boală şi inimă

Pe o stradă din nord

Doi străini pe o stradă din nord,
Până ieri păreau cuplul perfect,
Îndoieli şi-au impus ca efect
Două lacrimi şi o boală de cord.

Doi străini într-un parc desfrunzit,
Timpul pare un biet surogat,
Să-l privească nici n-au cutezat,
Dar declară că nu s-au iubit.

În sfârşit au căzut de acord
Că iubirea a fost doar un vis,
Orizonturi încet s-au închis,
Doi străini pe o stradă din nord.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei minus unu

Strain mi-e pe veci orice fel de confort,
Din oricare bomba m-atinge o schija,
Vai, sangele meu amurgeste de grija,
Coroana de lacrimi pe fruntea mea port.

Parerea de bine-i parere de rau
Si voie nu dau mintii mele sa spere,
Albinele-aduc si otrava si miere,
Cu Ea plang tristetea destinului Tau.

Cu Tine vorbesc hohotind despre EA,
Sintem mioriticul, tragicul trio.
Cu tine fiind, pe ea n-o voi privi-o,
Dar fi-va de-a pururi in inima mea.

Si poate ca eu mai curand as cadea
Bolnav Cavaler de Neant si Adio.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala singurătăţii

A mai murit o noapte-n cordul meu,
Mi-a mai căzut un înger la picioare...
Pe Calea Laptelui, cu Dumnezeu
Mă plimb spunându-i ceea ce mă doare.

El mă priveşte zâmbitor şi trist,
Îndurerat că nu mă înţelege...
Eu doar un muritor care exist,
El mai presus de moarte şi de lege.

Dar ne plimbăm... si-mi face semn să tac;
Tăcerea e suprema fericire...
În cerul gurii simt cum se prefac
Ecourile în şoptiri de lire.

E liniste în mine de-nceput,
Când mâna Lui mă plămădea din humă,
Când morţii încă nu plăteam tribut
Şi nu purtam în păr argint şi brumă.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înnebunit salcâmii

Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiaţi prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară

Şi l-au scos de dimineaţă
Alb şi încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă

Au înnebunit salcâmii
Şi cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Şi cu lumea asta toată

Păsările aiurite
Îşi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Tudor Gheorghe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi. Bolnavi de o sterilă sănătate. Plusul nostru de vitalitate, neavând direcţie, suferim prea-plinul ca un minus. Ciobani decadenţi - ţăranii; fleacuri sceptice, domnii. Iar între ei, câţiva inspiraţi, ce doresc moartea ca să scape de năpăstuirea osândei generale. - Mai bine am muri cu toţii, decât să fim atât de puţin! Să dăm foc inimilor noastre, să ne secerăm întrezăririle, să ne salvăm printr-o pieire vrednică! Să geamă spaţiul sub vijelia sângelui nemângâiat! De-am lăsa măcar o pată, vastă, de strălucire, care să fie îndemn pentru acei ce-ar fi cândva ca noi! Ce suntem şi ce-am fost, nu mai putem să fim.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semper eadem

Mi-ai spus: "De unde-ţi vine ciudata întristare
Ce creşte ca şi marea pe-un ţărm stâncos, pustiu?"
- Când inima culesul şi-a isprăvit, ne pare
O boală viaţa. Taina aceasta toţi o ştiu.

E o durere simplă, deloc misterioasă
Şi limpede ca tine când râzi şi lumii placi.
Nu căuta degeaba, frumoasa mea curioasă!
Şi-acum, deşi ţi-i glasul atât de dulce, taci!

Taci, ne-nvăţato! Suflet ce nu cunoaşte ceaţa!
Copilărească gură! Mai mult chiar decât Viaţa
În mreji subtile Moartea adesea ne-a închis.

Mai bine cu-o minciună să mă îmbăt, şi-alene
Să mă scufund în ochii tăi limpezi ca-ntr-un vis
Şi-ncet s-adorm la umbra ce-ţi lunecă din gene!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei,
Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorandu-l.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (31 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala unui copac nu începe din vârf, ci de la rădăcină. Omul moare cand inima nu mai poate duce ceea ce organismul viciază, chiar şi prin ceea ce nu pare important, aşa şi un stat, o ţară!

Viorel Muha (septembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îngăduinţă

Şi n-am cerut să fiu sămânţă,
şi n-am cerut să fiu Adam
să gust din mărul cel mai dulce
năpasta lumii an de an.

Şi n-am cerut privirea-albastră
şi nici o inimă de leu,
şi nici statura cea semeaţă,
şi mâinile muncind din greu.

Şi n-am cerut nici cugetarea
şi nici iubirea n-am cerut,
m-ai pus fără de voie marea
deasupra a tot ce-ai făcut.

Şi n-am cerut nici răzbunarea,
mânia Ta nu am cerut
şi n-am cerut nici boală, moartea,
şi nici trăirea într-un trup.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantomimă

Dimineaţa
mimez o ceaşcă din care
altădată îmi beam cafeaua
conturul degetelor
o înconjoară cu grijă
ca pe o inimă bolnavă
şi deschizându-mi gura
sorb încet
supărător de încet
şi las aroma să se prelingă
ca o pradă
peste buzele rămase umede şi moi
tatuându-mi gestul
ca pe o împlinire

din încheietura
mâinilor se desprinde ultimul tremur
mimez mai departe
altă sorbitură
şi viclean

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucură-te, Marie

BUCURĂ-TE MARIE – RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI

O, milostivă Fecioară, stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ţie şi arată mila ta poporului drept-credincios!
– Roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul!
– Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce eşti de Dumnezeu menită, dăruieşte-ne, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt!
– Ca cea care ai născut mai presus de cuget pe Mântuitorul sufletelor noastre te slăvim, grăind, cu harul tău:
– Bucură-te, Mărie, ceea ce eşti lauda de obşte şi cin­stită a neamului omenesc!
Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă:
– Bucura-te, apă izbăvitoare!
– Bucură-te, tămăduitoare a tuturor bolilor!
– Bucură-te, alungarea patimilor lumeşti!
– Sfântă Fecioară, tămăduieşte bolnavii ce gustă din izvorul tămăduirii!
– Preacurată Maică, fă să curgă din izvorul cel dumnezeiesc, minunea cea adevărată cu torentul tămăduirii!
– Pentru aceasta ne adăpăm cu totii din credinţa şuvoaielor îmbelşugate.
– Din vapaia durerilor scoate pe cei ce aleargă la tine, tămăduindu-i cu apa din izvorul miraculos!
– Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeşertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătăţii, nădejdea şi mântuirea tuturor creştinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor şi ai trupurilor noastre, către tine îtindem mâinile noastre cele slabe şi din adâncul inimii strigăm ţie: – – – Caută spre noi dintru înălţimea ta cea sfântă!
– Vezi credinţa şi umilinţa sufletului nostru!
– Ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră!
– Depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea şi toată întristarea ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viaţă şi videcă toate bolile şi neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti!
-Dăruieşte-ne sănătate şi ne izbăveşte de veşnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat:

[...] Citeşte tot

rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi, sprintenă ca o copilă, baba face degrabă leşie, pregăteşte de scăldătoare şi, fiindcă ştia bine treaba moşitului, lă purcelul, îl scaldă, îi trage frumuşel cu untură din opaiţ pe la toate încheieturile, îl strânge de nas şi-l sumuţă, ca să nu se deoache odorul. Apoi îl piaptănă şi-l grijeşte aşa de bine, că peste câteva zile îl scoate din boală; şi cu tărâţe, cu cojiţe, purcelul începe a se înfiripa şi a creşte văzând cu ochii, de-ţi era mai mare dragul să te uiţi la el. Iară baba nu ştia ce să mai facă de bucurie că are un băiat aşa de chipos, de hazliu, de gras şi învelit ca un pepene. Să-i fi zis toată lumea că-i urât şi obraznic, ea ţinea una şi bună, că băiat ca băiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignită: că nu putea să le zică tată şi mamă.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic, nici chiar speranţa

Nimic, nici chiar speranţa în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă...
Departe laşi în urmă al visurilor rai...
Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca îngheţul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte
Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte...
Şi poate ca să fie de aur cerul plin,
Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Şi râul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine
Atunci nu mai voieşte să vie, — şi nu vine!...
Şi poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avânt!

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vas curat

Iacov. 3,2:3,4-16
2Împ. 4,0-41

Iacov vorbeşte de-o limbă
Ce-aruncă otrava morţii,
Aşa-i până nu se schimbă
Inima, şi, ştim cu toţii

Că din "visteria" ei
Se împrăştie ca un râu
Vorbele fără temei
Şi nu le poţi pune frâu.

Mulţi pretind că-s credincioşi
Dar nu vezi la ei schimbare,
Sunt la fel de păcătoşi
Şi ne-ntrebăm de ce oare...

Este clar că Duhul Sfânt
N-a fost lăsat să lucreze

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegând deşertăciunea vieţii

Încă de pe vremea când eram doar un băieţel pofticios
Şi până-n ziua de azi, când sunt bolnav şi bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleaşi.

ATUNCI, pe plajă – construind pagode de nisip;
ACUM, la Palat, acoperit de jad zornăitor.

Aceasta şi aceea – jocuri la fel de copilăreşti,
Lucruri a căror substanţă trece-ntr-o clipită.

Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înţelege;
În absenţa textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*

Iar dacă cineva se străduie plin de zel să înveţe Calea,
Acea străduinţă nu va fi decât o greşeală în plus.

* Este vorba despre Dhyāna, obţinerea unui anumite stări de echilibru şi conştientizare profundă.
Practicile yoga se inspiră din Dhyāna.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere de primăvară

Am o inimă şi-o minte
Ce se ceartă reciproc,
Una spune că-i cuminte,
Alta e nebună foc.

Sunt perversul vieţii mele
Şi reversul, totodată,
Iar balanţa dintre ele
Primăvara-i răsturnată.

Zac prin şanţ, descarcerarea
Mă va injecta-n flexură,
Doctoriţele ca floarea
Mă vor săruta pe gură.

Şi voi răsări cu frică
Precum iarba pentru cai,
Primăvara, vasăzică,
Boala inimii nu-i bai.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi!

Lasă-mi arşiţa timpului
Din clepsidra ce ascunde
Lacrima trecerii mele!
Cântecul inimii se-aude-n adânc
Ca izvorul ce-şi lasă
Un susur de dor...
Lasă-mi ploaia de petale
Şi urma sărutului,
Limpezimea înaltului!
Lasă-mi inima ta
Sprijinită în taina prăpastiei
Bolnave de tine!
Ca mustul împăcării voi curge
În învolburate treceri,
Spre moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă târzie

M-am oprit la cumpăna sufletului tău
Cu toate florile ce-şi dăruiesc parfumul,
Biet trubadur îndemnat de duhul rău
Ce-mi toarnă-n suflet lacrimi cu duiumul.

Mă cerţi degeaba, port temerile mele
În toate zilele ce trec, parcă-n zadar,
Doar tu mă chemi cu dorul tău, la stele,
Să te mângâi, până adormi măcar.

Bolnav de tine şi tu eşti suferindă
De toate ce în suflet mă mai dor,
Inima mea ţi-e agăţată-n grindă
Când visul e aripă de condor.

Mai lasă-mă, te rog, să mai visez puţin,
Când zorile albastre se lovesc de pleoape
Şi vreau, somnoroasă, în braţe să te ţin
Când geamătul simţirii ne cheamă mai aproape.

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea vieţii...

Ştiam că vei pleca în ceasul serii,
lăsând în urmă durerea depărtării,
dar ştiu că tu eşti vesel şi zâmbeşti pe undeva,
iar eu supărarea şi tristeţea nu o pot uita.
Tot timpul am sperat că ai să te întorci la mine,
dar ţi-ai bătut joc, cuvinte urâte ce boala întreţine.
Am încercat şi eu să-mi caut umbra printre flori,
dar am găsit omul ce mă căuta pe mine prin culori.
Iert, pe toţi ce mi-au facut rău, că boala mea e grea
şi-aş vrea veselia să revină în inima mea.

poezie de Eugenia Calancea (17 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegând deşertăciunea vieţii

Înţelegând deşertăciunea vieţii

Încă de pe vremea când eram doar un băieţel pofticios
Şi până-n ziua de azi, când sunt bolnav şi bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleaşi.

ATUNCI pe plajă – construind pagode de nisip;
ACUM la Palat, acoperit de jad zornăitor.

Aceasta şi aceea – jocuri la fel de copilăreşti,
Lucruri a căror substanţă trece-ntr-o clipită.

Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înţelege;
În absenţa textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*

Iar dacă cineva se străduie plin de zel să înveţe Calea,
Acea străduinţă nu va fi decât o greşeală în plus.

[...] Citeşte tot

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!