Citate despre animale și frumusețe, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la animale și frumusețe, dar cu o relevanță mică.
Omul care iubește pe Bunul și Milostivul Dumnezeu, se bucură de frumusețea soarelui auriu, a naturii, de culoarea cerului albastru ca opalul, de frumusețea ierbii ca smaraldul, de frumusețea radiantă a culorilor florilor, de muzica sublimă a vietăților naturii, de feblețea sufletelor care pășesc grijuliu prin flora naturii, de frică să nu o denatureze.
aforism de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ea
Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am mințit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ține cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândește la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt grația
străbătând toate zidurile orașului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Mara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna Eleonora Stoica își întâmpină fiica împreună cu aceste animale, care se bucurau toate, fiecare în stil propriu, de sosirea blondei. Intrară în sufragerie; aici, alte animale: broaște țestoase, iguane, șerpi, hamsteri și cam atât, deocamdată. În plus, o sumedenie de plante, care de care mai frumoase, îngrămădite pe la toate ferestrele, cât mai la lumină. Se observa că oamenii care locuiau în acest apartament erau mari iubitori de plante și animale, ceea ce era normal, nu doar pentru că domnișoara Maria era, ca și tatăl ei, domnul Andrei Stoica, biolog, iar doamna Eleonora medic veterinar, ci pentru că, în general, acești oameni prețuiau natura și viețuitoarele.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catârul - fabulă
Pe vremuri, la o fermă bogată și frumoasă,
Trăia printre-animale și un catâr de "rasă".
Și se muncea acolo într-un continuu flux,
Doar el, catârul nostru era șomer de lux.
De-aceea chiar stăpânul, nemaiavând răbdare,
Îl trase deoparte și ți-l luă cam tare:
- Așa nu se mai poate, m-a apucat oftica,
Tu doar mănânci fânețea și nu produci nimica.
Ia uite la Mărțuică, bătrânul nostru bou
Cum trage toata ziua, în plug, ca un erou.
Sau uite la Joiana cea care zi și noapte
Ne dă la toată lumea găleți întregi cu lapte.
Găinile de-asemeni se screm și una două
Ne pricopsesc deodată cu zeci și zeci de ouă.
Chiar și cocoșul nostru acela pintenat
Ne cântă dimineața să ne sculăm din pat.
[...] Citește tot
fabulă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
"Povara" frumuseții
Hulpavi ca niște animale,
Cu foamea de hormoni lăsată,
E-adulmecată câte-o fată
De cei ce-i întâlnește-n cale
Chemări din ochi, chemări verbale,
De multe ori e acostată
Ba uneori chiar agresată
Motivul? Farmecele sale
Ea aplecând ușor privirea,
Încearcă a-și menține firea
De-atâția inși a fost poftită
Și din privire dezbrăcată
Încât te-ntrebi, deși smerită,
Mai e virgină, biata fată?
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctor zburând
Cică era doctor de suflete și toată lumea-l știa
(deși după figură aducea a hoț de buzunare)
le punea-n atele din lemn de tei înflorit și la viața viitoare
- avea și o reclama la o gazetă - erau ca noi
m-am dus la el într-o doară plângându-mă de niște dureri care nu erau ale mele
după ce iubita mi-a zis ca semăn cu un pom plin de păreri de rău
din pricina operelor mele incomplete
de parcă opera dumnezeului ei la care se ruga - dă-mi doamne dragostea
nebunului ăsta -
pe furiș în baie era completă
ea nu avea nici o prețuire pentru scrisul meu, între noi fie vorba
socotind că fac asta pentru că n-o iubesc
și nu mă dezlipeam de stiloul acela blestemat ca să n-o pot mângâia
era cunoscut asemenea unui cal breaz doctorul
și se spunea ca dresese de-a lungul vremii suflete de precupețe bașoldii
sau ftizice
de cavaleri înzăuați ca niște pești argintii de uscat rămași de la vreo viitură
și de viceregi călări pe câșlegi cu capul plin de caravele amușinând vanilii
dar și de măcelari, bunăoară pe-al lui Nea Marcel
sau de saltimbanci mereu plânși
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (octombrie 2016)
Adăugat de Dragoș Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale
această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie să apară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginează-ți asta: fără înainte, fără după. Veșnic amurg într-un codru de brazi. Sângele care o ia în răspăr, ochii privind înlăuntru, urechile care țiuie niște semnale, mâinile care mângâie blana unui animal neînchipuit de gingaș. Acolo e ea, covârșindu-te, străluminată și blândă. Inima ți se strânge, buzele ți se întredeschid. Dacă atâta frumusețe nu te strivește, e din pricină că nu există nici înainte, nici după.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvează planeta Pământ
Indiferența ta mă afectează atât de grav,
Încât, de la o vreme, mă simt tot mai bolnav.
Pericolul pieirii îmi e tot mai aproape,
Simt cum îmi dispar păduri, dispar cursuri de ape.
Zi de zi deșertul, mă sugrumă cu ghearele,
Pe pajiști întinse, mor de sete animalele.
În grădini și livezi, plantele sunt pârjolite,
Câmpii, munți și dealuri, rămân tot mai dezgolite.
Prietenii mei, oamenii, suferă de foame,
Copacii se usucă și nu le mai dau poame.
Stratul de aer, tot mai mult se rarefiază,
Soarele mă arde, când ziua-i la amiază.
Primesc caniculă în loc de rouă și ploaie,
M-acoperă și mă sufocă, prea multe gunoaie.
E tot mai multă murdărie de jur împrejur,
O astfel de viață, de loc nu pot să mai îndur.
De vrei s-aduni în hambare, bogatul rod al meu,
Ajută-mă omule! Va fi mai bun traiul tău.
De vrei prosperitate, salvează-mă pe mine
Și vei avea tot ce-ți dorești, și astăzi, dar și mâine.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cuvânt al unui condamnat
am ochii unui animal hăituit
nu știu cum să vă spun dar azi
am ucis în numele Tatălui
al Fiului și al Omului din mine
am degetele pătate și
trăiesc într-un anotimp pervers
rostuiesc cuvinte nerostite
și-mi caut vina
în tăcerea unei lacrimi
fără identitate
ucisă
în favoarea unei iubiri
pe care
am scrijelit ultima dorință
mai e puțin și se termină ziua
undeva între două spații
mă așteaptă Ea
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simpatică această domnișorică blondă, mititică; Lucian chiar o simțea apropiată de el. Drăgălașă, voioasă, iubitoare, prețuia natura și viețuitoarele, indiferent de aspect; dacă ar putea-o considera mai mult decât doar o colegă, poate problemele lui ar lua sfârșit. Dar nu, inima lui bătea pentru altcineva și-i atrase atenția în altă parte: brunetă și frumoasă, dar tare afurisită; Lia încă nu plecase, însă tocmai intenționa acest lucru. Hotărât, Lucian porni în direcția ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De nu ar fi pe lume
De nu ar fi pe lume animale
Nu am înțelege ce-i iubirea...
Prin ochii lor plăpânzi și calzi
Descoperim ce-i fericirea.
De nu ar fi flori în văzduh
Nu am înțelege ce este puritatea...
Ne-am pierde ca o pulbere în vânt,
În frumusețea lor stă însuși Duhul Sfânt.
De nu ar fi pe lume ape,
Să murmure în prag de seară,
Ne-am pierde toți în neant
Și am uita dorul de țară.
De nu ar fi pe lume munți,
Cu creasta lor stâncoasă și semeață,
Vulcani ce lecția ne-nvață,
Am uita a prețui chiar propria viață.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binefacerile lumii
Luna, care este capriciul însuși,
se uită pe fereastră, pe când dormeai în leagăn,
și își zise: "Îmi place copila".
Și, plină de moliciune,
coborâ scara de nori și trecu lin prin geamuri.
Apoi, se lăsă pe tine cu mlădioasă duioșie de mamă
și își puse culorile pe fața ta.
Ochii ți-au rămas verzi, și obrajii din cale-afară de palizi.
Contemplând-o pe această musafiră,
ochii ți s-au mărit ciudat;
și te-a strîns la piept cu atâta duioșie
încât ai rămas pentru totdeauna gata să plângi.
În acest timp, în împărtășirea bucuriei tale,
luna umplea toată încăperea, aidoma unei atmosfere fosforice,
unei otrăvi luminoase; și toată această lumină vie gândea și zicea:
"Vei suferi veșnic înrâurirea sărutării mele. Vei fi frumoasă în felul meu.
Vei iubi ce iubesc eu și tot ce mă iubește: apa, norii, tăcerea și noaptea;
marea nemărginită și verde; apa informă și multiformă; tărâmurile unde nu vei fi;
iubitul pe care nu-l vei cunoaște; florile monstruase;
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt antivegetarianism și nici antiveganism, dar nu pot accepta orbește unele lucruri pe care vegetarienii și veganii le susțin. De exemplu, dacă ne-am lua după vegani, animalele domestice de la care folosim lapte, carne, lână, ouă, miere ș. a., adică bovinele, ovinele, caprinele, porcinele, găinile, gâștele, rațele, curcile, albinele ș. a., ar trebui să crească numai în sălbăticie, ca să nu mai fie exploatate de om. 1) Aș vrea să văd și eu un vegan care crește în ograda sau în apartamentul lui măcar un animal din aceste specii doar pentru frumusețea lui. 2) De unde să iei astăzi atâta sălbăticie, de care ar avea nevoie toate aceste animale? 3) Când ai la dispoziție tot ce vrei și poți să alegi orice alimente vrei, și ai din belșug cu ce să le cumperi, cum se întâmplă în special în țările occidentale bogate, e ușor să fii vegan, în timp ce în multe țări, în special din Africa, se moare de foame din cauza sărăciei, a solurilor nefertile și a climei improprii pentru producția vegetală, a înapoierii tehnologice ș. a. 4) Dacă, prin absurd, toată populația Pământului (7 miliarde de oameni) ar deveni peste noapte vegană, cu ce ai hrăni-o, de unde ai lua atâtea produse vegetale? 5) E ușor să vorbești, e greu să oferi soluții realiste și să faci ce trebuie pentru ca oamenii să nu mai moară de foame și de subnutriție.
George Budoi în Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (17 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blonda noastră
Mică, blondă și zglobie,
Parc-ar fi o jucărie.
Veselă și zâmbitoare,
Frumoasă și iubitoare.
Are o inimă curată,
De plante-i înconjurată,
De animale iubită,
Deci, mereu e fericită.
E cochetă și dulcică
Și-n curând va fi mămică.
Peste tot prieteni are,
Că e blândă o splendoare.
Primăvară-i când zâmbește
Și pe toți ea îi iubește.
Iar privirea ei te "arde"
Cu sclipiri ca de smaralde.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senectute, frumoasă ești!
este senectutea timpul fericirii noastre?
animalul din noi a murit demult,
acum trăim cu sufletele noastre
printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă.
cuprindeam în brațe toate orașele
și câmpiile fără de sfârșit,
penumbra pe care o vedem este lentă și nu doare,
ea curge pe un povârniș, semănând cu eternitatea.
femeile au gustul melancoliei
și le găsim în paginile cărților nescrise,
toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,
au o întoarcere a lor în timp,
drumurile noastre au fost ecouri și pași,
femei, bărbați, agonii, învieri, dezamăgiri, iluzii,
zile și nopți, răstimp între vise și vise,
iernile cu zăpezile frumoase,
verile cu tumultul vieții,
toamnele cu melancolii,
primăverile cu florile din inimi,
să le putem uita așa usor?
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deseori cad în uimire când conștientizez minunățiile infinite din vis. Atâtea flori splendide înfloresc și nu sunt văzute de ochii lumii, atâtea vietăți prin iarbă, atâția fluturi neînchipuit de frumos colorați. O infinitate de forme, culori, sunete. Știu că am pus etichete, însă de la distanță nu aveam cum să mă exprim. Stai să vezi când te vei trezi din el. A-Fi este deja infinită beatitudine. Sentimentul nemuririi care implodează în noi, odată cu recunoașterea adevăratei noastre naturi este de o beatitudine copleșitoare.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi ploioasă
Azi a fost o zi ploioasă
Nimeni n-a ieșit din casă,
Stropii mari băteau în geam,
Iar noi singuri așteptam.
Nu mișca vreo vietate,
Toate erau speriate,
Afară de te-ai fi dus,
Vântul te-ar fi luat pe sus.
După ore de suspin,
Vântul bătea mult mai lin,
Stropii parcă s-au rărit,
Iar noi din somn ne-am trezit.
Un curcubeu s-a-nălțat
Peste amorțitul sat,
Soarele-a ieșit din nori...
Ce minunat e uneori!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipitorii de rai
(jam-session cu Dorin Cozan)
D.
Această javră de care ți-e milă,
pe care zici tu c-am ucis-o, te-a făcut om.
Ai acum dreptul să strigi:
- Priviți, priviți, ce femeie
frumoasă și cultă a ucis acest animal.
Dar binele și picioarele tale,
au felul lor de a înșela evidența -
dreptul meu de a spune da și nu, totodată.
Această javră știa doar să latre,
să dea dracului din picior,
să scurme, flămândă mereu și însetată
de carne.
Te-am scăpat, fă-te că nu mă cunoști. Doar
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare la rădăcina unui înger
ca atunci când se năștea făt frumos
dintr-o lacrimă
sau mai știu eu din ce altă formă aerodinamică
precum se nasc poeziile
dintr-o inimă bătând pe nesăturate
flămândă ca un animal de pradă în creștere
aproape ca o explozie de așa și mai departe
sau de hai să ne trecem unul prin altul
cum se trec clipele prin nemărginire
....................
iubireeeee
nu simți cum te culc la amiază
ca pe o floare de salcâm
....................
câtă lipsă de pădure mă colindă
iar eu promit primăveri după primăveri
dintr-o rădăcină dureroasă
ca o muzică
sau ca o șoaptă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre animale și frumusețe, adresa este: