Citate despre animale și suflet, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la animale și suflet, dar cu o relevanță mică.
Constantina Dumitrescu
Când o mamă plânge necontenit
Oamenii ar trebui să o asculte;
Nimic nu o mai poate alina
Si nici sufletul chinuit a-l mângâia...
Tot ceea ce a iubit vreodată
Are acum aripi de înger...
Numai inima ei știe
Tragedia clipelor prezente
In care doar sufletele celor
Neprihăniți și puri
Au loc alături de ea...
Dincolo de lacrimi
Umbrela speranței
Mai deschide uneori
Iubirea de semeni...
Totuși, cele mai pure ființe
Rămân animalele;
Ele nu trădează
Si nici nu urăsc...
[...] Citește tot
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Pre)facerea
mă voi preface că nu exist
voi pune alți oameni înaintea mea
și îngeri
apoi câteva animale de povară
să-mi care tristețea până la marginea lumii
mă voi preface că nu exist
voi pune pietre înaintea mea
sau mări și oceane
pe care să navigheze sufletele pierdute
mă voi preface
sigur că mă voi preface
și vor crește păduri
poate și munți
așa dintr-o dată
îmi vor acoperi urmele
strigătele
mă voi preface că nu exist
voi pune în fața mea oameni
sau poate îngeri
sau animale de povară
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tonuri
zi de zi zi după zi continui să-mi îndepărtez sufletul
și deși pare că am totul sub control
îmi ameninț existența și fiecare înțelege altceva
în mintea lor sunt un om singur la fel și dumnezeu
un dumnezeu singur
și îmi spun usor
nu există trezire
există doar o structură a morții
un animal pe care-l mișcăm
azi!
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
Tara mea de suflet,
Țara mea de dor,
Cu lumini prea multe
Cu deschize zări
Nu am bogății prea multe
Dar te am pe tine,
Cu întinse câmpuri
Lanuri cultivate,
pajiști naturale
Pădurile întinse
Animale iubitoare,
Totul e frumos:
Artificii, copii înzestrați
Totul i prea deschis
Către Cer se-nalta
Ca o preafrumoasă
zestre strămoșeasca.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Avea bunica părul alb ca fulgii care-au nins-o-n vreme,
Doi ochi ca două albăstrele ce scânteiau de bunătate,
Părea desprinsă din icoane sau dintr-un basm cu Cosânzene
Pe care ni-l spunea odată, când ne-adormea în miez de noapte!
Era o mână de femeie, cu trup firav ca de copilă,
Dar vrednică și înțeleaptă cum doar o sfântă poate fi,
Iar sufletu-i atât de cald și-mpodobit cu-atâta milă,
Că pentru orice vietate era în stare-a suferi!
Avea bunica firea dulce și-n toată duioșia ei
Știa s-aline pe oricine s-ar fi aflat în suferință,
Povața ei era blajină și-ntotdeauna cu temei,
În fața fiecărui suflet se apleca cu umilință!
Era atât de credincioasă, cu Dumnezeu era în toate,
Nici gândul nu și-l slobozea fără să-și facă sfânta cruce,
Ținea o candelă aprinsă la o icoană, zi și noapte
Și-ngenunchia în rugăciune seara-nainte să se culce!
[...] Citește tot
poezie de Liliana Burac din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Omul care iubește pe Bunul și Milostivul Dumnezeu, se bucură de frumusețea soarelui auriu, a naturii, de culoarea cerului albastru ca opalul, de frumusețea ierbii ca smaraldul, de frumusețea radiantă a culorilor florilor, de muzica sublimă a vietăților naturii, de feblețea sufletelor care pășesc grijuliu prin flora naturii, de frică să nu o denatureze.
aforism de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Animalul
mi-ai îmbogățit zestrea de lacrimi
vijelii se întrec să sugrume cordul
mă împingi ca pe o epavă
în largul tenebros
mă agăț de raze
să ajung la suprafața cuvintelor
tornade mătura sufletul
să-l scufunde
distorsiuni
aduci la cina de taină
sunt animalul blând
pe spinarea mea verși nervii
dintr-o desagă prea grea
să o port cu răbdare
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii sărmani
De ce în suflete avem atâta răutate
Și mame ce au sufletele blestemate
Care dau viață la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conștiință
Acei ce condamnă doar la suferință
Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonați, sărmani
Femei lipsite de omenie și iubire
Copii fara copilărie
Prin plâns își strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulți copii îndurerați
Prin gări și prin spitale abandonați
Sunt tot mai mulți copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna un animal
Fără să facă nimic, un leu este un leu:
dar bietul om trebuie s-aibă parte, se înțelege,
de-o moarte bravă pentru onoarea de-a fi comparat
c-un animal puternic, care respectă doar propria lui lege.
Hrănit de gândurile avântate-ale unui suflet chinuit,
cineva poate atinge-un apex sublim, un ceresc țel.
Un premiu mare-l așteaptă. Atunci se spune că,
într-adevăr, zboară precum un șoim cu aripi de oțel.
Scrie un poem care
cântă-n rime cu catifea de floare
cele mai intime și intense sentimente-ale tale,
iar ei vor spune că tu cânți ca o privighetoare.
Ce trebuie să facă omul ca să nu mai fie-asemănat
c-un animal? Dacă ar face ceva de-a dreptul epocal,
dar fără a se simți anxietate și niciun fel de suferință?
Lumea-l va considera, desigur, un șacal.
poezie clasică de Luigi Pirandello din Rivista d'Italia (octombrie 1901), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Doctor zburând
Cică era doctor de suflete și toată lumea-l știa
(deși după figură aducea a hoț de buzunare)
le punea-n atele din lemn de tei înflorit și la viața viitoare
- avea și o reclama la o gazetă - erau ca noi
m-am dus la el într-o doară plângându-mă de niște dureri care nu erau ale mele
după ce iubita mi-a zis ca semăn cu un pom plin de păreri de rău
din pricina operelor mele incomplete
de parcă opera dumnezeului ei la care se ruga - dă-mi doamne dragostea
nebunului ăsta -
pe furiș în baie era completă
ea nu avea nici o prețuire pentru scrisul meu, între noi fie vorba
socotind că fac asta pentru că n-o iubesc
și nu mă dezlipeam de stiloul acela blestemat ca să n-o pot mângâia
era cunoscut asemenea unui cal breaz doctorul
și se spunea ca dresese de-a lungul vremii suflete de precupețe bașoldii
sau ftizice
de cavaleri înzăuați ca niște pești argintii de uscat rămași de la vreo viitură
și de viceregi călări pe câșlegi cu capul plin de caravele amușinând vanilii
dar și de măcelari, bunăoară pe-al lui Nea Marcel
sau de saltimbanci mereu plânși
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (octombrie 2016)
Adăugat de Dragoș Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necesitatea răului poate fi înțeleasă astfel. Fiindcă nu există doar binele, trebuie să existe o limită a ieșirii din el, sau dacă cineva vrea să spună altfel, a coborârii neîntrerupte sau a depărtării de el, iar această limită, după care nimic nu mai poate exista este răul. De aceea este necesar ca ceea ce urmează după cel dintâi să existe, astfel încât și ultimul să existe, acesta este materia, care însă nu are nimic din bine. Aceasta ar fi necesitatea răului. Când materia devine stăpâna formei întruchipate în ea, o distruge și o corupe, aplicându-i propria natură, opusă ei, nu ducând recele spre cald, ci punându-si propria lipsă de măsură peste forma caldului, și diformitatea peste formă și excesul și defectul peste ceea ce este măsurat, până când va determina forma să fie a ei și să nu-și mai aparțină, ca și în cazul hranei animalelor, când este mâncată nu mai este deloc ca și când a venit. Așadar dacă trupul este cauza relelor, materia ar putea deveni, prin ea însăși cauza relelor. Viciul care este ignoranța și lipsă de măsură în privința sufletului este al doilea rău.
citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corp astral
Ca sfinții pe catapeteasmă
Cu fruntea aureolată
E frunza, floarea cea mireasmă
De aură înconjurată
Chiar bietelor viețuitoare,
O libelulă sau o floare,
De li se rupe o sepală,
O aripă sau o petală,
Conturul lor fin, dantelat
Rămâne nemodificat.
Făptura noastră gânditoare
Neânțeleasă de oricare,
Cu trup și suflet sfârtecat
De violență, de păcat,
În aura ei colorată
Așteaptă dreapta judecată.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senectute, frumoasă ești!
este senectutea timpul fericirii noastre?
animalul din noi a murit demult,
acum trăim cu sufletele noastre
printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă.
cuprindeam în brațe toate orașele
și câmpiile fără de sfârșit,
penumbra pe care o vedem este lentă și nu doare,
ea curge pe un povârniș, semănând cu eternitatea.
femeile au gustul melancoliei
și le găsim în paginile cărților nescrise,
toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,
au o întoarcere a lor în timp,
drumurile noastre au fost ecouri și pași,
femei, bărbați, agonii, învieri, dezamăgiri, iluzii,
zile și nopți, răstimp între vise și vise,
iernile cu zăpezile frumoase,
verile cu tumultul vieții,
toamnele cu melancolii,
primăverile cu florile din inimi,
să le putem uita așa usor?
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere-n suflet
Cuvinte aruncate-n muntele de gheață
Ascunse imagini
Năluci în mintea unor oameni.
Picturi grotesce, pline de întuneric
Animale sălbatice, mâncând din propria lor carne
Țipete în cavouri închise de mult
Țipă lumina din ei, revenind printre cei morți
Suntem mai singuri ca oricând
Și titlu nostru-i un fals proiector al gândurilor
Plec odată cu singurul mijloc de fericire
Printre stânci, pietre și destine.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul, cel mai nerecunoscator animal de pe pământ! Plin de defecte, mereu dornic de noi orizonturi, cuceritor prin excelență, explorator vivace și cruciat prin definiție. Asta, până când în sfârșit "cineva" știe să îl cucerească din interior... e o sămânță de fericire în fiecare femeie, trebuie doar să-și găsească cernoziomul în care să poată crește, înflori, rodii apoi... Când ești femeie, totul devine mai complicat, mai greu de asimilat, de iertat, de acceptat și mai ales, de înteles. Câteodată nici ele nu se înțeleg prea bine, ce pretenții să mai aibă de la bărbați? Și totuși, ce-ar fi bărbații fără femei, ei există cu adevărat doar atunci când sunt în gândurile lor. Nu trăiește doar pentru a dărui viața, femeia vrea să aibă colțul ei de rai, bucățică de nemurire acolo unde să se simtă ocrotită, iubită, respectată, prețuită. Cumva, sunt părtașe la modul în care un bărbat știe să le privească și mai ales, cinstească în gânduri. Știu, există în fiecare acea latură animalică ce vrea să fie hranită. Dar sufletul, el este cel care contează. Pentru că doar iubindu-se cu tot cu rădăcini, vor știi să dăruiască fructele iubirii bărbaților din viața lor.
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta Educației
Aceasta-i arta de-a trăi, copile:
Să fii curat la suflet și la trup
Iar viața ta să n-o măsori în zile
Ci-n fapte bune precum mierea-n stup.
Tu pe părinți să îi asculți orbește
Privește doar ce sacrificii fac!
Cu fiece copil pe care-l crește
Un om își taie-o cruce în copac.
Pe dascăli să-i cinstești cum se cuvine
Fără de ei tu nu ești om întreg
Poate că unii-s mai săraci ca tine
Dar jertfa lor doar zeii o-nțeleg.
Tu să saluți întâiul, pe oricine
Fii respectuos, și-ai să primești respect
Nicicând să nu dai cinstea pe rușine
Privește-n ochii tuturor, direct.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Corneliu Vadim Tudor (8 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nono
E mic si pare si bolnav
In plus e si tare gangav
Firav e fizicul lui tot
Si multi il cred ca-i si netot
Mereu e trist si amarat
Si singur..pare parasit
De toti cei dragi,de cei ai lui
Ce il privesc si nu-l doresc
Ba chiar adesea il chinuiesc
Caci Nono e un copil micut
Ca sa nascut cam anormal
La maini ,picioare si la trup
E rasucit, e nefiresc
Dar eu cu drag tot il privesc
Adesea cand il vizitez
El ma priveste cu uimire
Si il intreb:Ce vezi tu Nono?
[...] Citește tot
poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adorație
Ți-a spus vreodată cineva
Că ochii tăi
Îngenunchează demoni
Și buzele tale
Îi transformă în îngeri?
Obișnuiam
Să te devorez privindu-te,
Până când ochii tăi
M-au descoperit
Și au pus stăpânire
Pe sufletul meu...
Acum, gura ta
Se hrănește cu mine,
Iar eu sunt
Servitorul dorințelor tale,
Un înaripat demonic
Care ți se închină
Zvârcolindu-și iubirea
Pe buzele tale
Ca un animal încolțit
[...] Citește tot
poezie de Florin Răileanu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul Nagual
Sălbatic, mândru și neobosit,
cutreier prin pădurea tropicală
ce-mi pare, de milenii, ideală,
căci eu sunt nagualul cel vestit.
Am fost lăsat aici să vă ajut
în viața voastră plină de conflicte,
să v-amintesc credințele relicte,
și să vă-ntorc spre timpul ce-a trecut.
Sunt spirit, animal, pot fi șaman,
și pot îndeplini orice dorință,
căci, în iubire, totu-i cu puțință.
Doar dragostea e Raiul pământean,
puterea e în suflet, în ființă,
n-o căutați afară, e în van!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezit de răsărit
Dintr -un gălbenuș de soare
Raze ale astrului trezit de răsărit
Dimineața -n zori răsare
Mii de suflete cerul e acoperit
Zborul aripilor în inocență
Prind în pene aerul auriu
Soarele se naște cu blândețe
Sărutând pământul negru arămiu
Prinsă -n geana de lumină
Marea unduiește ca-ntr-un vals
Norii se împrăștie suspină
Păsările cerului cântă într-un glas
Prin nisipurile mișcătoare
Vietăți ce ies să -și ceară
Înfruptîndu-se din soare
Dulcea viață dintr-o primăvară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre animale și suflet, adresa este: