Citate despre arte plastice și lumină, pagina 4
Gust liniștea
Lumina mi-a înghețat pe trup,
în diminețile când îmi căutam
amintirile...
Azi, am împachetat iluziile
și le-am vârât sub nori,
nu mai vreau să aud zgomotele
unor vise ce mă obosesc...
Deschid pleoapa sufletului
și văd pe retina clipelor cum
nemărginirea ne înnoadă firul vieții.
Dorul îmi învelește tăcerea -
tremur de dragoste.
Încep să simt emoțiile pictate
de visurile unui copil,
pierdut în jocul iubirii,
în apusuri sărutate de îngeri.
Gust liniștea ca pe un nectar
ce se prelinge pe buza nopții
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e dor
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătâcit in iubire
Te-am cunoscut pe-o lacrimă de frunză
În dimineața zilei următoare,
Pictură vie pe-a naturii pânză,
Te prelingeai pe-o inimă de floare
Parfumul tău acoperea tăcerea
În infinite spații aromate,
Tu mi-ai zâmbit, mi-ai colorat durerea
Și m-ai ascuns în clipe fermecate
De-atunci mă rătăcesc fără oprire,
Iubirea ta mi-e labirintul vieții,
Am să rămân în el în nemurire
Ca să-i dedic poeme frumuseții
Aștept o seară, știu că va să vină,
Aș vrea ca lângă tine s-o apuc,
Alături să îți fiu, să-mi fii lumină,
Când eu în noaptea vieții-am să mă duc
poezie de Adi Conțu (10 iulie 2018), traducere de Adi Conțu
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictura parfumata
Figura ta-i in mine
Pictura parfumata,
Ce-mi gadila privirea
Si ma topeste toata.
Alunga supararea,
Ma-ndeamna sa zambesc,
Incanta atmosfera,
Nu pot sa n-o iubesc.
Vibreaza jucausa
Si para-n mine rade
Ca un copil se-alinta
Si-n suflet imi patrunde.
Pictura parfumata,
Din nopti de primaveri,
Imi luminezi viata
Cu-abruptele alei.
poezie de Mirela Aldea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi place ca într-o operă de artă să se afle un răspuns, la scara personajelor, subiectul însuși al acelei opere. Nimic nu o luminează mai bine și nu stabilește mai sigur proporțiile ansamblului. În unele tablouri ale lui Memling sau Quentin Metsys, o mică oglindă convexă și întunecată reflectă, la rândul ei, interiorul unde are loc scena pictată. În tabloul Meninelor de Velasquez (dar puțin altfel) întânlim același procedeu. Îl regăsim, în sfârșit, în literatură...
Andre Gide în Falsificatorii de bani. Porumbelul (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuile albastre
Statuile albastre, în parcul prins de ceață,
Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc....
Și singur printre ele doar eu mai rătăcesc
Și-n farmecul de noapte privirea lor mă-ngheață.
Aleile deșarte, ca brațe iubitoare,
Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări...
Și ca un suflu tainic al stinsei depărtări
Le-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare.
Viorile din crânguri suspină-o melodie.
Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit;
Sub cercul cu flori de-aur, pictat de-un răsărit,
Răsună ca din basme a nopței simfonie.
Statuile veghează și-ascultă-n parc cum cântă
Când luna arde-n aer nespusele splendori,
Povestea repetată din noapte până-n zori,
Ce spune de-o viață și de-o iubire sfântă.
[...] Citește tot
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum a ars vestitul castel Nevermore
(lui Edgar Allan Poe)
Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
«E-ngrozitor cât de bine văd», grăi bătrâna mătușă.
Printre tacâmuri și strămoși, singur necontaminat
Valetul orb paralizase lângă ușă.
În becuri se mistuia o gală amenințătoare
Oaspeții au invocat iute un pretext și-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Și un câine cenușiu care nu se știe de unde a venit.
Revelația se picta pe pereți și lucea ca mercurul
O inimă electrică duduia sub pardosea
Bătrâna mătușă sfâșiase-n cădere velurul
Și castelul, văzut în zare, ardea, ardea...
poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (Editura Forum, 1947
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este Soarele?
Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri și picturi ce reflectă respectul și adorația oamenilor pentru acest astru și nu e greu să înțelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineață, aducând lumina, căldura, speranța și siguranța, salvând omul de frig, de pericol și prădătorii de la adăpostul nopții. Civilizațiile au înțeles că în absența Soarelui grânele nu ar crește, viața pe planetă nu ar supraviețui. Aceste realități fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.
Însăși dictatorii au subliniat adorația Soarelui, atribuindu-și Soarele în persoană ei fiind soarele și dumnezeul națiunii din care făceau și ei parte ca simpli muritori.
Civilizațiile timpurii nu doar au urmărit soarele și stelele, dar le-au și personificat prin mituri elaborate privind mișcările și legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viață, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.
DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.
Camelia Oprița în WordPress.com, La porțile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina de înviere
Seara aceasta, inima mea va străluci precum o stea
Deși apusă, odată cu răsăritul soarelui
Voi răsări din alte cămăși, sub alte pleoape.
Voi învia prin fiecare deschidere
Voi redeschide ochii și-n vis va fi lumină.
Lucirea ce ne va zâmbi mereu la margine de zi
Te strig lumină, te caut adierea lunii
Cu zâmbetul tu-mi vei picta pe piele: emoțione,
Buze, tatuaje veșnic deschise în lumina sufletului meu.
poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictorul vede acel loc în care lumea nu știe cum să ajungă! Pictorul vede dincolo de banalitate! Pictorul vede pauza din zborul aripii fluturelui. El vede cum un colț de buză imperceptibil se lasă a plâns. El vede cerul cand iubește și pâmântul cum primește lumina lui!
Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rup alergarea la a patruzecișitreia rostogolire
prin cenușa labirintului de valori
râd,
centrată fiind pe a patra fugă din crucea Cuvântului.
se schimbă fețele lunii când ochiul deschis,
candela reaprinde în tâmpla pământului.
nu se întâmplă nimic.
un simplu fapt banal de a fi
și un țurțure în inima largă a sentimentului.
inutilitate și încă puțin gând,
balansându-și picioarele firave
între joc și lumina dintâi.
restul e cacialma.
o bătaie continuă de clopote false
și strigăte lejer destrămate de cântecul păsărilor
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (6 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea iubirii
ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă
dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții
dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămașa sufketului matern (sonet)
Cămașa sufletului matern
(sonet matern)
Cămașa mamei se destramă încet,
De tainele ca visuri franjurate,
Ce în rugăciuni au fost croșetate,
Când mă legăna în cântec de poet.
Speranțele ei n-au fost spulberate
Prin anii, când timpul îmi picta portret,
În ochi de înger sa aibă răsunet
Din gândurile binecuvântate.
Le-a brodat prin nopți, cu-a Lunii lumină
Să mă iubească stele și luceferi,
La fel ca pe-o creație divină.
Dar zâna mi-a pus tristețe și poveri
În tolba sorții prin noaptea senină
Și pustie de bucurii și plăceri.
[...] Citește tot
sonet de Rădăcini de suflet (8 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu poate regiza așa ceva. Dar viața da, fiindcă viața nu are nevoie de studii regizorale, de scenarii și de platouri de filmare luminate a giorno. Apropo, viața nu trage niciodată duble, poți să reții ideea și să menționezi numele meu alături de ea, Pictorul fără Noroc, ha, ha!
Cristian Lisandru în povestirea "Cetatea" (19 ianuarie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație la călătorie
Copila mea și soață,
Gândește cu dulceață,
În țările de jos trăi-vom împreună!
Iubește lenevind,
Iubește-mă murind,
În locul ce îți seamănă!
Și soarele-nmuiat,
Pe cerul răsturnat,
Pentru-al meu spirit are vraja,
Cum ochii-nșelători,
Atât de rugători,
Sclipind în lacrimi ceața!
Acolo nu-i decât plăcere și splendoare,
Odihnă voluptuoasă și calmă desfătare.
Iar mobile sculptate,
De veacuri patinate,
Vor decora odaia noastră;
Cele mai rare flori
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prea multă iubire pentru tine
Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aștern pe panză splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei din mine.
De-aș fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aș compune o măreață simfonie;
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul și glasul mi-ar fi in armonie.
Dar și sculptor de-aș fi, ce mult eu aș sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine
Ci chiar și Everestul, eu, l-aș modela,
Cu statornica-mi iubire pentru tine,
In dorul dupa tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Imi simt inima ca o călimară-n piept
O, de-aș găsi talent de scriitor în mine!
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea - pasăre măiastră
Doamne,
rostogolește peste mine,
o clipă albastră,
să pot în palme ține
fericirea - pasăre măiastră.
Dezleagă-mi iubirea
să vad cât mai departe
să trasez cu privirea
linia dintre viață și moarte
Rog, acum, îngerii
să ne mai păsuiască,
vom putem culege macii verii
inima să nu ni se mai ofilească.
Ei să sculpteze în noi lumina
cu al dălții cuvânt,
să învățăm că-n iubire nu e vină;
ea e minunea de pe acest pământ.
rugăciune de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am pictat un cearceaf răvășit pe un pat, am vrut să-i spun întreaga poveste, cu lumini și umbre. Privind tabloul, aș vrea să mă întrebați: o femeie a pictat asta?
citat din Artemisia Gentileschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
Undeva, spre seară,
Cerul s-a-nroșit,
Parcă se-nfioară
Un îndrăgostit.
Un artist ciudat
Blând sau mai grăbit,
Pare c-a pictat
Cerul vălurit.
Însă, neatent,
Dintr-o călimară,
Roșul decadent
L-a vărsat pe seară!
Ori a rupt din soare
Focul ce mocnește
Și punând culoare
Îl îngîlbenește!
Roșu purpuriu
Sau îngălbenit
Cerul ăsta viu,
A înmărmurit!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (23 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Toți te recită, până și cei străini
Copilele-ți pictează heruvimi
Tu strălucești ca roza-ntre ciulini
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Și nu te pierzi nicicând printre păgâni
Poemele-ți sunt scrise cu lacrimi și suspin
Iar răul vrei să-l rupi din rădăcini
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Și luminezi în lumea noastră de nebuni
poezie de Monica Trif (16 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Black Opium
Între timp și netimp un strigăt, o durere, o speranță.
Ca o prelungire a visului, întind mâna,
încerc să-ți mângâi chipul de stele irizat,
luminându-ne drumul cu visul adânc din noi,
în imensitatea cerului prin care
îi cauți cheia
în unica călătorie a vieții.
Plouă ca în vechile mele poeme
- un fulger a sfâșiat cearșaful cerului...
Tăcerea curge din bolți în mâinile noastre,
pe unda sufletelor pereche,
un labirint fără sfârșit în respirația
unui timp comun
ce pare beție a umbrelor nopții,
emoție furată din astre
prin frunzele risipite de toamnă,
împrăștiind fiori din adierea visului...
Explozia de emoții te-nvăluie, te domină,
un contrast tulburător, o tensiune
dintre lumină și întuneric,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (15 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre arte plastice și lumină, adresa este: