apărare şi copilărie

Mama

Cu cât are mai mulţI copii, cu-atât o mamă-i mai frumoasă,
Pe toţi îi strânge-n jurul ei, pe toţi i-adună la o masă,
Veghează asupra lor mereu, pe toţi întotdeauna îi iubeşte,
Iubirea sufletului ei cu fiecare prunc sporeşte.

Le-aşterne patul în odaie, le-aprinde focul în cămin,
Şi cu mânuţa ei cea sfântă va lecui orice suspin,
Îi apără cu semnul crucii, îi spală şi îi primeneşte,
Iar înainte de culcare pe fiecare-l înveleşte.

Cât încă sunt puiuţii mici, nevoile mai înconjoară,
Iar din puţinul care este, măicuţa face mult să pară,
Le va-mpărţi un colţ de pâine, lăsându-se pe ea flămândă
Şi va zâmbi-mpăciuitoare, un neajuns să mai ascundă.

Când puii cresc şi aripa îi va-ndemna din cuib să zboare,
Sufletul mamei ars de griji îl va-nsoţi pe fiecare,
Oriunde îl va duce rostul, precum e scris al său destin,
Pe-o cale netedă, ferice sau pe-o cărare prin suspin.

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Burac din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delaţiune

în rezervaţia noastră pescarii fug pe mare în lume
nebunii şi poeţii găsesc uşi deschise în seninul cerului
mistreţii calculează profitul în bancnote de plastic
bătrânii pensionari îşi mănâncă nepoţii de vii sperând
supravieţuirea e legea care nu are nicio altă lege
şobolanii de câmp s-au cuibărit în capul mesei
bunicii şi părinţii dorm duşi în televizoare alb-negru
din difuzoare ies limbi subţiri şi roşii de protodaci
e o linişte morbidă acoperind mormintele ce ne strivesc
vecinii joviali, temnicerii criminali în legitimă apărare
profesori activişti stalinişti zburdă pe imaş fără zgardă
muşcând din verdele înmugurit al recoltelor de mâine
un copil se chinuie să iasă din muma pădurii
bărboşii din tablouri nu vor să moară în istorie
frământarea şi lupta ne ţin captivi între garduri
noi nu suntem urmaşii cavalerilor lup din basme
ci copiii cârtiţelor oarbe din fundurile pământului

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghazel

Tu, cu cruzime m-ai respins, când am voit, copilă,
Să devastez frumuseţea ta cea dulce, făr' de milă -
Şi totuşi corpul tău e plin de-o coaptă tinereţă,
Tu, al amorului duios demonică prăsilă!
Eu am plecat purtând în piept durerea toată scrisă,
Precum al primăverei vânt duce-n văzduh o filă;
Dar noaptea când am adormit, atunci durerea-mi toată
Se ghemuieşte-n inima-mi, o arde şi-o împilă;
Părea din somn că m-am trezit şi te-am văzut pe patu-mi,
Boţind cerşaful meu cel alb cu mâna ta gentilă;
Abia al hainei tale gaz de umăru-ţi se ţine
Şi sânii tăi s-au liberat de-a hainei crudă silă
Şi proaspeţi, albi, rotunzi şi tari ei se ridică, se lasă
Şi ochii tăi în lacrimi ard, în lacrimi dulci de milă.
La răsuflarea cald-a ta se coace-uscata gură,
Se văd frumoşi mărgăritari ce-ntredeschişi defilă.
Cu braţul meu eu şelele ţi le-ncleştai sălbatec
Şi-am vrut să-ţi muşc guriţa ta de tremurai febrilă
Şi tu te aperi surâzând, c-o mână acoperi sânii,
Privirea ta înoată ud, când blândă, când ostilă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desiderata....

Păşeşte în linişte, împăcat, prin zgomotul şi graba zilei,
şi ia aminte câtă pace poate fi în tăcere. Dacă este posibil
fără să îngenunchezi, trăieşte în bună înţelegere cu toţi oamenii.

Rosteşte-ţi dreptatea limpede şi blând;
ascultă pe ceilalţi, chiar şi pe cei ignoranţi sau împătimiţi.
Ei au, de asemenea, povestea lor. Evită persoanele stridente şi agresive-sunt ofensă adusă spiritului.

Nu te compara cu alţi oameni, astfel vei evita să devii vanitos sau dezamăgit –
pentru că întotdeauna vor exista fiinţe superioare sau inferioare ţie.

Bucură-te de împliniri şi stăruie în năzuinţele tale.
Ai grijă de profesiunea ta, chiar umilă;
ea este bunul tău adevărat în vremuri cu noroc schimbător.

Fii prudent în afaceri pentru că lumea este împovarată de înşelătorii;
dar nu te lăsa orbit încât să nu mai distingi virtutea.

O mulţime de oameni luptă pentru idealuri înalte
şi pretutindeni viaţa este plină de eroism.

[...] Citeşte tot

poezie de Max Ehrmann,1872-1945, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zero

Aici eşti un zero pe cerul absurdului
Nici măcar nu ştii de ce
Ai greşit? Nu!
Ai ucis? Nu!
Ai furat? Nu!
Eşti curat, neîntinat,
Dar ei te socotesc un jidan murdar şi vinovat
Te pun să plăteşti
Nu cu arginţi, ci cu viaţa:
A ta, a părinţilor şi copiilor tăi
Eşti oripilat, subjugat, dezonorat
Şi n-ai niciun mijloc de apărare
Nici cerul, nici pământul
Nici zidurile din jur
N-au urechi să te asculte
Te poţi jelui la infinit,
Dar e în zadar!
Eşti condamnat:
Vei fii ucis şi gazat
Hitler, călăul, aşa a comandat.

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace

Coboară iarăşi îngerii din cer
Să pună giulgiuri albe prin livezi
Fuioare cenuşii de fumuri pier
Prin frunze putrezite în grămezi.

Bănuţi de aur printre ierburi verzi,
Miros de ploaie din pământul cald
Cucuie mici crescute la doi iezi
Şi-o barză scuturându-şi câte-un fald.

Un vânticel zvâcneşte câte-o dat'
Dar liţele de soare-l domolesc
La gâtul mieilor s-au înnodat
Clopote mici, cu care se fălesc.

Copii desculţi aleargă fericiţi...
E linişte şi pace pe la noi.
Copilăria să le-o ocrotiţi
Tu, Doamne să îi aperi de război!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul fetelor

O, fetelor, ne leagă anotimpul
iubirii noastre fragede dintâi.
Şi cu nimica noi n-am face schimbul,
când pentru fiecare vine timpul
să spună unui om: "Rămâi!".

O, fetelor, de-l mângâiem pe faţă
şi mâna-i trecem blând apoi prin păr,
atât l-am vrea tovarăş pentru viaţă,
cum vrem să fie veşnic dimineaţă
şi adevăr.

O, fetelor, voi fetelor din lume,
pentru vecia primului fior
şi pentru tot ce-aduce ea anume,
noi niciodată nu găsim un nume,
când ne e dor.

O, fetelor, curând la piept voi ţine
comoara noastră. Orişicât de greu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de neamul românesc

Plânge neamul românesc,
Plânge România mea,
Dar copacii-nmuguresc,
Chiar de viaţa noastră-i grea.
Ploi la fruntea ţării cad
Şi furtuni ne răscolesc,
Brazii cei mai falnici ard,
Dar mai mândrii alţii cresc.

Plânge România mea!
În istorii s-a pierdut...
Doar uniţi îşi reclădesc,
Libertatea pe pământ,
Cei ce-n ţară au rămas,
Cei ce cred în ţara lor...
Pân-n cel din urmă ceas,
Poartă-n suflet tricolor.

Plânge România mea,
Plânge neamul românesc!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi n-aveţi suflet de creştin (către guvernanţi)

Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerşim din poartă-n poartă,
Voi ne-aţi condamnat la moarte.

Ne-aţi obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeţi cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.

Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greşită.
Pe drumuri plâng, flămânzi şi goi.
Mor cu inima zdrobită.

Voi n-aveţi suflet de creştin.
Nu cunoaşteţi ce-i durerea.
Voi v-aţi clădit luxos destin
Prăduind ţării averea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua-nvierii

E soare-n cer şi cântec de clopote e-n sat
Biserica e plină de cei cari au plecat
Din zori şi de cu noapte, din dealuri şi cătune
Sunt Paştele! Văzduhul e parc-o rugăciune,
Şi totu-i sărbătoare pe deal şi pe câmpii,
Cu flori şi cu izvoare, cu glas de ciocârlii:
El, El dă zilei farmec şi farmec dimineţii,
El morţii dă repaos, dă dragoste vieţii!

Dar colo într-o casă la margine de sat
Nevasta nu-şi găsise nici vreme de-mbrăcat,
Nici loc măcar de-astâmpăr în ceasul Învierii.
Cu faţa pustiită de viforul durerii
Ea stă-n genunchi de pază bolnavului culcat
În leagăn. Capu-i veşted îi geme răzimat
De-o dungă răbdătoare, cu mâinile sub dânsul.
Ea, veselă de-a pururi, abia ştiu ce-i plânsul
În zilele fetiei, şi-un gând o-nsenina
De când e măritată: că Domnul îi va da
O fată, drăgălaşă, cu ochii de cicoare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea

am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearşaf
peste ochii tăi întorşi acasă
să te apere de vinovăţiile
ce-ţi caută nebune pocăinţa
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarăşa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarăşa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
şi nu m-a mai lăsat să învăţ să număr
de atunci domnişoara sinucidere
a urcat la cel bun multe femei şi bărbaţi
pe care le-a şi i-a iubit
în locuri neaşteptate
când am mai crescut s-a mutat la mine
mă ţinea de inimă şi făcea striptiease
dar nopţile mă lăsa singur

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maleficent

îi iubeşte copilul câinele şi pisica
e îmbrăcată pe jumatate in rochie de mireasă
pe jumătate în mire.
implineşte 22 de ani.
se bucură ca şi-a scuipat o sămânţă în daddy al nostru
gurmandă se priveşte intr-o oglindă perfectă
bea doar cola cappuccino cafea
se apără cu picioarele de struţ sau elefant
membră a unei familii din copii şi frati
are o afinitate pentru acest secol
urăşte sărbătorile
când intră în biserică ne imită mama sau doarme
îmi intinereşte cu tăiţei din sfeclă şi melasă porcul lânos de pe hârtie
boala fratelui meu nu trebuie să afle că
drept mulţumire îi infig cuie in coarne.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sake

Eşti micuţă şi frumoasă
Asemenea unui bibelou,
Toată ziua stai în casă
Şi aştepţi stăpânul tău.

El îţi este preferatul
Iubindu-te cu ardoare,
El, stăpânul şi nu altul,
Care ţi-aduce mâncare.

Când mergeţi la plimbare
Prin parcuri şi grădini,
Bucuria îţi este mare
Când te apără de câini.

Dar... şi tu îi cerţi
Când se reped la tine,
Tu, micuţă, nu poţi,
Nu ai cum a te opune.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frau Merkel...

Frau Merkel,
Vă salută necăjitul, despuiatul şi totuţi mândrul ciob al unui protocol
Ce ne-a trecut pe-o hartă haşurată ca noţiune de moldovenesc popor
Şi uite de atunci din trei'ş'nouă eu nu mai am nici linişte nici loc
Indiferent de ninge sau de plouă pe umbra spuzei mele de noroc...
Dar dat fiind că-n optzeciş'nouă Gorbachev de Kohl a fost convins că nemţii sunt o ţară
Tot stau şi-aştept ciocanul altui Ribentrop pe Holocaust-ul meu rusificat de nicovală...

Şi astăzi vreau să înţeleg cam care-i scopul ce-l urmăriţi în Chişinăul nostru sumbru
Sau vreţi chiar să vedeţi cu ochiul propriu povestea de succes ce lasă-n umbră
Multiplele legende şi balade legate de urmaşii celor care
Se spune că-s veniţi de prin Pleiade şi sunt speranţa lumii viitoare...?!
Sau poate vrei să vezi copiii şi nepoţii ai celor dintre multele femei
Ce fost-au violate de armate roşii când bolşevicii fugăreau naziştii tăi
Sau ai dorinţa să discuţi cu strănepoţii acelor ce-au rămas ca santinele
Să-şi apere şi comunismul, şi toţi hoţii, să ne sugrume visele rebele...?!
Sau poate simţi neţărmurita nostalgie şi porţi un sentiment imens de vină
Că prin tratat cu-ai tăi s-a rupt din România... şi Basarabia şi dulcea Bucovină
Şi nu degeaba vii cu vizita de Stat, c-o zi înainte de aniversarea banditească
A protocolui secret ce-a parafat că Basarabia-i republică rusească

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit vinul în cupe

Unde moarte nu cunoaşte
cruciada albă de sare
se hrăneşte la întuneric
cu tot ce prinde pe picior greşit.

A înflorit vinul în cupe
cu întunericul uitate pe mese
când poeţii vorbesc în somn.

Închină mai multă slavă
în cuvinte născătoare de rugă
pentru fiecare îngândurare viitoare.

Iar prin iertare drum îşi fac
până la porţile de răscruce
unde pasc mieii Domnului.

Cu taina învierii se naşte
oastea pruncilor libertăţii
căutându-şi scut de apărare

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Frumos din tei

— "Blanca, află că din leagăn
Domnul este al tău mire,
Căci născută eşti, copilă,
Din nevrednică iubire,

Mâni în schit la sfânta Ana
Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieţii tale,
Mântuirea feţei mele."

— "Nu voi, tată, să usuce
Al meu suflet tânăr, vesel:
Eu iubesc vânatul, jocul;
Traiul lumii alţii lese-l.

Nu voi părul să mi-l taie,
Ce-mi ajunge la călcâie,
Să orbesc cetind pe carte
În fum vânăt de tămâie."

— "Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1 februarie 1875)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecii

Prin răstavul năpădit de iarbă
paşi de trecător lăsat-au urme,
dincolo de holde curge râul
cu berbecii rătăciţi de turme.

Un copil bălai prin lan aleargă,
mai în jos, la vad, să iasă-n cale...
Oare va putea la mal să tragă
toţi berbecii duşi de râu la vale?

Din pădure glas de corn răsună,
vin copoii, mirosind vânatul,
toţi berbecii, prinşi într-o vâltoare,
peste râu s-au aşezat de-a latul.

Biet copil, cu pulpe zgâriate,
mărăcinii dau peste cărare,
râul, învârtindu-se în ochiuri,
gâtuie berbecii fără apărare.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut înflorind vinul în cupe

Unde moarte nu cunoaşte
cruciada albă de sare
se hrăneşte la întâmplare
cu tot ce prinde pe picior greşit.

Am văzut înflorind vinul în cupe
cu întunericul uitate pe mese
când poeţii vorbeau în somn.

Închinau mai multă slavă
în cuvinte născătoare de rugă
pentru fiecare îngândurare viitoare.

Iar cu iertare drum o să facă
până la porţile de răscruce
unde pasc mieii Domnului.

Cu taina învierii o să se nască
oastea pruncilor libertăţii
căutându-şi scut de apărare

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I:... şi eu-l nu va înceta să atace femeia, bărbatul, să critice genul care sunt doar invenţia gândului. A. M: Păi absolut toate rolurile sunt invenţia gândului. Şi cel de bărbat şi cel de femeie, de copil, de bunic sau tătic. Dar oare nu şi rolul de "victimă ce se simte atacată", este tot o invenţie a gândului? Sau "atacul, contraatacul şi apărarea nu sunt invenţii ale gândului, ci sunt reale? Banalul "eu" se simte întotdeauna "atacat" când cineva sau ceva nu e de acord cu el şi se simte binecuvântat când un alt "eu", îl aclamă sau îi validează aiurelile. Doar încetaţi să mai credeţi că puteţi cunoaşte Necunoscutul Infinit şi Totul se va reîntoarce natural la matcă!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea unei Cenuşărese

"A fost odată", da, şi îmi plăcea!
Trăiam poveşti în marile castele
Sau prin păduri cu vrăjitori şi iele,
Iar viaţa o poveste îmi părea.

Eram cu o prinţesă uneori,
Şi, mult mai des, cu regii, cavalerii,
Dând dezlegare minţii şi puterii,
Doar binelui să-i fim apărători.

Eram copil, eram în lumea mea,
Credeam în feţi-frumoşii din poveste,
Dar totul a trecut şi, fără veste,
Am căpătat o eroină-a mea:

Cenuşăreasa ce-n al nopţii miez,
Temându-se de calda mea privire,
Cu inima bătându-i în neştire,
N-a vrut ca în poveste s-o urmez.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!