Citate despre botanică și timp, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la botanică și timp, dar cu o relevanță mică.
În doi ani de zile, Sa'id ibn Misjah fu capabil, doar prin forța sunetului, să îmblânzească o turturică imperială de un alb imaculat. Ea îi deveni nedespărțită și se spunea că era un djinn. Mai târziu, Sa'id se pricepu să facă să crească o plantă datorită sunetului și făcu acest lucru în plin deșert. În acel moment primi el venerabilul nume de Stăpân al Sunetului. Iar mai târziu folosi puterea teribilă a sunetului ca să-și albească pielea, căci era de tot negru. Însă mâna dreaptă îi rămase neagră și așa este întotdeauna reprezentat de cei ce cunosc taina: ca un bărbat frumos, cu o turturea imperială cocoțată pe mâna-i stângă și cu mâna dreaptă neagră.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflector
nu îți voi arunca cuvinte nefinisate voi tăcea 5 luni 2 săptămâni și 33 de respirații
știi prea bine că vom trece de centru//tu încă
tributar cartierelor mici/
eu cu lumina crudă înfiptă în retină voi căuta
lungul drum al mătăsii
nu ne vor orbi reflectoarele lunii nici purpura cerului
dintre containerele de la marginea orașului va răsări
steaua dimineții cu trupul ei prelung ca un excavator
de care atârnă morțile și viețile utopia unei existențe neamenințate de pandemii
și dacă te-ai decis să deschizi porțile propriului tău oraș/dependent de emoții/
cunoști că drona îți va inspecta firele de iarbă
ramificațiile ultimului război adevărat
și îndrăgosteala tâmpită care ne reduce și ne înmulțește precum x factorial
proprii mei îngeri îți vor vorbi preț de o eclipsă de soare
apoi mă voi apropia de tine cu sentimente turate la maxim
și nu voi mai planta ficuși nici alți arbuști ornamentali
doar mă voi strecura precum un antierou
lângă podul minciunilor
mai poți conviețui cu sonata lunii pe epidermă?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În faptul zilei
întreagă lumea încape-ntr-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
și din toate nervurile plantelor
printr-un tainic legământ
dreaptă se naște o cale
e liniște în urmele de pe pământ
ziua de azi se rostogolește spre noapte
piatră de ametist în labirint
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când comparăm indivizii din aceeași varietate sau subvarietate ale celor mai vechi plante și animale crescute de noi unul dintre primele puncte care le descoperim este că, în general, aceștia diferă mai mult unul de altul decât diferă indivizii oricărei specii sau soi într-o stare naturală. Și dacă reflectăm la vasta diversitate de plante și animale care au fost cultivate, și care au variat pe parcursul tuturor erelor sub cele mai diverse climate și tratamente, suntem conduși spre concluzia că această mare diversitate se datorează faptului că producțiile noastre domestice au fost crescute în condiții de viață nu așa de uniforme, și într-o oarecare măsură diferite de cele la care au fost expuse speciile părinte în natură. Există, de asemenea, o anumită probabilitate, în perspectiva propusă de Andrew Knight, că această variabilitate să fie parțial conectată cu excesul de mâncare. Pare clar că, ființele organice trebuie să fie expuse pe parcursul mai multor generații la condiții noi pentru a cauza orice cantitate mare de variație; și că, odată ce orgnaizația a început să se schimbe, în general continuă să se schimbe timp de mai multe generații.
citat clasic din Charles Darwin
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară, primăvară
Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în țară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,
Vino cu zile senine!
Cu fluturi și cu albine,
Cu verdeață pe câmpie
Și-n suflet cu bucurie.
Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topește,
Pământul se dezmorțește.
Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
O toamnă necesară înlăuntrul fiecăruia
Noi am rostit toate acele cuvinte; dar, pentru drumul
pe care vom apuca, cuvintele
nu pot forma un plan. Nu exista altă pregătire, fără de numai
harul divin. Greșelile mele
au stat ascunse. Cineva ar putea numi așa ceva pregătire!
Am un strop minuscul
de cunoaștere în sufletul meu. Îl las să se dizolve în oceanul tău.
Sunt atât de multe primejdii în el.
Înlăuntrul fiecăruia din noi este o toamnă continuă. Frunzele noastre
cad și sunt duse de vânt
peste ape. O cioară cu picioare negre croncăne
despre cele trecute. Apoi,
generozitatea ta revine: primăvară, aburi, inteligență,
parfum de zambile și trandafiri,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce face?
Ce face un om când e singur?
Simplu un glonț, un somn, un poem,
Vede un film, se uită la ceas, înfiază un leu,
Dar tot singur este.
De ce este singur?
A fost jignit. A jignit. A ucis. Nu a ucis.
Eu nu cred în singurătate, cum nu există vid absolut.
Dar o tragedie este. Undeva o lacrimă își fa ce drum.
Doamne, ce aș hohoti, de nu aș fi bărbat.
Amintirile mă asediază asurzitor.
Anii se perindă cu viteza unui tren nebun.
Lumea trăiește, undeva e iarnă, undeva e o plajă,
Alcoolul? Drogul? Boala? Nimic nu seamănă cu singurătatea.
Nici plantele, nici animalele nu suportă singurătatea.
Nici Dumnezeu, că altfel de ce ar fi fost Creația?
Strada este pustie, casa este pustie, cimitir fără gard.
Singurătate, tu ești un bolid care mă ucide.
Brusc apare un cititor timid. Îmi întinde mâna,
Sunt salvat. Mulțumesc, fratele meu, mulțumesc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tânăr sunt. M-aș dărui cu-nfiorare
Ce tânăr sunt. M-aș dărui cu-nfiorare
oricărui zvon ce calea mi-o aține;
supus, în blânda vântului strânsoare,
precum în parcuri plante suitoare,
vrea doru-mi vrejurile să-și anine.
Și-oricărei arme pieptu-mi dezgolesc,
atât cât simt că pieptul se lărgește.
Căci este timp de drum să mă gătesc,
când din răcoarea-acestor maluri,
ziua în țări fără de țărmuri mă gonește.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chin
Eu nu știam că, în destin,
mi-e scris, în ziua asta, "chin",
cu lacrimi care-mi curg, puhoi,
mai-mai să umplu un butoi,
Și nu credeam atât de rea
nici planta, nici nevastă-mea,
căci și-una și-alta îmi plăceau,
dar... pân'-aici! de-acuma, ceau!
Căci de-o juma' de oră plâng
și nu pot nici măcar să strâng,
să vin la voi, să-mi cat de-alean,
și să mai scap de... ras la hrean.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fiecare dată când venea pe domeniul fetei, Daniko era surprins de singurătatea în care trăia aceasta. Ca și acum, străbătea aleile pustii ale parcului plin de plante, o explozie de culori, forme și parfumuri. Andrada avea plante înflorite de primăvara devreme până toamna târziu, erau specii de Narcissus (narcisa), Hyacintus (zambila), Tulipa (laleaua), de mai multe culori și florile mov-violacee de Crocus (Brândușa), din cele care înfloresc mai târziu vara avea garofițe din genul Dianthus, ochioasele margarete erau prezente, nalbele cu flori albe și roz cu tijele lor foarte lungi, rezistentele și frumoasele gălbenele care înfloresc tot timpul anului, tufănelele și crizantemele toamna.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de poem
acolo unde mugurii plesnesc
primit-am Lumină
acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e o plantă cățărătoare spre ceruri virgine
iar umbra sa atletică aleargă în voie pe nori
cât timp e un vrej pe care se poate urca
un copil cu boabe mari de fasole în palmele
dogorite, într-o amiază cu tunbergii
înflorite
acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e un gorun secular, cu scoarța acoperită de licheni
iar umbra sa tremurândă alunecă pe-un lac cufundat în amintiri
cât timp din trunchiul lui se pot face lemne de foc pentru
un bătrân cu chibrituri mici în palmele
zbârcite, într-o noapte geroasă cu troiene
bătăcite
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei mai mulți dintre colegii mei de clasă nu aveau simțul fantasticului. Luau lucrurile așa cum erau... Asta este o plantă, acela este un fotoliu. Dar, pentru mine, lucrurile nu erau atât de bine definite. Mama mea, care încă trăiește și care este o femeie plină de imaginație, m-a încurajat. În loc să spună: "Nu, nu, ar trebui să fii serios!", era încântată că aveam imaginație. Când m-am îndreptat către lumea fantasticului, m-a ajutat dându-mi cărți să citesc. Am citit pentru prima oară Edgar Allan Poe când aveam doar nouă ani. Am furat cartea ca s-o citesc, pentru că mama nu voia să o citesc; credea că eram prea mic, și avea dreptate. Cartea m-a speriat și am fost bolnav timp de trei luni, pentru că am crezut în ea... dur comme fer, cum spun francezii. Pentru mine, fantasticul era perfect natural; nu aveam îndoieli deloc. Așa erau lucrurile. Când le dădeam prietenilor mei genul acesta de cărți, spuneau: Dar nu, noi preferăm să citim povești despre cowboy. Cowboy-i erau extrem de populari în acea perioadă. Eu nu înțelegeam asta. Eu preferam lumea supranaturalului, a fantasticului.
Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concert de pian și orchestră pentru majori
Mireasma zorilor invadează orașul
E timpul să învățăm respirație
Inspirând din părerile generale
Despre lume, plante și fluturi
Despre demoni care umblă stingheri prin oraș
Începe ziua întâlnirilor ciudate
Cu sentimente de mâna a doua
Cu actori de roluri secundare
Care își schimbă inima în fiecare zi
Uimiți de bătăile ei
Începe omul trist din orașul trist
Cu viata lui repetată, rotundă
Care se trezește la ora 8 dimineața
Sorbindu-și vântul și silabele din ceașcă
Cu privirea lui blândă...
El nu urăște pe nimeni, nu iubește pe nimeni
Este echidistant, ca o poezie neterminată
[...] Citește tot
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zilele noastre treci drept suspect dacă vorbești cu plantele sau vietățile. Dar mulți oameni sensibili au redescoperit această taină și simt că plantele și animalele ne înțeleg cumva. Și le vorbesc spontan. Oricine poate comunica afectiv cu natura. E suficient să lăsăm la o parte mintea cu ideile-i ei rigide și să privim direct miracolul din fața noastră. Pentru o asemenea comuniune, inima este de ajuns...
citat din Robert Leontescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pulberea albă
este vremea florilor de cireș vremea pulberii albe să se răspândescă în vene
a venit ceasul când trebuie să înhalăm ploile pe o singură nară
iar meteoriții să își reverse lumina în noi cu fiorul efemerității
mirosul care cutremură axul lumii
pătrunde ilogic în singurătăți
în fluxul care deversează afluenții iubirii
și de aici dintre titanici scufundați în aval universul dă replici
lui Dumnezeu și îngerilor deghizați în vii
zice inima mea către florile de cireș: nu zbor!
mă reîntorc la starea când ochii mei erau bulbi de plante degetele creșteau precum vița-de-vie înconjurând imaginare lumi
picioarele mele treceau peste clipe din care secundele se desfăceau în mai departe sau mai aproape
iar în piept îmi creșteau șerpi ce se târau
spre locuri unde metafizica morții s-a dedublat în magma timpului
haine albe ca niște orhidee otrăvesc cupola cu parfumuri
se mai pot cupla conectorii minutelor zen la
hubloul numit zero-existență?
flori de cireș înfloresc în iriși cuvintele monologhează cu aura lui Osiris cameleonul-
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Splendoarea rasei
Splendoarea rasei îi înalță buza, dezvăluind neîntrerupt
În surâsu-i un șirag de perle, dinții micuți și sclipitori;
Anii sunt nisipul cu care se joacă vântul, dedesupt,
Prizonieră, e muzica trandafirilor ei nemuritori.
Ea-i izolată-n stânca mușcată de ger ca într-o sticlă;
Acum bărbatul o poate privi fără niciun fel de teamă.
Dar privirea-i sfidătoare pătrunde-n el cu ascuțită lamă,
Îi tunde mielul gras și vama pentru insolență își ridică.
Lilith e moartă și ferecată-n siguranță pentru lume,
Iar omu-și poate planta pomii și curăța fără-un folos anume.
El a moștenit totul și vechile păcate-or să-i îngroape urma,
Iar tăcerea, când lupul este mut, îi va prăpădi turma
O, Lilith este moartă, însămânțată în întreg ținutul
Și el îi rupe vița, și-încet îi soarbe fructul.
[...] Citește tot
poezie clasică de William Faulkner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de poet
mai bine să-ți asculți inima și să greșești
decât să trăiești cu regrete tardive
mai bine să investești în dragoste și suferința ei
decât să-ți vinzi sufletul
pentru o stare de bine
doar pentru o stare de bine
poetul tot poet rămâne
și chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte
sau exilat departe pe o insulă pustie
poetul tot poet rămâne
cu inima lui uriașă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil
căci asemenea unei plante fără lumină
în trupul omului fără dragoste
crește o mătrăgună
înveninîndu-i sângele
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de deal
Plec pe jos de la fântână
Cu Bunică-mea de mână,
Eu, cu pașii mici, mărunți
Ai bunicii, obosiți.
Peste deal, ca-ntotdeauna
Ne însoțește lumina
Caldă și îmbietoare
Dată de raza de soare
Lacrima dată de rouă
Umezește ochi de floare,
Ne mai transmite și nouă
Ambianța de răcoare.
***
Zarea, până-n orizont
Cu al florilor tumult
Farmec și parfum mai mult,
Aducând la fiecare,
Voie bună, încântare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul zilei
5 august 1945
Se înserează. Zi fierbinte, pleacă!
Desculță, umbra de pe munți coboară
și-ți tot cosește pletele de foc.
Fugi, zi fierbinte, fugi!... Coboară, seară...
Fierbinte zi, infern portocaliu,
pecetie curgând pe-orașul leoarcă
de nădușeală, du-te... Soarele în mare
și-afundă și el răsturnata-i barcă,
din care --- sfârâind pe mute ape
ce-ncep să-nvie-ncet ca niște plante
de arșiță culcate --- se răstoarnă
poveri, poveri de-aprinse diamante...
Printre coline-orașul stă privind...
O mamă e orașul ce privește
și vrea să vadă totul... Iată unul
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
n-am să mai fac fotografii
pentru că pe alea bune le faci tu
eu doar am să fac curat
și am să scriu poezii
n-am să cos sau să calc
doar din cînd în cînd
voi găti plante agățătoare cu sos de rodii
și ceapă verde
pentru că vreau să-ți văd sprîncenele ridicate a mirare
și brațele tale
înconjurîndu-mă
în zilele fericirii mele gătite cu iaurt de casă
vom fi ca doi elfi din hobbit
unul lîngă altul
cu săbiile trase
apărîndu-ne
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre botanică și timp, adresa este: