animale şi iubire

Niciun adevăr nu e mai mişcător ca cel lăuntric al animalelor ...

Câinii vagabonzi sunt condamnaţi la o existenţă mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresaţi
de a construi o formă de solidaritate
şi supravieţuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.

Îndepărtaţi de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătăţii ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră şi n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.

Niciun adevăr nu e mai mişcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Şi animalele iubesc, sunt gata de a-şi oferi iubirea
până la sacrificiu.

Gândiţi-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare decât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă vieaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.

Ernest Bernea în Preludii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ

Învăţ când învăţ pe alţii
Învăţ când ascult
Învăţ când citesc
Învăţ de la copii
Învăţ de la animale
Învăţ de la natură
Învăţ să respir
Învăţ să trăiesc
Învăţ să iubesc
Învăţ... sa fiu OM...
Învăţ...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan .C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauza acelora care fac dragoste ca animalele, într-un fel stupid, dezgustant, infernal, se produc războaiele şi epidemiile, pentru că dau astfel materiale tuturor spiritelor doritoare să facă rău umanităţii, le hrănesc, le întăresc. Dacă bărbaţii şi femeile ar şti asta, ar fi cu adevărat trişti şi necăjiţi şi le-ar fi ruşine de ce au făcut, şi ar încerca să înveţe cum să iubească.

Omraam Mikhael Aivanhov în Forţa sexuală sau Balaurul înaripat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire parţială

Draga lui, paradoxal,
Iute i-a grijit norocul:
Când îl vrea ca "animal",
Când alungă "dobitocul".

epigramă de Dumitru Cioacă-Genuneanu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra aceasta este o piatră, ea este şi animal, este şi Dumnezeu, este şi Buddha, iar eu o admir şi o iubesc nu pentru că, odată şi odată, ar putea să devină fie una, fie alta, ci pentru că ea este de multă vreme şi întotdeauna totul.

Hermann Hesse în Siddhartha
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e manifestarea divinităţii, dar la început i se pare că este o fiinţă deosebită, "eu". Lui i se pare că este "eu", separat, că este om; dar el este Dumnezeu, manifestarea lui. Nu ştiu cum sunt animalele, dar omul nu doar poate, ci trebuie să cunoască asta. Şi cunoscând, omul nu poate să nu presupună viaţa sa în relaţie cu tot, adică în iubire. Pentru om, consecinţa acestui fapt este binele.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

animalele şi plantele
iubesc acest anotimp
mereu primăvara
speranţele înfloresc
odată cu natura

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strafund de ochi

Valul venind spre mine a împietrit în aer
O, chiar şi tu, iubito, ai rămas
într-o deplină nemişcare.

Şi timpul are febră
O, el mă arde
secunda este fixă ca o perlă
şi stropii valului atârnă-n aer.

Tu, atât apuc să strig, tu
şi cuvântul începe să se vadă
încet, âncet cum se vede lăsarea de noapte,
cuvânt din două litere: tu.

Animal monstruos, înţelesul
s-a oprit, şi începe să se vadă…

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti pe cineva e ca şi cum tot timpul ai fi ameţit de acel cineva. Om sau animal, sau ce vrei tu să iubeşti. Ce s-a întâmplat să iubeşti, pentru că de fapt lucrurile astea se întâmplă cum vor, şi când vor ele, altfel ar fi atât de simplu, şi atunci când se întâmplă cu adevărat nu mai e nimic de făcut.

Doru Davidovici în Ridică-te şi mergi (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

în nopţi cu lună plină
îndrăgostiţii se plimbă
pe aleile parcului
cu miros de tei
şi animale în cuşti

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce avem de învăţat, învăţăm de la Natură, ea ne dă tot ce ne trebuie. Vrem să zburăm, ne uităm la păsări şi învăţăm să zburăm. Vrem să învăţăm să iubim copiii, ne uităm la animale, care îşi dau viaţa fără să clipească pentru puii lor. Vrem să învăţăm că viaţa e fără sfârşit, ne uităm la râu cum curge fără încetare. Vrem să învăţăm să fim buni şi folositori, observăm cum sămânţa pusă în pămârit încolţeşte, devine lujer şi dă bucate.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarnă

Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal;
Plină-i zăpada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...

E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbă prin sânge... şi sug;
Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
-- Iubito, sunt eu la uşa îngheţată...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara pe deal

Îndură-te de mine
iubita mea visată
cum timpul se îndură
de ore altădată
înţepeneşte-mi ochiul
şi neclipeşte-mi-l
învârte-n juru-ţi focul
cu para de copil
şi lasă-mă-n căldură
ca pe un animal
si lasă-mă-ntorsură
ca valul marii, val
şi încreţeşte-mi pielea
şi părul tău sălbatic
şi lasă-mi în picioare
un fel de mers apatic
lunatic
sub raza
fără îngenunchere
de argint pieritor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva: Un animal la casa omului înseamnă răspundere. Un animal într-o instituţie de stat capătă personalitate juridică... Presupune răspundere sporită. Mai ales în această nouă etapă de dezvoltare a societăţii civile... Când peste tot se vorbeşte despre drepturile animalelor... Desigur, câinele trebuie dus la doctor... Poate că a răcit... A stat mult pe covor... Dar nu e vina mea! Nu eu l-am pus să-şi aleagă această meserie... (Zâmbeşte). Fără îndoială, se va face bine... Doamna Merry iubeşte animalele la nebunie... (Pauză). Şi acum să recapitulăm: material de propagandă avem: pateuri, saleuri şi jeleuri... (Scoate un plic din buzunar). Avem şi stimulente în numerar! Avem şi sucuri naturale... (Priveşte spre Poporan). Din păcate, martirul meu încă doarme! E obosit! Cine nu-l înţelege este rugat să-i citească biografia. Cinci mandate de senator, cinci divorţuri, cinci procese de partaj... Un divorţ, la fiecare legislatură... Dar, trebuie să recunoaştem, poziţia aceasta de martir are mare priză electorală. Trezeşte compasiune şi respect, pe orice palier social. Cum să nu votezi un bărbat, care suferă atât de profund pentru binele omenirii?

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei văduve

După moartea soţului iubit,
Să nu stea singură în casă,
Să-şi ia un animal de rasă.
S-a gândit şi... s-a căsătorit.

epigramă de Adrian Timofte (februarie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua de astăzi dragostea se confundă cu sexul, iar respectul va fi scos şi din DEX. Restul sunt excepţii care ar trebui ocrotite de lege, fiind pe cale de dispariţie. Oamenii cu bun simţ vor ajunge la zoo, iar animalele la muzeu.

Anghel-Alexandru Ionescu (9 noiembrie 2011)
Adăugat de Anghel-Alexandru Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

hârtia se uită la mine
şi mă întreabă:
ce mai scrii? ce mai scrii despre
viaţa ta/
nu despre viaţa mea,
ci despre neputinţa mea, îi spun
da, da! totul se depărtează de mine
tot ce vine în calea mea
o virează brusc
eu devin un scâncet de animal
sau de fier ruginit
ceva din ce în ce mai mic
ceva care nu mai ştie
de ce ea se îndepărtează de mine
ea este ceea ce am iubit
cel mai mult pe lumea asta -
o adiere, o adiere caldă de fiinţe
care ieşeau din trupul meu,
coleoptere sau suflete

poezie de Călin Vlasie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem nevoie de animale, dar se pare că şi ele au nevoie de noi. Aproape orice a devenit domestic sau domesticibil şi e o dorinţă de ambele părţi să coabităm. Apoi, mi se pare interesant cum le iubim, dar le şi mâncăm. E un paradox care iarăşi mă pune pe gânduri.

citat din Adrian Sitaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uzura

Ce ciudată e fiinţa umană...
Se aruncă nebună-n tumult,
Se iubeşte şi cade în capcană;
Ce-i puţin, ea doreşte mai mult.

Dragostea îi e mereu sacrificiu;
Cel avut, e ades renegat.
Nu-i valoare, e numai deliciu,
Iar fidelu-i monoton, expirat.

Tot ce-a fost altădată iubire,
De năvalnică, oarbă dorinţă,
Nepăsare-i, de nu-i "ne" simţire;
E rutină, nimic, neputinţă.

Explicaţie sumară ar fi;
Timpul trece şi sapă rigole,
Întâlnitu-i banal, zi de zi,
Riduri, scurgeri de ani, zile, ore.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!