Citate despre astre și viață, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la astre și viață, dar cu o relevanță mică.
Peste flori se culcă Luna
Peste flori se culcă Luna, ca-ntr-o lume de povești,
Când aleargă vântul leneș și sunt nopți de Sânziene,
Stele-aruncă peste lume raze lungi și nefirești,
Dând mister și dulce farmec vieții noastre pământene.
Calc alene pe covorul ierbii adunate-n perii
Și mă-ntreb dacă-i aievea sau e umbra unui vis,
Sunt doar eu cu-a mele gânduri, n-am de ce să mă pot sperii,
Într-o noapte așezată între cer și între abis.
Mii de ani i-a trebuit de pe bolțile senine,
De când Luna, galben astru, din oceanul plin de stele,
Lungul drum ca să-l străbată și s-ajungă pân᾽ la mine,
Pătrunzând cu dor și vrajă și în gândurile mele.
Cerne vraja de mătase peste câmpul alb de flori
În mireasma nopții sfinte, în sezon de Sânziene,
O imagine se scaldă-n armonie de culori,
Într-un zbor înaripat, căzând pe pământ alene.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înveșnicești privirea
Înveșnicești privirea
cu cerul tău albastru
și desenezi sclipirea
minunilor de astru.
E iarăși primăvară-
coroană fără rege,
când clipa ta solară,
nu are nici o lege.
Și-n pagină se-așează
vibrații de cuvânt,
să simți a vieții rază,
pe umezit pământ.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa bunicilor
Fiecare își amintește casa bunicilor,
caii cu ochii calzi
și-acele capete de copii
ce încremeneau în povești,
aidoma frigului lângă astre.
Fiecare își amintește
acei oameni bătrâni,
ce vorbeau până noaptea târziu
despre viața lor,
toată țărâna acestui veac
o purtau în spate
cu războaie cu tot,
toată țărâna acestui veac
o aveau în cuvânt.
Fiecare își amintește casa bunicilor,
acel făiniș de eresuri
ce se strecura noapte de noapte
sub felinare,
acei bătrâni tăcuți
ce veneau de departe
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă poeților
BALADĂ POEȚILOR
Scriitorii nu mor,
ci se afundă-n somn
pe un tărâm de dor,
la Zeu și Mare Domn.
Mai cade câte-o stea,
iar alta răsare,
ducând lumină-n ea,
pe-a ochilor zare.
De dor lăcrimează
Soarele în apus,
suflet luminează
în veșnicie dus.
Plâng îngerii-n cerul
funebru, înnorat,
privind mesagerul
[...] Citește tot
cântec, versuri de MariaFilipoiu (12 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până acum o jumătate de secol, se credea că stelele ar fi împrăștiate ici și colo în spațiu (...). Găsim în spațiu, chiar dacă ar fi mărginit, cum vrea Einstein, dar nu mai puțin nelimitat în practică, națiuni sau popoare de stele. (...) Aceste societăți, ca și cele omenești, sunt compuse din familii: sistemele solare. (...)
O altă analogie admirabilă între aștri și oameni este existența perechilor. Cea mai mare parte din ființele omenești trăiesc în perechi - soț și soție, prieteni nedespărțiți, amanți - și cea mai mare parte din stele sunt, cum zic astronomii, "duble"; adică ele apar ca doi aștri de mărime aproape egală, care se învârtesc împreună în jurul aceluiași centru de gravitate. (...)
Mai sunt și alte asemănări ciudate între lumea omenească și lumea astrală. Atât printre noi, cât și printre stele, numărul morților întrece pe cel al celor vii;
citat clasic din romanul Gog, Stele = Oameni de Giovanni Papini (1990)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de anii ce-au trecut
Mi-e dor de timpul petrecut
Cu tine-n zi, cu tine-n noapte,
O! Doamne, repede a trecut..!
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate....!
Mi-e dor de nopțile cu ploi,
Mi-e dor de nopțile de vară,
Mi-e dor de tine și de noi
Când ne plimbam prin ploaie afară...!
Mi-e dor de pașii ce-i făceam
Prin parc, ținîndu-ne de mână.
Și cu ce foc ne sărutam
Pe bancă-n parc, sub clar de lună....!
De mijlocel eu te strîngeam,
Cu foc și patimă fierbinte,
Când gura ta o sărutam
Uităm de trup, uităm de minte...!
[...] Citește tot
poezie de Florea Janță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul mov
M-am rătăcit în zona dintre clipe
în care timpul capătă culoare
și pare că-i o viață oarecare
în care-un suflet vrea să se-nfiripe.
Priveam în jur, priveam în sus, cu teamă,
și nu vedeam nici nori, nici cer albastru,
lumina nu venea de la vreun astru,
și totul îmi părea o dioramă
În care totul zace-n nemișcare,
și-n liniște doar un tic-tac se-aude,
al inimii ce pare să asude
resuscitând o clipă care moare,
secvență a eternițății nude,
în timpul scurt, ce viața o include.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supremație
Omul? Un atom!
Nu dintr-o oarecare moleculă,
El transformă totul în nou,
Și zboară spre lună.
Piedici nu are în cale,
Pentru el totul se poate,
Viață mai lungă, din noapte,
El face o nesfârșită zi,
Căile din spații astrale,
Enigme nu vor mai fi.
Și pe toate în parte,
Cu asalt le va cuceri.
Apele transformă-n lumină,
Iar continentele pustii,
Vor deveni,
O înfloritoare grădină.
Viața ne va fi fericire,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viață se plătește
În viața asta totul se plătește,
Te sui pe culmi și te trezești în vale,
Păcatele nu crezi că-s ale tale
Ori dacă nenorocul te pândește.
A nu aluneca cumva pe Cale
Tot pasul tău de ierburi se ferește,
Iar inima îți pare prinsă-n clește
Când treci subtil târându-te agale.
Tu vezi mental cum aripa îți crește
Să poți urca în zbor spre astrul Soare
Să-i pipăi raza care te-ncălzește
Și-ți vindecă o rană ce te doare,
Dar peste tine cade vremuirea
Și spre lumină-ți cauți orb ieșirea...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primele iubiri
Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-așez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunați sub ploi de stele.
Brazii mei înalți și plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulțit în mii de copii,
Chipul tău au să ți-l vadă.
Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunții tale.
Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi pași ai să alinți,
Îți va fi și-atunci păstrată
Urma pașilor fierbinți.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-m născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
neprinse-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
de toate lucururile nouă
ni se părea că ne-am umplut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
strălucitor pe care-și plimb'
secolele filiații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatru nocturn
viața este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar
pe strada veseliei la numărul patru
scriu un scenariu sub bătrân lampadar.
se-aprind luminile în vechiul castru
rugăciunile se rostuiesc pe sărindar
viața este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.
e liniște în orizontul meu albastru
trăiesc iubirea ca pe-un sublim dar
noaptea târziu mă mângâie un astru
colorând în roz file din calendar.
viața este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurie
Vreau astăzi să-ntoarcem privirea în sus,
Spre codrii cu brazi, spre cerul cu lună.
Veniți să-ndrăznim să simțim nemurirea
Cu inima-n repede tropot cum sună!
Solemnă și gravă ne turbură noaptea
Curgând pe izvoare și-n codri fierbând
Cu nările largi din găvanele palmei
Sorbim răsuflarea-i de fum și pământ.
O stea se prelinge în sus către creasta
Înaltă a cerului, clopot gigant.
O altă se sparge cu flacără mută
Și țăndări astrale înfige-n neant.
Cu trosnet un brad a căzut și aud
Din lut cum un mugur trudește să vie,
Am ochii la veșnica trecere-a lumii,
Dar inima-mi plină-i de grea bucurie.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul solar
Soarele în centru,
Inima sistemului solar,
Stea luminoasă,
Teribil de călduroasă...
E un sistem cu
Multe planete și
Unele comete;
Lumi necunoscute,
Sateliți naturali
Orbitând planetele lor...
Luminate toate de Soare,
Astrul care oferă căldură cu
Razele sale dătătoare de viață.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vom fi o stea
Pădure grea de triluri, mi-e sufletul o floare
În timp ce tot mai tainic mă adâncesc în vis...
Încătușate doruri pulsează-nvingătoare
Cărând clepsidra vieții prin porți de Paradis.
Din țărm în țărm se-nalță corole de lumină,
Se-adună precum cerbii hoinari prin preerii;
Cascade de liane sclipsesc sub luna plină
Când dragostea devine un tril de ciorcârlii...
Aici va fi o vară-mbrăcată-n curcubeie,
Vor fi grădini de astre ieșind din viața mea,
Va fi-un amurg de basme cu blânde alizee,
Sfințiți de frumusețe, vom fi aici o stea!
poezie de Cristian Petru Balan (5 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aflux sentimental
fermecată de amurguri ce devin aurore
cred că bucuriile izvorăsc din tristețe
creații absolute cu fericiri sonore
lumini din seva vieții adunând finețe.
gânduri sofisticate țâșnesc în aflux
în drumul spre extaz presar iubire
trăiesc cu slova opulență și lux
porniri demiurgice răsar din trăire.
rodiri de lumi noi înfloresc în instinct
senzații frenetice se rup de dezgust
clarități sentimentale în spațiu distinct
au farmec pur aromă și gust.
idealul cuceririi universului albastru
l-am cules din strălucirea fiecărui astru.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O notă de egoism
Iradiind speranțe doar visate,
Jocuri de stele ce dansează ușor
Aducând lumină în al inimii pridvor,
Un mare nesecat de viață izvor,
Fără gânduri de moarte.
Lasă-mi gândul să alerge vioi
Spre constelații, sisteme vecine,
În univers nimeni nu fie ca mine
S-adun meteoriți și pulberi fine.
Podoabe pentru voi!
Coborând din înălțimile astrale,
Din Lebăda și până la Steaua Polară,
Îmi voi găsi o situație mai clară
Căutând în adâncuri calea normală
În liniști abisale.
Dar nu. Nimic nu-mi place,
Nici pulberile fine de asteroizi,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (25 ianuarie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fie pace în lume!
Să fie pâine pe masă
Și toți ai casei acasă
Și grâu-n brazdă să iasă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Și ale lumii guverne
Să știe bine-a discerne
Nevoia vieții eterne,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Să fie-o blândă lumină,
Și nu rachete-n grădină,
Doar vești frumoase să vină,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Ca focul rău să nu ardă,
Cât viața-n noi nu e moartă,
Să stăm cu toții de gardă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fluxul credinței
în flux nemărginit picur lacrimi sublimate
bucuria la origini îl are pe Cristos
s-a lăsat crucificat pentru umanitate
a înviat din moarte e veșnicul sfătos.
în lume-i mult elan și multă nebunie
dar creștemcu iubire cu lumina-n rădăcină
seva vieții ne desfată ca o simfonie
drag mântuitorul ne iartă de vină.
între zi și noapte e sacră armonie
liniștea luminii îmi străbate trupul
luceferi poetici mă scot din demonie
astrele fericirii își arată chipul.
în fluxul credinței trăiesc cu smerenie
și fac tot ce se poate să-nnobilez timpul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre astre și viață, adresa este: