Citate despre briză și timp
citate despre briză și timp (inclusiv în versuri).

La sfârșitul săptămânii, vulturii se lăsară în balcoanele palatului prezidențial, distruseră cu ciocul plasele de la ferestre și răscoliră cu aripile lor timpul încremenit dinăuntru, iar în zorii zilei de luni orașul se deșteptă din letargia-i de veacuri la adierea unei brize călduțe și gingașe ce aducea un iz de mort important și de putredă grandoare.
Gabriel Garcia Marquez în Toamna patriarhului (1975), traducere de Tudora Șandru Mehedinți
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.


Viața mea se iluminează
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.
Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
Și viața mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg și salt și curg.
Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amor târziu
Dintre nouri se iriză
Luna ca o seceră,
Valuri mici trase de briză
La picioare tremură.
E un vis ori mi se pare?!
Tu mai sorbi din sărutare.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape straniu
Mă uit, în zare, la egretele albe,
la malul estuarului,
nu se anunță nicio schimbare.
Lunile înverșunate trec,
încă nu bați la usă,
în streașină, zăpada persistă,
în timp ce eu stau și-ți aștept pașii.
Sub o lună gotică
și fiecare clipire de stea,
prin pădurea de șoapte,
ușor confuz, dar rezonant,
noapte de noapte,
niciun sunet nu se pierde.
Încerc să nu mă gândesc
la distanța și spațiul dintre noi,
dar există momente
când ești atât de aproape,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am mers... (Cu iubire soției mele Ana Leonte)
Am mers decenii împreună
Până astăzi draga mea,
Am înfruntat orice furtună,
Tu dăruindu-mi dragostea.
Am învins în viață greutăți,
Trecând prin multe, pas la pas,
Nu ne-am despărțit în părți,
Multă dragoste ne-a mai rămas.
Au trecut solstiții peste noi,
Mai multe de un sfert de veac,
Nu privim cu teamă înapoi
Anii, în amintire se prefac.
Proaspătă ca briza dimineții
Adormită, stau și te privesc,
Frumoasă ca în anii tinereții
Ca și atunci, și astăzi, te iubesc.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spumoasa comedie este pentru cinematografie așa cum e briza pentru mare în zilele îmbrățișate de soare.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Amintirea ta
Privesc pe cer
stele fără număr
plăpânde gânduri tresar
în albastre amurguri
pescărușii își resfiră aripile
în briza îmbietoare
cu aromele-nserării
jur-împrejur razele lunii
sting conturul umbrei
din adâncuri
frumusețea clipelor profunde
din lumină și întuneric
tăceri din cercuri mari de ape
se prind în cunună
timpul, ca o plutire nefirească
îmi amintește de tine,
castele de nisip spulberate...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Toamnă
Știu, sunt unii care se-întreabă: de ce nu mai cânt
cu-aceeași senzuală-ardoare, cu-același fraged elan?
Dar ei n-au sesizat profunda operă-a orei,
lucrarea minuțioasă-a minutului, miracolele-adunate-într-un an.
Sunt un arbore-îmbătrânit care,-atunci când, tinerel, creștea,
murmura melodii suave și dulci, asemeni brizei care-l alinta
Dar vremea zâmbetelor adolescentine-a trecut de-acum:
azi își cântă furtuna cântecul în inima mea.
poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Concediu ratat
În concediu am plecat
Vrând să simt briza marină
Dar, cum zilnic a plouat,
N-am luat "bronz" ci doar "rugină".
epigramă de Zeno Dulca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


De ziua ta
La fel ca vremea de afară,
Tu ești și ploaie, ești și soare...
Furtună matinală, sau briza de seară,
Static și în mișcare.
Controversat... iubit, respins,
Ești în mixaje de culoare...
Când prea comod, când prea aprins,
Când mult prea slab, când mult prea tare.
Enigmă spuseră mai mulți;
Sau poate n-au spus, n-au gândit...
Trist e, că doar pe-acești saluți,
Pe ceilalți, gonind răstit.
Și cât de mare ironie de ai privi în cine ești!...
Nu cred că-ți place tot ce-ntâmpini
În al tău timp ce nu găsești;
Deschide-ți ochii la răspântii!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 65
Bronz, piatră și pământ și mare-ntinsă
Se-nchină morții, căci sunt trecătoare
Și-atunci cum poate ea să fie învinsă
De frumusețea care-i ca o floare?
Cum ar putea a verii briză pură
Să se opună când năpasta cade
Dacă nici piatra nu-i atât de dură,
Iar porțile de fier Timpul le roade?
Ce cugetare aspră! unde oare
Va pune Timpul scumpa nestemată?
Cine-ar putea să-l țină de picioare
Ca să nu-i fure frumusețea toată?
Nu poate nimeni, fără îndoială,
Dar dragul meu sclipește în cerneală.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonet pentru Rupert Brooke
L-am așezat pe înserat la umbră și răcoare
Într-o dumbravă care mirosea adormitor a cimbrișor,
Unde frunzele erau verzi și fremătau în soare
Un mormânt pe cât de simplu, pe-atât de-încântător;
Acolo-s acum, visând în reverberațiile domoale-ale luminii,
Două mâini care-așteptau cu nerăbdare s-atingă părul unei fete;
Ochii căprui, care iubeau Ziua și-i numărau Nopții-n slavă crinii,
Un suflet care-a primit la rugi și la-întrebări lămuriri complete.
Acolo lumina zilei se strecoară ca un colb printre crengi, ușoară,
Și, unduind, ferigile-i stau la căpătâi plângând cu stropi de rouă
Unde, chiar în clipa asta poate, briza serii ca o căprioară
Se furișează peste mormântul celui care-a dat vedere nouă
Ochilor orbi; celui care care uneori a plâns, mâhnit
Și scurt timp a fost iubit nespus; și-apoi... a adormit.
[...] Citește tot
poezie de John Gillespie Magee Jr, 1922 1941, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanților perioadelor de... criză
Își vântură la microfon sloganul:
"Luptăm din răsputeri cu criza!"
Și noi ne înfruntăm cu uraganul,
În timp ce ei suportă... briza.
epigramă de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul mării
(Capri, Piccola Marina)
Imemoriale brize ale mării,
vânturi marine ale nopții,
nu veniți aici pentru o persoană anume;
dacă cineva vrea să vă întâmpine
trebuie să poată să vă supraviețuiască.
Imemoriale brize ale mării,
de milenii și milenii
adiați peste pietrele istoriei,
sunteți cel mai pur spațiu
venind de departe...
O, cum simte smochinul
încărcat de fructe apropierea voastră
acolo sus, în lumina lunii.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1907), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Acolo unde umbra se ține-aproape de lumină
Aceasta este plăcerea mea,
așteptarea și veghea la marginea drumului,
acolo unde umbra se ține-aproape de lumină
și unde ploaia calcă pe urmele verii.
Mesageri cu vești despre neștiute ceruri
mă întâmpină și-apoi gonesc de-a lungul șleaului.
Inima mea se bucură-n sinea ei,
iar adierea acstei brizei trecătoare este plăcută.
Din zori până-n amurg stau aici, în fața ușii mele
și, dintrodată, știu
că va sosi un moment fericit și că-l voi vedea.
Între timp, zâmbesc și cânt de unul singur.
Între timp aerul se umple cu parfumul promisiunilor.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Briză sentimentală
E o curgere continuă de pasiuni înaripate
cu modulații de briză.
Un val se îndreaptă spre țărmul
care s-a rupt de mare și m-a urmat;
subtilitatea aerului îl urmărește cu biciul.
Rămâne un timp ancorat în spume,
apoi, naufragiază pe miriștea lunii
împreună cu castelul de nisip.
Cred că l-a înșelat intuiția!
Nici brizele nu vin pentru cineva anume!
Zadarnic,
încerc să provoc întrebările toamnei
spre tărâmul realității.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oh! De ne-am cufunda amândoi în luna mai, în curgerea delicatei brize de primăvară asemeni copiilor jucându-se cu flori de violete în umbra șoptitorilor copaci.
citat din Charles Kingsley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mare Crisium
Mare Crisium, din depărtare
Ovală oglindă și neagră pare.
Ochi de huhurez în noapte scrutând
Albastre întinderi, departe, pe Pământ.
Pe Mare Crisium aș vrea să plutesc,
Corabia Lunii ușor s-o cârmesc.
Dar praful acolo te-nghite și nu-s
Nici valuri, nici briză ori corăbii de dus.
Mai bine pe-o planetă cu arșiță și ger,
Cu stele deasupra și Lună pe cer.
În mijlocul Mării Crizelor
Aș duce dorul valurilor, aș duce dorul brizelor.
poezie de Mihail Mataringa (31 martie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!


La țărmul mării
Prieteni, bună seara, sub clar de lună spun
Sub vântul care plânge trecând prin codrul brun
Ca niște unde care, lovindu-se, se sparg
Și sub ușoara briză ce trestia o-nclină
Un călător visează și-n visuri se alină
Și-ascultă glăsuirea talazului din larg.
Pe-acest pescar noptatec pe stânca sumbră-l văd
Cum își îndreaptă ochii spre al cerului prăpăd
Și-n timp ce-a lui privire pătrunde-n firmament,
El se întreabă, poate ce este cu-acest cântec
Ce către ceruri suie rupt din al mării pântec
Se stinge și renaște în fiece moment.
Ați auzit, prieteni, ce imn a înălțat
Nemărginita mare spre cerul înstelat?
Ce muzică sublimă trezește Dumnezeu
În lumea infinită Atoatecreator
Însuflețind talazul statornic călător
Să cânte imnul sufletului meu!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Romanța unui nou răsărit al iubirii
În orizontul imaginar
Al vieții
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.
Din fiecare zi ce trece
Din nou se naște alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viața
cu fiecare rasarit de soare.
Îm apus de soare
Și-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,
Cerul e albastru
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre briză și timp, adresa este:
