Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
Un eu, așteaptă
ning ruginii frunze-n inima mea
gându-mi rătăcește anotimpuri
în patru
hoinar sunt prin viață
secera lunii culege ultimele fragmente de toamnă
întunecată de rămășițe de nor
bătute de vânt
inima-m mai prinde un rest de raze de soare
seara friguroasă îmbrățișează câmpia
și ușor se lasă-n apus de întuneric
o alee de plopi conduce strada, spre case
cu coșuri de fum
în tindă se aude câinele cum latră
și-o fetiță se zgâiește cu degetul în nas
la poartă
căruța greoi se mișca-n lăsat de seară
scârțâind miroase a fân și-a câmpii
o lumină răzbate dintr-o fereastră spre stradă
ca un pustiu între copaci
un clopot bate toaca, iar sfinții pe pereți
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet rece...
suflet stins ești uitat în timp
rece-i piatra care nu o pot urni
străjer este frigul și peste tot este pustiu
ea stă acolo neclintită și mă întreb
că simte ceva fără sens
să nu încerci să o îndrepți
căci totul este șui si-a devenit a nimănui
gheața plânge și ea de frigul ei
de singurătate-n răceală de timp
pustiul din inimă-i este
soare de toamnă rebegită
brrr... e ploaie, este bici
inima are căldura pierdută
cu picuri de gheață stropită
încerc s-o apropii dar nu mai pot
zadarnică-i zbaterea
ea, gheața și piatra rămân
totuși ceva ce au fost cândva fierbinți
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă
Lasă-mă
inima să închin
sufletului tău.
Lasă-mă să șoptesc nopții
să te încălzească.
Lasă-mă să spun văilor
răcoare să-ți dea.
Lasă-mă
să depun rugăciune
la catedrala vieții tale.
Lasă genunchii mei
să pipăie pașii tăi.
Lasă
genele tale să-mi fie
umbră.
Lasă fulgii de nea
să-ți sărute genele.
Lasă
printre raze de lumină
să vină iubire.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iartă-ne!
atunci când inima se strânge în ea chinuită, de suferință
când simte nedreptatea sau o iubire înșelată sau pierdută
să încuiem în noi cei urât și cei nesuferint și să zicem acelei ființe
suntem la fel ca tine și iartă-ne de cei neuman în noi
și-n a noastră ființă!
Iartă-ne că noi am uitat că putem să fim la fel ca tine
oricând în suferință!
Iartă-ne, tu, la fel ca noi
o ființă!
poezie de Viorel Muha (octombrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
September
spartă în cioburi de rouă, o lacrimă
plouă prin toamnă-n chipul tău
sting jar de roșu în obraji fierbinți
ce ard în bob de strugure, o lumină
apusul strigă prin pana ce cade încet din cer
nu plecați voi zilele mele senine
recele pătrunde prin căldura temătoare
raza de soare dezgolită și străluciutoare
dansează în apus de roșu pe fereastra mea
un fuior dintr-un nor, clipește speriat
o aripă zboară albind cerul
liniștea picură ca ceara fără sunet
podeaua amintirilor mele suspină
noaptea luna trimite câte-o rază și mă înțeapă
cu gheță-n inimă
firul gândului din deștertul sufletului meu
s-a răcit cu brumă
soarele încă stropește cu raze cerul
pământul plâge cu munții prin înalte cețuri
prin văi și-n cetăți mustește trecutul
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am coborât pe strada din mine
am cules o pană din colbul cerului
căzută pe pământ odată cu țipătul păsării
văzduhul bate-n inimi, vieți, dorm vise-nvelite-n scoarță de toamnă
brazde pe chipul de mâine
aștern doruri pe câmpii pustii, plapuma iernii se apropie
gândurile ei mă acoperă, acum în Septembrie
o ramură rătăcește copacul pe-o umbră rămasă de ieri
brațul tău spre cer, arată luna
o ulcică duce apa fântânei spre buzele-ți fierbinți
o tâmplă-ți zvâcnește
un armăsar, negru lucitor, câmpia o împarte-n galben și negru
o talangă sună coborând sunetul ei, spre valea din mine
cobor muntele meu de mână cu tine
lăsat-în drum o floare ruptă se chinuie să se usuce
roata vieții a frânt-o și uitarea se așterne
o frântură de zâmbet din colțul buzelor, îți poartă sărutul
ochii-ți suspină atingerea mâinii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de mine
plouă cu suflete, cerul este plin de fluturi nouri
aripile nu mai zboară, luna câteodată prin umbre zămbește
îndrăgostiții sub parfumul teilor, renasc, sunt atingere
iubirea adună puful alb, zburdând, al plopilor
eu merg singur pe-o alee de parc, cu capul plecat
o bancă, o frunză, un crâmpei de cer, un copilaș
trec umbre prin mine de timp, încă nu am venit
aștept o roată să se desfășoare, fără drum
încălțările am uitat să le pingelesc, casa bunicii
mai are fusul vechi al pânzei în care încă
înfășoar fața trupului meu, nu am uitat
am o uliță în priviri, pe care merg și capătul
poate ești tu, dar mă uit înapoi să văd unde sunt
începutul nu îl pot deșira, pentru că nu vreau să fiu trecut
am gustat pașii înainte de ai fi împlinit, mă doare
drumul are colți de piatră ascuțiți, privirile tale
le pun în sipetul inimii mele, ca primă iubire
te întreb încă odată de ce mai uitat, poate că
sunt trecutul amintirii mele, care astăzi
pe-o alee de plopi singuratici, poate a reînviat
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul meu mic
am scos din inima mea
o mică flacără.
plăpândă, firavă, supărată.
încet, am pus-o într-un mic felinar,
flacăra sufletului meu, supărat.
am încercat să agăț acest necăjit felinar,
acolo sus, în dreapta ta, în norul acela.
să îl agăț într-un cui,
cuiul tău, cui bătut în nori.
dar cuiul tău nu a vrut să țină
mica mea flacără, din felinarul meu necăjit.
ai început să te joci, suflând în el.
ai zdruncinat norii să cadă.
cuiul de puf de nori, nu a rezistat!
și felinarul meu necăjit, de sus,
de acolo, din dreapta ta, de sus!
din acei nori, s-a prăbușit.
s-a prăbușit strivind flacăra iubirii mele.
așa am rămas un felinar strivit,
și cu flacăra stinsă.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ziduri
m-am simțit închis de multe ori, între ziduri
între cuvinte
cuvinte așternute pe ochii minții, tot timpul
unele au fost și încă mai sunt, ascuțite.
țipă
înțeapă inima și sufletul
altele sunt în tonuri joase, urlă
urletului fiarelor din junglă
urletul nopții
oamenii au transformat lumea
în fără
vreau liniștea de dincolo
mă vreau acolo unde nu există
fără
fără țipete și urlete de cuvinte
fără junglă
vreau acolo unde sunt
cu tine, de iubire ziduri
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exiști
închid uși
mă încui în ieri și-n urmă zile
clipe-mi sting lumini
număr chei
rătăcesc amintiri dinspre viitor
descuie-mă în tine
cu răbdare într-un alt mâine
opaițul inimii îmi alungă umbre
încăperea mea nu are margini
nu pot
cuprinde singur pereți de viață
masa din mijlocul meu
ține încă zarurile
rostogolesc nebune destinul
o față se oprește spre viitor
tăcerea-n mine fumegă
mă ard-n cărbuni
prin vine-mi curge timpul
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, departe
inimă pustie
gânduri strivite, zdrobite, obosite
timpul cu pierdere de sens
vine peste mine, intră în mine, răscolește
geamuri, întuneric, nopți stinse
creier cu goluri
carcasă goală fără suflet
undeva la capătul lumii plângând
perete alb, obiecte în jur
eu printre ele, uitat
pierdut în mine, nefericire
o lacrimă zdrobită, uitare
adâncurile mele se separă
în singurătăți paralele
amare clipe
jumătate rămas undeva
aici, resturi uitate
cărări, drumuri retezate
speranțe pe nisipuri alunecătoare
timpuri ce nu pot fi întoarse
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (1998)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu..., pământ al meu
prin timp impus de întorceri
franjuri de lumină
țesătură să înveșmânte
chipul tău, am îmbrăcat.
am urcat stingând stele
flacără unică creând
argintul lunii
salbă în pumnul tău punând.
nori am adunat
așternut pentru tine
strigând, răsucind ploaie
fântâni construind, sete potolind.
vânturi am legat
legănând păsările cerului
columnă în masa de tăcere
am durat.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop!
Nu călcați și pe ultimile flori din sufletele noastre
Nu ne mai amputați gura și cuvântul
Nu vrem să ne puneți ecranele voastre drept ochi
Spunem NU implantului de difuzoare și a-lor voastre voci, în loc de urechile noastre
Vrem mâini pentru noi, nu aplauze și steaguri colorate îmbrăcate-n șepci
cu inscripții eronate
Nu vă aparțin drumurile noastre și lăsați-ne pași-n libertatea lor
Aerul NU este al vostru în care să turnați munții voștrii de fum și de gunoaie
Apa este viul din noi, nu o asasinați băgând radiații în izvoarele ei
Nu turnați betoane și asfalt în trupul nostru
Lăsa-ți florile libere și nu le puneți lanțuri la bara nichelată a nevoilor
Lăsați-ne norii-n pământ, pentru ca să crească albastru pe cer
Lasați-ne să culegem iarba vieții din trupul iubirii
Ne-ați transformat inimile în închisori și-ați pus clopote să ne cânte
Nu puneți foc în guri de armă și nu le lăsați libere pe străzi
Nu vă faceți centură de gloanțe-n jurul vostru, pentru ca să furați
viitorul copiilor noștrii
Copile plâng libertatea câmpiilor care mor în arșiță
Roșul macului pătează acum cerul, numai câteodată-n apus
iar noi,
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Om
am luat drumul călătorului
destinul în buzunar
inima și sufletul
le-am pus pe galantar
odihna o aveam la intersecția
pietrarului
unde sculptară timpului aștepta
acolo unde...
nimeni nu a lăsat
o sticlă de apă veșnică
ca să-mi beau amarul sorții
în memorie am acum
copii ce se jucau seara
cu zmee
colorate în roșu de apus
cerului ei foc punând
când hârtia ziarului mințea
și minte
chiar nu vreau să fiu
cocoșatul catedralei
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânt pentru iubire!
prin timp de veacuri și de mii de timpuri
răsar în zeci de mii de gânduri, flori
iar parfumul dimineților prin crânguri
vin prin aburi de primăvară și vă spun
suntem trupuri de unduire-n suflete
porți deschise spre universuri, iubire
copile din soare ațintind mereu privire
spre viață, spre voi, și pentru tine
cântăm pământului mii de culori minune
noi răsărim și suntem izvor de nemurire
vrem cu bucurie ca-n inima fiecărei case
de-i fecioară, femeie sau pentru plete albe
să vă cântăm cu drag ce-a mai frumosă melodie
a florilor culoare!
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chirurg
bisturiu, tăind adânc
mână, pe inima plăpândă
zvâcnet, de trecere în moarte
ticăit de sunet, speriat
mască albă, picături, sudoare
încordare, disperare
clipele se întind, la nesfârșit
speranță... poate revine
tăcere imensă, sunete metalice
de foarfeci ce taie
zvâcnet de vorbe, albe, goale
există oare salvare?
o tresărire... sunetul se îndreaptă
aerul vibrează ușor
sufletul se întoarce
dând speranțe tuturor
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu grăbit
de ce în rece...
beton,
fața-mi primi o talpă
de șosea întoarsă
spre mine?
tu...
boabă de lacrimă
ai căzut și...
m-ai împrăștiat
prin picături de sânge
în durere imensă
într-o secundă
făcȃndu-mă evadat
așa am dat roată vieții
văzând drum,
șosea
prin fața mea,
asfalt încins
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
am căzut în tristețe
și m-am lovit de asfaltul ei
strivind o floare în cădere
melanconie
în ruptură de suflet
trisețe în bucurie?
dezamăgire în tristeți
de nopți umbroase
ce-apasă suflet părăsit?
oare de ce nu pot întoarce...
leagănul meu din trecut?
întind mâna spre bucățica
de cer rămasă
fereastră spre lumină...
a sufletului meu
și-n cana știrbită fără toartă
în care eu caut amintiri...
de ce să dau sensuri
și să păstrez nonsensuri?
poate că ploaia inimii crede
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă aștepți
simt mare suferință, tu, iubita mea viață
cred că mă simt atârnat, ca de un fir de ață
simt cum inima sufletul și gândul mă doar
cred că nu știi, eu nu mai am mult timp și zbor
simt așa mai demult de un timp încoace
că iubesc și inima nu-mi mai stă cu pace
simt că tu ești acolo, în tramvai, în parc sau pe-o bancă
cred că stai cu o carte-n mână și gându-ți citește-n viață
simt că mă astepți, așa senină, că voi veni la tine
cred că timpul a fost deajuns și va face o minune
simt că voi veni și mă voi așeza, liniștit și cuminte lângă tine
și cred că împreună cartea vieții vom citi-o fără cuvinte
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plouă
geamul lăcrimează cu ploaie
te ating și număr secunde
mi-aduc aminte
că,
am pus mâna pe rotula genuchiului tău
că-am sărutat mai sus și-am am ars ca un jăratec
fiorul m-a electrocutat
talpa piciorului tău mă sprijiea, în străduință
și-am mușcat, cu sete, te vroiam cu totul
simțeam că mă doreai și mușchiul tău firav
s-a contractat
am alunecat usor spre cavitatea unde sunt tainele facerii tale
și-am simțit, că sărut inima lumii
și acum iarăși vreau
să mă agăț de un fir de păr, pentru ca să ajung
la umărul tău divin
gura-mi cerșește, încă o clipă de dragoste
să te simt că mă săruți, cu tine intrând în mine
te vreau
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorel Muha despre inimă, adresa este: