Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

astre și viață

Citate despre astre și viață

citate despre astre și viață (inclusiv în versuri).

George Călinescu

Oare nu e cu putință ca o anume conjuncțiune de astre să determine din leagăn traiectoria vieții?

în Cartea nunții
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu. Referitor la astre,viață, Pop Mihai [din public] a spus:

Imposibil! Astrele nu ne aduc în viața noastră chiar nimic! Omul e un simplu șofer pe autostrada vieții, cu,, mașina"pe [...] | Citește tot comentariul

cumpărăturiCartea "Istoria Literaturii Romane. Editia Princeps in format electronic - CD" de George Călinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -31.50- 23.99 lei.
Pitagora

Omul poartă în interiorul său o parte de Energie Primordială și Divină care supraviețuiește la moartea corpului, în Lumea Astrală, pentru ca, în acord cu comportamentul etic al vieții sale anterioare, să se reîncarneze în alt corp și să trăiască altă existență, și astfel în mod succesiv, până la întoarcerea finală la Divin.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce să vă spun?

Ce să vă spun? Noi ăștia suntem prea comuniști
Ca să mai fim, de soarta ce ne pândește, triști;
Firește soarta noastră de inși supuși la soarte,
Căci drumul nostru-n viață, el, nu cunoaște moarte.

În spate-mi veșnicia trofeele-și înalță,
Nainte-mi viitorul sandalele-și descalță
Ce trece Rubiconul, ca să-și încerce cale
Și noi nădejdi și aripi spre țările astrale.

Se poate pân' la urmă să afle alte astre
Mai priincioase vrerii și visurilor noastre.
Să afle! Dar iubirea s-o ducă-n orice parte,
Leac pentru jalea vieții și cale peste moarte.

poezie celebră de din Zi de zi (1965)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ștefan Marinescu

La puțin timp după încetarea din viață, aura dispare; împreună cu corpul "astral" se retrage spre a-și continua existența ca spirit în altă parte.

în Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Acceptare...

Din prea multă durere, cântă agonia...
Unei povești de viață, de cruce grea, apus,
Este un destin, precum si pribegia
Lozului astral cel prea mult ascuns...

Nu recunosc culoarea ce dă bucurie...
Nici stele de pe cer, nu văd a străluci,
Caut în zadar, demult o alifie...
Să ung sufletul, a se împlini...

Nu-mi spune tu străine, ce-mi face rău sau bine!
Nu vei ști vreodată nemărginirea mea...
Nu sunt tipar banal, cu limite ruine,
Sunt calapod atipic, într-un trup de EA...

Colindă o văpaie a dragostei trădate!
O inima ce plânge... mai speră a iubi...
Colțuri și fragmente urmelor uitate,
Trăiesc întru mine... a exista, a fi!

[...] Citește tot

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Spațiul nu e cu totul pustiu; în drumul lui, Soarele și prin urmare și planeta noastră, poate să dea peste nori cosmici, peste imense astre întunecate, foștii sori de odinioară, peste nenumărate comete etc. Nu știm nici o dată ce ne așteaptă, "neprevăzutul" ne aține mereu calea, în Univers, ca și în viața de toate zilele.

în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.

Dar – inevitabil – ajungi o umbră depresivă.

O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic și că această dramă a devenit lacrima esențială a omului de la moartea ultimului astru și până încoace. Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși – trăiește doar să mănânce și să respire.

El e moartea totală și nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus nașterea în sufletul satului.

în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te văd printre stele

Din ceruri coboară o ploaie de stele.
Frumoasă fecioară, te văd printre ele.
Ai fruntea senină, mișcare grațioasă,
Răspândești lumină, tu fată frumoasă.
Cu zâmbet și cu iubire, vieții îi dai strălucire.
Îmbrăcată în hermină, ai origine divină.
Mai frumoasă decât luna, tu viața o-împodobești.
Vei străluci întotdeauna, precum astrele cerești.

poezie de (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deși se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc.

Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.

Dar – inevitabil – ajungi o umbră depresivă.

O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic și că această dramă a devenit lacrima esențială a omului de la moartea ultimului astru și până încoace. Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși – trăiește doar să mănânce și să respire.

El e moartea totală și nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus nașterea în sufletul satului.

în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cucuvaia

CUCUVAIA
versuri Ioan Ciprian Moroșanu

Pe meleagul vieții mele
Cântă-n versuri cucuvaia,
Dar nu prevestește rele...
Cică... i-am furat odaia

Și mă scuipă jupâneasa
Cu strigări zaharisite
Să mi se dărâme casa,
Să mă duc la cele sfinte,

Să se culce lângă mine
Când prin inimă-mi scânteie,
Viscolul cu plapumi fine
Nălucindu-mi a femeie ;

Să am somnul barbituric
Și să-mi fie ziua fadă

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau răspunsuri... încă mai aștept!

Mi-ai împletit cunună din astre
și un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
și nici rostul,
crezând că-i a mea vină.

Nici tu,
dar nici Apollo
cel sfătuitor
nu-mi dați răspunsuri,
când întrebările
mă dor!

Unde-i lumina
care mi-a fost promisă,
unde-i iubirea,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfatul meu la despărțire

Pe cărarea vieții noastre,
Nu mai mergem împreună.
Eu mă ridic printre astre
Să veghez la lumea bună.

La voi, cei care-ați rămas
Undeva, acolo, pe pământ.
Tot ca voi, și eu am tras
Pentru idealul sfânt.

N-am reușit întotdeauna.
Înapoi însă, n-am dat.
Catedra mi-a fost tribuna
De la care am pledat.

Acum este rândul vostru
Să zidiți, să construiți.
Faceți-vă-n viață rostul,
De vreți să fiți prețuiți.

[...] Citește tot

poezie de (iunie 1999)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasiune

Pasiunea copilului pentru un cer plin de stele
Deschide și închide mâinile ca o carte cu chipuri.
Pești galbeni, albaștri
Joacă-n acvariumul ochilor lui.
Viața arde un dram de înțelepciune,
Mireasma vieții lui.
Întinde brațele,
Și profesorul îl ascultă, astru încremenit
Femeia leșinând,
Lumea dispare.
Încet, magnetul soarelui
atrage o clipă de nădejde.
Inima cumpănește trupul,
Sângele, seva;
Creanga susține pasărea.
Adevărul spânzură de razele lunii,
Și copilul îl soarbe cu-o răsuflare
La marginea unui cer sfâșiat.
S. O. S. Frumoasa corabie-și întoarce pânzele,
Vis stins în spațiu.

[...] Citește tot

poezie clasică de din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Liviu Rebreanu
om (vezi și ființă umană)
Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viața efemeră, tot atât de departe de ceilalți oameni ca și un astru de ceilalți aștrii, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia cumunității cu alți semeni te înșeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufletești, când, deodată, îți dai seama că nici părinții, nici frații, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înțelege...

definiție celebră de în Jar
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ion" de Liviu Rebreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 7.99 lei.

"La început a fost cuvântul"

Povestea lui, ce printre astre,
E muzică vibrând pe strună;
În universul vieții noastre
De Adevăr și de Minciună!

epigramă de din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un nou început

Din suflet cad rare cristale
prin cerul și-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simțiri libertine.

Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir și lumini.

Cad picuri de timp înghețat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută așteaptă Viața cea Nouă.

Dansează acum toți macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mișcător pe o filă de carte.

[...] Citește tot

poezie de din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se răsfață dimineața

(Meditând la mărturia unui preot
ortodox care s-a întors la Domnul)

Se răsfață dimineața
Peste fruntea unui cleric
Care-și irosește viața
De sub soare, în întuneric
Și nimic nu-i sparge gheața
Sufletului ezoteric.

Conștient că nemurirea
Poposește-n pieptul său
El trăiește fericirea
Unui vis ce duce-n hău,
Fluturându-i strălucirea
Întunecimii celui rău.

Și rătăcindu-se mereu,
După cum îl suflă firea
(Căci uită de Dumnezeu

[...] Citește tot

poezie de din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Tudor MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Culmile Trascăului

Sub acoperișul de ceriu albastru
S-au cuibărit fuioare de ceață,
Păduri nesfârșite de astru,
În toamna cu-nceput nou de viață;
Pe drumuri doar de îngeri călcate,
Mărginite de stânci uriașe,
Auzi doar liniștea cum își bate
Piatra Cetii-n secunde golașe;
E o liniște de rai înverzită,
În inima aceasta a lumii,
Când vocea Crăciunului-i auzită
Prin colindele ce străbat dunga culmii...

poezie de din volumul de versuri Călători (18 noiembrie 2019)
Adăugat de D. MoldovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătatea tăcerii

Din tristețea ta,
s-a născut tăcerea mea,
doruri neatinse,
la care mai speram,
farmecul clipei
ce avea să vie,
stângaci cautând pe cer,
ochii atât de dragi mie.

Tăcerea ta,
în noaptea albastra
e vis de naufragiat
către astre,
e calea Lactee
cu doruri grele
și noi cavalcând
unde și maree.

Din lacrima ta,
s-a născut iubirea mea,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia MindaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nașterea unui luceafăr este experiența vastă a luminii căreia nu-i poate supraviețui nimic până la următorul salt în neant al astrului preaplin de lumină, la fel cum speranța se naște din toate resursele interioare ale omului într-un moment capital, contopindu-se cu sufletul lui pentru a urca din nou în planul universului ca o stea nou-născută, cu drept de viață și lumină.

în Se poate la fel de bine ca soarta omului să fie un joc al stelelor pe cer
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre astre și viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook