Citate despre briză și timp, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la briză și timp, dar cu o relevanță mică.
Nu știu cine
nu știu cine
m-a învățat să iubesc?
poate respirația ta
pe pragul morții,
poate oglinda tainică
a oceanului
deasupra căruia se despletea
luna și devenea roaba
trupului întunericului,
poate stampele infinitului
înmuiate în azurul tainic,
poate rozele brodate
cu adieri de brize
și rostirea teiubescurilor
printre alte și alte morți
și plecările tale din setea ființei
și sufletul flămând.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetița de altădată
Mi-e dor de clipa când te-am întâlnit
De Marea Neagră în razele albastre
Declarînd sunt omul cel mai fericit
Iubesc si -i scriu dorul în astre
Calc fir de nisip sub piciorul gol
Mă bucur ca un copil de raza de soare
Pescarusi se întrec aleargă în stol
Iubesc clipa si ies la plimbare
Mă simt iarăsi fetița de altădată
Castele de nisip pe prinț îl așteptam
Cu ochii curiosi si-o inimă curată
Cântec de iubire pe mal eu fredonam
Si n-am să las timpul să treacă
Fără să-l prind minut după minut
În salba mea de amintiri frumoase
Îl pun în barca vieții mele si-l sărut
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea ești tu
În ochii tăi văd strălucirea soarelui
în primele ore ale dimineții,
chiar dacă afară e viscol și ninge, totul e-nghețat.
Găsesc căldura ta și o adiere de vânt ușoară ca o briză marină,
iar în părul tău simt răcoarea valurilor înspumate,
și trupul tău emană un miros plăcut de flori...
Lumina puternică vine de la tine
și se propagă peste tot către apus
ca și cum ai creea un univers în jurul tău
ca și cum tu ești toată lumea mea.
poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castele de nisip
Soarele șifona valurile mării
Pașii stricau castelele de nisip
Vorbele rupeau impresia
Că ai fi fost în siguranță.
Malurile inundate acopereau
Ce nu mai era.
Aveam nevoie să construim un dig
Pentru oprit timpul.
Stabilopozii susțineau încă
Iluzia prelungirii verii.
Căldura vocii se reflecta
În fiecare privire.
La picioarele trecătorilor
Se afla dantela fin lucrată.
Tremurând în briza ocazională
Umbra copacilor străzii.
poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansând în noapte...
Nu pot să dorm, am pe balcon un greier,
ce cântă, toată noaptea, la vioară,
cu cântul lui eu viața o cutreier
și gândurile-mi zburdă pe afară...
Strâng gândurile, vreau să le țin bine,
dar unul scapă și-n trecut se duce,
nu vrea să stea alăturea de mine
și nicidecum nu vrea ca să se culce...
Ies pe balcon în noaptea asta clară,
o Lună plină sus pe cer tronează
și-n briza răcoroasă de sfârșit de vară,
fără să vreau, picioarele dansează...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a trebuit să caut iubirea...
N-a trebuit să caut iubirea
Venit-a la mine din Plaiul ceresc
Și-azi mi-amintesc, cu drag, întâlnirea
Când înțeles-am ce vrea Nemurirea
Cu ființa-mi cuprinsă de zel omenesc.
N-a fost nevoie să merg pe-o cărare
Ce duce-n terenul de taine cuprins
Să pot să-i spun tot ce mă doare
(Orice necaz și orice-ncercare)
Ci Ea a-nviat ce-n mine s-a stins.
Voiam s-o cunosc, să știu unde este
Distanță enormă voiam să parcurg
Să trec prin cetăți, să trec peste creste
Să văd că-i reală și nu o poveste
Dar Ea mi-a șoptit într-un ceas de amurg:
"Sosit-am din Slava nemuritoare
Cereasca Lumină în ființe s-o pun
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofelia
I
Pe unda neagră, lină, în care stele dorm,
Ofelia cea albă plutește-ncet, culcată
În lungile ei văluri. Și pare-un crin enorm.
Chemări de corn răsună-n pădurea depărtată.
De ani o mie trece pe lungul, negrul râu,
Ofelia cea tristă, ca o nălucă pală.
De ani o mie, dulcea-i sminteală, fără frâu
Romanța și-o îngână în briza vesperală.
Ca pe-o corolă vântul îi desfășoară, lin,
Gingașul văl pe apă, și sânul i-l sărută,
Plâng sălcii pe-al ei umăr, iar trestiile vin
Asupra frunții sale, în vise-adânci pierdută.
Mototoliții nuferi suspină-n juru-i, blând;
În vreun arin ce doarme, ea sperie ca un crainic
Vreun cuib din care o clipă se-aud aripi bătând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonet pentru Rupert Brooke
L-am așezat pe înserat la umbră și răcoare
Într-o dumbravă care mirosea adormitor a cimbrișor,
Unde frunzele erau verzi și fremătau în soare
Un mormânt pe cât de simplu, pe-atât de-încântător;
Acolo-s acum, visând în reverberațiile domoale-ale luminii,
Două mâini care-așteptau cu nerăbdare s-atingă părul unei fete;
Ochii căprui, care iubeau Ziua și-i numărau Nopții-n slavă crinii,
Un suflet care-a primit la rugi și la-întrebări lămuriri complete.
Acolo lumina zilei se strecoară ca un colb printre crengi, ușoară,
Și, unduind, ferigile-i stau la căpătâi plângând cu stropi de rouă
Unde, chiar în clipa asta poate, briza serii ca o căprioară
Se furișează peste mormântul celui care-a dat vedere nouă
Ochilor orbi; celui care uneori a plâns, mâhnit
Și scurt timp a fost iubit nespus; și-apoi... a adormit.
[...] Citește tot
poezie de John Gillespie Magee Jr., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur, privind de-a lungul fluviului bobocii dând în floare
Pe malul fluviului tristețea înflorește inexplicabil,
Dar nu ai unde să te plângi aproape am luat-o razna.
Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de pahar
Umblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.
O inflorescență febrilă acoperă malurile,
Hoinăresc, înregistrând pericolele, înfricoșat de primăvară.
Poezii, vin chiar și pe acestea, le îndur din plin.
Planurile de viitor pentru acest bătrân cu părul alb mai pot aștepta.
Un fluviu adânc, două sau trei case în liniștea bambușilor,
Și aceste de întâmplări: înfloriri roșii strălucind în alb!
Îmi găsesc locușorul printre vociferările primăverii:
Cu un pahar de vin în mână, urez grijilor vieții bon voyage.
Privind la vest spre Shao, de unde fumul se ridică dintre flori,
Admir din ce în ce mai mult statuara cramă Po-hua.
Să golești cupe aurii de vin, urmărind fete frumoase
Dansând pe broderia covoarelor câți pot îndura așa ceva?
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpuri de aur
Dacă un vânt de vest
Bate peste șes,
Să-ți amintești de mine,
Și de-un soare blând
Pe pământ curgând,
Câmpu-n aur îmbrăcând.
Așa încep sortiri,
Marile iubiri,
Pe-un câmp galben de soare.
Braț la braț mergând,
Vântul blând zburând
Printre moi, plete de nor.
Mai rămâi puțin
Printre amintiri,
În câmpul de mătase,
Să uităm de soare, de cer, de culoare,
Grei de aur și de-azur.
Îți mai bate-n gând
[...] Citește tot
cântec interpretat de Sting, muzica de Sting, versuri de Sting din Ten Summoner's Tales, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutări
am adunat nopțile fără de tine
le-am oferit pe rând câte-o scânteie
din calea lactee
apoi am plecat cu ele
pe promontoriu
scrutând oceanul de dor
lumina lor
baleia talazul
pulveriza necazul
căuta diminețile cu soare
din depărtare
să se-ncălzească
să împlinească
briza mirosea a parfum de femeie
în vacarmul nerostitelor șoapte
pe țărm
un val rostogolea nisipul de secunde
în laguna albastră
privirile zburau libere
tandem pe gând în vântul tăios
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând în vânt
În ziua-n care salcia a plâns
Cu frunze așternute pe cărare,
M-am întrebat: "Sunt eu de vină, oare?"
Și aripile-n jurul ei mi-am strâns.
Când păsările, toate, au plecat,
Iar frunzele cădeau, îngălbenite
În zilele ploioase și cernite,
M-am întrebat: "Sunt, tot eu, vinovat?"
În iarna ce-a venit c-un alb pustiu,
Mă întrebam, continuându-mi zborul:
"De cruntul ger, de vină, eu să fiu?"
Sunt gând în vânt, pot fi furtună, știu,
Dar și o briză ce alină dorul
Cu bucuria de a ști că-i viu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logodnă marină
Iubita mea, înfășurată-n alge
Apari pe plaja unei veri târzii,
Cu marea-n spate, fără de catarge,
Pe brațele de valuri străvezii.
Când te-oi vedea înaintând spre mine
Am să mă rup nisipului ce sunt
Și cu-n buchet de scoici venind spre tine
Că zeu teluric voi păși în vânt.
O să ne recunoaștem din privire,
Căci ne-așteptăm cuminți de mii de ani,
Și sarea s-o depune pe iubire
Precum pe scufundate lăzi cu bani.
Vor da onorul căpitani eterici,
Albi pescăruși țipa-vor lung de sus
Și melcii suspina-vor uzi și sferici
La-mbrățișarea noastră din apus.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua când visez
Ziua când visez
Și mi-e tare bine,
În grădina mea
Eu visez la tine.
Eu visez la tine
Că oriunde-ai fi
Tu mă iei în brațe
Și mâna mi-o ții.
Și mâna mi-o ții
Capul mi-l ridici
Numai noi suntem
Astăzi pe aici.
Astăzi pe aici
Curge-un râu curat
Unicornii fug
Briza s-a înmuiat.
[...] Citește tot
poezie de Cassie McNair, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adieu, adieu! Țărmul meu natal...
Adieu, adieu! Țărmul meu natal
Se pierde dincolo de apele albastre;
Suspină briza nopții, tună val după val
Și țipă pescărușii sub un cer spuzit de astre.
Noi soarele,-apunând în marea purpurie,
Urmăm în zborul lui de ore în furtună;
La revedere lui, la revedere ție,
Ținutul meu natal O, Noapte Bună!
Doar câteva ore scurte și el va răsări
Ca să renască-n zare înc-o dimineață;
Voi saluta uscatul și cerul care se va rumeni,
Dar nu pământul mamă care mi-a dat viață.
E gol holul casei mele, vamă plătind tristeții,
Iar vatra căminului e rece, moartă;
Lichenii s-au cățărat pe toți pereții
Și câinele urlă a pustiu la poartă.
[...] Citește tot
poezie de Byron, George Gordon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Long Island Sound
O văd cum arăta-n după-amiaza cu perdele tremurânde,
În august în bătaia brizei răcoroase, blânde.
Iuțeala mareei, soarele luminând-o ca pe-un bob de rouă,
O velă albă-n depărtare, secera arcului de lună nouă.
Apele-ntretăiate de vinișoare palide sub pielea albăstrie,
Bărcile de pescuit silențioase, golful dinspre est
Și semicercul pădurii verzi înconjurând albastrul lui celest.
Iarba fosforescentă și, pe cerul solemn, soarele plin de veselie,
Scântei îndepărtate deschizând porți și acolade,
Râsul unor copii nevăzuți, cântec bucuros de greieri,
Murmurul valurelelor mareei care se-nalță și recade,
Nori ușori și pufoși de vară amintindu-ne de zilele de ieri,
Schimbându-și mereu forma,-n vreme ce noi le-admirăm traseele,
Toate-aceste delicate priveliști și sunete parcă-s doar ale mele.
* Long Island Sound - estuar de maree în Oceanul Atlantic, situat între statul american Connecticut și New York.
poezie de Emma Lazarus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Love and love
Gura ei aștepta sărutul, lacrimile ei erau o chemare
A fericirii, inima ei se zbătea prinsă încă în plasa copilăriei,
Cineva vorbea cu durerea iubirii, mai știi căldura laptelui matern?
Oare s-a stins rugul? Capul meu se înclină, mă simt ca la apa Babilonului.
Mă simt de parcă aș fi un semn în spațiul zilei, ca un desen de copil.
Sunt, oare, într-un careu de execuție? Dar poți cere iubirea?
Poate o lumânare? Nu te teme, și-a spus.. memoria nu face zgomot.
Dezleagă-mi taina, Doamne. Ești, poate, ultimul refugiu.
Îmi place personalitatea ei, dar pot să calc eu peste mine?:
Mă pasionează sexul opus, zise unul cu glas gros.
Dragostea este ceva tulbure, nu știi din ce este făcută.
Dragostea este o colonie în țările calde.
Poate fi o pădurice de mesteceni tremurând.
O ghitară cântând sub briza mării.:
Ieri o vedeai și nu e. Unde e femeia de dor nebună,
Unde? Strigă de după gratii violatorul.
Ce cauți tu în viața mea, șoptește bolnavul, căutând medicamentele pe noptieră.
Două viori cu coardele rupte. O glumă e iubirea, când se repetă, e grav.
La un pas de fericire, apoi te calcă tramvaiul.
Cinstitelor doamne cu multe principii
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un felinar în noapte
Ca un felinar în noapte, stau la țărmul viselor
Marea bântuie tăcută, valuri poartă al meu dor.
Adieri, brize mi-aduce, astăzi veste de la tine,
Pescărușii țipă-n larg, soarele meu nu mai vine...
Bat cu aripa în val, timpul zic să nu-l mai pierd
Că iubirea mea-i plecată, astăzi sunt o amintire.
Și pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în brațe, eu te strig iubire acuma.
Mă ascund după un val, pașii să-ți aud sunând
Pe nisipul ruginiu... peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor... țipă, în valuri se aruncă
Și o lacrimă căzută... înapoi vor să-mi aducă.
Eu privesc în noapte iară, nici un suflet nu zăresc,
Pași-ți drumu-au rătăcit, drumul vieții e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma, îl leg bine să nu-l pierd
Și în sân, la inimioară eu tăcută mi-l așez.
[...] Citește tot
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lovitura de succes
Pe-un șezlong de prin Mamaia,
Într-un spațiu îngrădit,
Se bronza, că doar de aia
A venit.
Soare, briză, leneveală,
Ochii-nchiși... nici n-a simțit
Un țânțar cu burta goală,
Hămesit.
Nu știa de-ngrăditură
Și-a ajuns la ea ușor,
Începând o sugătură
De picior.
Ce să mai! a fost un tunet,
De-am crezut că mor, parol!
Palma grea a scos un sunet
De pistol.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apariții spectrale
Dincolo de perdeaua ponderabilă a toleranței,
soarele lasă locul nopții cufundată-n tăcere.
Transparențele timpului aruncă flashuri
ce-mi amintesc eventualități serafice
între suspinele unui trecut,
sfărâmate în schije de mortale esențe
și vesele mângâieri ale brizelor marine,
pierdute în delirante tăceri ale unui timp fără viitor.
Aparații spectrale sfâșie în ace de vanitate
ochii tăi acum corozivi,
îmbibați de stupoare animalică
și evaporă cuvintele de iubire și credință,
lăsând cântul de moarte a mă cuprinde.
Jucându-mă în vânt,
pe cale sunt de-a-mi pierde sufletul dar,
lumina străpunge apăsătoarea negură,
mă prinde de mână, cu forță mă trage,
lacrimi amare îmi spală păcatul,
mă-ntorc la credință, iubirea îmbrățișez.
Privesc doar înainte, speranța mă-nsoțește,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre briză și timp, adresa este: