Citate despre boală și inimă, pagina 4
Pe o stradă din nord
Doi străini pe o stradă din nord,
Până ieri păreau cuplul perfect,
Îndoieli și-au impus ca efect
Două lacrimi și o boală de cord.
Doi străini într-un parc desfrunzit,
Timpul pare un biet surogat,
Să-l privească nici n-au cutezat,
Dar declară că nu s-au iubit.
În sfârșit au căzut de acord
Că iubirea a fost doar un vis,
Orizonturi încet s-au închis,
Doi străini pe o stradă din nord.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei minus unu
Strain mi-e pe veci orice fel de confort,
Din oricare bomba m-atinge o schija,
Vai, sangele meu amurgeste de grija,
Coroana de lacrimi pe fruntea mea port.
Parerea de bine-i parere de rau
Si voie nu dau mintii mele sa spere,
Albinele-aduc si otrava si miere,
Cu Ea plang tristetea destinului Tau.
Cu Tine vorbesc hohotind despre EA,
Sintem mioriticul, tragicul trio.
Cu tine fiind, pe ea n-o voi privi-o,
Dar fi-va de-a pururi in inima mea.
Si poate ca eu mai curand as cadea
Bolnav Cavaler de Neant si Adio.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala singurătății
A mai murit o noapte-n cordul meu,
Mi-a mai căzut un înger la picioare...
Pe Calea Laptelui, cu Dumnezeu
Mă plimb spunându-i ceea ce mă doare.
El mă privește zâmbitor și trist,
Îndurerat că nu mă înțelege...
Eu doar un muritor care exist,
El mai presus de moarte și de lege.
Dar ne plimbăm... si-mi face semn să tac;
Tăcerea e suprema fericire...
În cerul gurii simt cum se prefac
Ecourile în șoptiri de lire.
E liniste în mine de-nceput,
Când mâna Lui mă plămădea din humă,
Când morții încă nu plăteam tribut
Și nu purtam în păr argint și brumă.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înnebunit salcâmii
Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiați prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară
Și l-au scos de dimineață
Alb și încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă
Au înnebunit salcâmii
Și cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Și cu lumea asta toată
Păsările aiurite
Își scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele
[...] Citește tot
cântec interpretat de Tudor Gheorghe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi. Bolnavi de o sterilă sănătate. Plusul nostru de vitalitate, neavând direcție, suferim prea-plinul ca un minus. Ciobani decadenți - țăranii; fleacuri sceptice, domnii. Iar între ei, câțiva inspirați, ce doresc moartea ca să scape de năpăstuirea osândei generale. - Mai bine am muri cu toții, decât să fim atât de puțin! Să dăm foc inimilor noastre, să ne secerăm întrezăririle, să ne salvăm printr-o pieire vrednică! Să geamă spațiul sub vijelia sângelui nemângâiat! De-am lăsa măcar o pată, vastă, de strălucire, care să fie îndemn pentru acei ce-ar fi cândva ca noi! Ce suntem și ce-am fost, nu mai putem să fim.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semper eadem
Mi-ai spus: "De unde-ți vine ciudata întristare
Ce crește ca și marea pe-un țărm stâncos, pustiu?"
- Când inima culesul și-a isprăvit, ne pare
O boală viața. Taina aceasta toți o știu.
E o durere simplă, deloc misterioasă
Și limpede ca tine când râzi și lumii placi.
Nu căuta degeaba, frumoasa mea curioasă!
Și-acum, deși ți-i glasul atât de dulce, taci!
Taci, ne-nvățato! Suflet ce nu cunoaște ceața!
Copilărească gură! Mai mult chiar decât Viața
În mreji subtile Moartea adesea ne-a închis.
Mai bine cu-o minciună să mă îmbăt, și-alene
Să mă scufund în ochii tăi limpezi ca-ntr-un vis
Și-ncet s-adorm la umbra ce-ți lunecă din gene!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei,
Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorandu-l.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (31 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala unui copac nu începe din vârf, ci de la rădăcină. Omul moare cand inima nu mai poate duce ceea ce organismul viciază, chiar și prin ceea ce nu pare important, așa și un stat, o țară!
Viorel Muha (septembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără îngăduință
Și n-am cerut să fiu sămânță,
și n-am cerut să fiu Adam
să gust din mărul cel mai dulce
năpasta lumii an de an.
Și n-am cerut privirea-albastră
și nici o inimă de leu,
și nici statura cea semeață,
și mâinile muncind din greu.
Și n-am cerut nici cugetarea
și nici iubirea n-am cerut,
m-ai pus fără de voie marea
deasupra a tot ce-ai făcut.
Și n-am cerut nici răzbunarea,
mânia Ta nu am cerut
și n-am cerut nici boală, moartea,
și nici trăirea într-un trup.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantomimă
Dimineața
mimez o ceașcă din care
altădată îmi beam cafeaua
conturul degetelor
o înconjoară cu grijă
ca pe o inimă bolnavă
și deschizându-mi gura
sorb încet
supărător de încet
și las aroma să se prelingă
ca o pradă
peste buzele rămase umede și moi
tatuându-mi gestul
ca pe o împlinire
din încheietura
mâinilor se desprinde ultimul tremur
mimez mai departe
altă sorbitură
și viclean
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucură-te, Marie
BUCURĂ-TE MARIE RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI
O, milostivă Fecioară, stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios!
Roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul!
Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu menită, dăruiește-ne, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt!
Ca cea care ai născut mai presus de cuget pe Mântuitorul sufletelor noastre te slăvim, grăind, cu harul tău:
Bucură-te, Mărie, ceea ce ești lauda de obște și cinstită a neamului omenesc!
Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă:
Bucura-te, apă izbăvitoare!
Bucură-te, tămăduitoare a tuturor bolilor!
Bucură-te, alungarea patimilor lumești!
Sfântă Fecioară, tămăduiește bolnavii ce gustă din izvorul tămăduirii!
Preacurată Maică, fă să curgă din izvorul cel dumnezeiesc, minunea cea adevărată cu torentul tămăduirii!
Pentru aceasta ne adăpăm cu totii din credința șuvoaielor îmbelșugate.
Din vapaia durerilor scoate pe cei ce aleargă la tine, tămăduindu-i cu apa din izvorul miraculos!
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeșertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătății, nădejdea și mântuirea tuturor creștinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor și ai trupurilor noastre, către tine îtindem mâinile noastre cele slabe și din adâncul inimii strigăm ție: Caută spre noi dintru înălțimea ta cea sfântă!
Vezi credința și umilința sufletului nostru!
Ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră!
Depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea și toată întristarea ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viață și videcă toate bolile și neputințele noastre cele sufletești și trupești!
-Dăruiește-ne sănătate și ne izbăvește de veșnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat:
[...] Citește tot
rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi, sprintenă ca o copilă, baba face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare și, fiindcă știa bine treaba moșitului, lă purcelul, îl scaldă, îi trage frumușel cu untură din opaiț pe la toate încheieturile, îl strânge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache odorul. Apoi îl piaptănă și-l grijește așa de bine, că peste câteva zile îl scoate din boală; și cu tărâțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa și a crește văzând cu ochii, de-ți era mai mare dragul să te uiți la el. Iară baba nu știa ce să mai facă de bucurie că are un băiat așa de chipos, de hazliu, de gras și învelit ca un pepene. Să-i fi zis toată lumea că-i urât și obraznic, ea ținea una și bună, că băiat ca băiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignită: că nu putea să le zică tată și mamă.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic, nici chiar speranța
Nimic, nici chiar speranța în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul și aripa ți-e frântă...
Departe lași în urmă al visurilor rai...
Și lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca înghețul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește
Când ziua după ziuă bolnavă se târăște...
Și poate ca să fie de aur cerul plin,
Și poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeață nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Și râul alb, suspin!
Nimic, nici chiar speranța în groapă după tine
Atunci nu mai voiește să vie, și nu vine!...
Și poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viață viitoare, și-n tainica ei lume
Noi aripi, nou avânt!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vas curat
Iacov. 3,2:3,4-16
2Împ. 4,0-41
Iacov vorbește de-o limbă
Ce-aruncă otrava morții,
Așa-i până nu se schimbă
Inima, și, știm cu toții
Că din "visteria" ei
Se împrăștie ca un râu
Vorbele fără temei
Și nu le poți pune frâu.
Mulți pretind că-s credincioși
Dar nu vezi la ei schimbare,
Sunt la fel de păcătoși
Și ne-ntrebăm de ce oare...
Este clar că Duhul Sfânt
N-a fost lăsat să lucreze
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegând deșertăciunea vieții
Încă de pe vremea când eram doar un băiețel pofticios
Și până-n ziua de azi, când sunt bolnav și bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleași.
ATUNCI, pe plajă construind pagode de nisip;
ACUM, la Palat, acoperit de jad zornăitor.
Aceasta și aceea jocuri la fel de copilărești,
Lucruri a căror substanță trece-ntr-o clipită.
Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înțelege;
În absența textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*
Iar dacă cineva se străduie plin de zel să învețe Calea,
Acea străduință nu va fi decât o greșeală în plus.
* Este vorba despre Dhyāna, obținerea unui anumite stări de echilibru și conștientizare profundă.
Practicile yoga se inspiră din Dhyāna.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propunere de primăvară
Am o inimă și-o minte
Ce se ceartă reciproc,
Una spune că-i cuminte,
Alta e nebună foc.
Sunt perversul vieții mele
Și reversul, totodată,
Iar balanța dintre ele
Primăvara-i răsturnată.
Zac prin șanț, descarcerarea
Mă va injecta-n flexură,
Doctorițele ca floarea
Mă vor săruta pe gură.
Și voi răsări cu frică
Precum iarba pentru cai,
Primăvara, vasăzică,
Boala inimii nu-i bai.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mi!
Lasă-mi arșița timpului
Din clepsidra ce ascunde
Lacrima trecerii mele!
Cântecul inimii se-aude-n adânc
Ca izvorul ce-și lasă
Un susur de dor...
Lasă-mi ploaia de petale
Și urma sărutului,
Limpezimea înaltului!
Lasă-mi inima ta
Sprijinită în taina prăpastiei
Bolnave de tine!
Ca mustul împăcării voi curge
În învolburate treceri,
Spre moarte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață târzie
M-am oprit la cumpăna sufletului tău
Cu toate florile ce-și dăruiesc parfumul,
Biet trubadur îndemnat de duhul rău
Ce-mi toarnă-n suflet lacrimi cu duiumul.
Mă cerți degeaba, port temerile mele
În toate zilele ce trec, parcă-n zadar,
Doar tu mă chemi cu dorul tău, la stele,
Să te mângâi, până adormi măcar.
Bolnav de tine și tu ești suferindă
De toate ce în suflet mă mai dor,
Inima mea ți-e agățată-n grindă
Când visul e aripă de condor.
Mai lasă-mă, te rog, să mai visez puțin,
Când zorile albastre se lovesc de pleoape
Și vreau, somnoroasă, în brațe să te țin
Când geamătul simțirii ne cheamă mai aproape.
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea vieții...
Știam că vei pleca în ceasul serii,
lăsând în urmă durerea depărtării,
dar știu că tu ești vesel și zâmbești pe undeva,
iar eu supărarea și tristețea nu o pot uita.
Tot timpul am sperat că ai să te întorci la mine,
dar ți-ai bătut joc, cuvinte urâte ce boala întreține.
Am încercat și eu să-mi caut umbra printre flori,
dar am găsit omul ce mă căuta pe mine prin culori.
Iert, pe toți ce mi-au facut rău, că boala mea e grea
și-aș vrea veselia să revină în inima mea.
poezie de Eugenia Calancea (17 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegând deșertăciunea vieții
Înțelegând deșertăciunea vieții
Încă de pe vremea când eram doar un băiețel pofticios
Și până-n ziua de azi, când sunt bolnav și bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleași.
ATUNCI pe plajă construind pagode de nisip;
ACUM la Palat, acoperit de jad zornăitor.
Aceasta și aceea jocuri la fel de copilărești,
Lucruri a căror substanță trece-ntr-o clipită.
Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înțelege;
În absența textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*
Iar dacă cineva se străduie plin de zel să învețe Calea,
Acea străduință nu va fi decât o greșeală în plus.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre boală și inimă, adresa este: