri sfere veșnicie
Uragane toamne veri
cavalcade apă vie
alambicuri terezie
recidivă învieri
Insomnii deșert sudoare
utopie vânturi ploi
punte flăcări scrum paloare
perle amăgiri noroi
vânători nebuni culoare
autodafé altoi
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ploaie zorită
O ploaie zorită și iarba vâlvoi
Cocorii amintirilor țipă
Amiaza coboară-n apus pe-o aripă
Cineva sparge oglinda din noi
Un secol bolnav ne incită
În zori să sărim ca hoții pe cai
S-o ștergem ca vulpile nopții și-ncai
Să dăm foc la cuferele cu dinamită
Pe ulița mare ce duce în centru
Ferestrele negre se-nchid la un semn
Pe lucruri se cerne un aer mai demn
Ca un sigiliu definitiv pentru
O sută de ciori se așează pe porți
Întregul oraș e doar un tunel
Și numai un cioclu mai iese din el,
Că ceilalți în urmă sunt morți
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre ploaie, adresa este: