Citate despre capitulare, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la capitulare, dar cu o relevanță mică.
Așteptare...
Cum norii vin în suflet trist,
Așa și soarele răsare...
Aș înflori precum o floare
Capitulez... nu mai insist.
Cum visul plin de tine bate,
În a mea inimă în cioburi...
Așa mă prind în brațe doruri,
Și simt iubirea cum răzbate!
Te simt distant, rece și gol
De simțăminte și iubire...
Te afli într-o rătăcire,
Și dragostea îți dă ocol...
Nu știu iubire cum să prind,
A noastre mâini și să privim
La ce noi doi ne amintim...
Dezamăgirea tot strivind...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă apropiasem de tine... 3
așa într-o doară
ca o vietate fără de ochi
fără prea multă imaginație
fără pic de personalitate
spațiul perfect vid gata să fie locuit
ceva / un fel de instinct (... vreun demon?!) îmi spusese
acolo / pe partea aproximativ stângă / aproximativ înaltă
era cald / era bine / era.
[cel mai probabil acolo se petreceau vacanțele cele mai reușite / tot de acolo se lua secunda aceea când timpul era pe sfârșite...]
hipnotizată și singură
discontinuă literă F
căutasem adăpost
[și la mine / cumva pe stânga / aproximativ sus..........]
n-am mai ezitat
m-am tot desprins din mine...
o îndepărtare stranie ce nu mai sfârșea...
orașul capitula... / nu înțelegeam
liniștea aceea devastatoare
mă lovea
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea și semiluna
Luna strălucește ca o lampă mare,
Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.
La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă;
Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.
Dar ca și stejarul mândru de la munte,
Mircea-și netezește nobila sa frunte,
Și ca și stejarul mândru când înfruntă
Crunta vijelie, Mircea se încruntă.
Și, apoi, se scoală deodată-n picioare
Și cu glas puternic le strigă: "Tăcere!
Ați uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-și visează țara chiar în al său somn?
Cum acele vremuri sfinte le uitați,
Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți?
Sunt pitici acuma brazii cei înalți?
S-a surpat Carpatul și, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?
Nu mai curge Istrul în largul său pat,
Și patriotismul vostru v-a secat?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gramatica iubirii
Stau drept, dar gându-mi cade șui
pe trupu-ți înflorit în toate cele,
Când sânii tăi ulcioare cu gurgui
tresar subit, ieșind din ghilimele.
Și, vai, de dor, privirile-mi sunt treze,
spre-acel abis lăuntric, temător,
ascuns subtil în tandre paranteze,
tot așteptând un gest complinitor.
Fierbinți și voluptos neconsolate,
coapsele-ți poartă semnul întrebării,
spre-acele sărutări nenumărate,
dând sens suav și cald capitulării.
Apoi, iubito, două puncte două(:),
să punem, între virgule, iubire,
mai pură decât boabele de rouă,
ce curg pe-o liniuță de... unire.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armistițiu
... mi s-a acordat pe neașteptate
un armistițiu
legat de sănătate;
nu știu, pân' la alt solțstițiu?...
... parcă nu s-a-ntâmplat nimic,
n-am fost eu suferind
și stau chitic,
neobservat, să nu mai scormonesc scrâșnind
de care-n dinți m-am agățat
de eul meu -în care-am tot crezut
că încă nu-i epuizat-
se pare-i cum am vrut...
... hm, cum am uitat iute
durerea, multă deznădăjduire
când doar cerșești să te ajute
celui ce-l uiți să îi mai dai de știre
și derutat total
tot crezi că tot se reîntoarce
ca un val,
c-ai nouă vieți precum pisica, cea ce toarce...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armistice
azi nu te iubesc,
astăzi, cu toate armele, te provoc
la viață, la iubire, la moarte
nu ai unde să fugi,
nici o tăcere nu te poate ascunde
nu mai există cuiburi pentru singurătățile tale
trăite cu un picior într-un vis neîmplinit
și altul într-o realitate care nu te va accepta niciodată
zadarnic privești în tavan,
în ochii închiși nu există semne de pace,
e un război în care iubirea capitulează
când se trezește captivă
între genele celui care nu știe ce vrea
azi nu îmi este dor,
astăzi descopăr că îmi e suficientă umbra ta
alături de mine, pe cearșaf, în fiecare dimineață
am învățat-o pe dinafară în zilele în care ne iubeam braille
și descopeream zâmbind forme de relief
pe trupul celuilalt
[...] Citește tot
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce ar fi primăvara o victorie, iar nu o capitulare: o capitulare în verde!?
aforism de Costel Zăgan din Definiții eretice (4 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfect de acord! "Primăvara este o capitulare în fața unor minți congelate!" Gramaticus! Nu te-ai controlat vreodată să vezi dacă [...] | Citește tot comentariul
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Războiul cu viața
Nu te-ai săturat de toți
Care-ți pun bețe în roate?
Și-ți zic mereu: "n-ai să poți",
De visul tău te țin departe.
Mergi pe unde pașii te poartă,
N-asculta ce spun unii sau alții.
Luptă pentru o mai bună soartă
Lasă-n spate invidioșii, frustrații.
S-atingi idealul e extrem de greu
Trebuie să-nfrunți lumea toată.
Și înarmat cu tărie de fier mereu,
Să nu capitulezi războiul vreodată.
Inima bate tare, arde ca o torță
De emoție, neliniște, nerăbdare.
Tu ai devenit invincibil, o forță
Aștepți acum victoria cea mare.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contaminare
timpul rarefiază
cuibul de rândunele
îmi spusese o voce din adâncuri
venise așa pe nepusă masă
cum cad toate trăsnetele
aveam să aflu mai târziu
am fugit în centrul grădinii
acolo unde creștea invizibil
copacul cu genealogii
*
ne facem curaj intrăm
și în ziua aceasta
ignorăm visăm trecem
sub semnul accidentalului
[marile legi nu și-au spus deocamdată cuvântul!]
simulăm că ne pasă că recunoaștem
copacul pierdut în urmă cu o vară
și partea de suflet rămasă lui
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte pentru viitorul sterp al deziluziei
să nu scrii tot
mai lasă un poem și pentru mâine
poimâine și alte zile în care durerile
te vor invada cerându-ți capitularea
păstrează cuvintele și alungă spaima întunericului
cu săgețile lor de foc departe cât mai departe
înapoi în haosul primordial
păstrează o armată de cuvinte
călare pe himerele visului
în mijlocul lor iubirea cu flamura nemuririi
suflând în goarna inimii
păstrează cuvintele în tranșeele cărnii
în circumvoluțiuni în diviziunea celulei
în spiralele ADN-ului tău prometeic
învârtindu-l ca un bumerang prin abisul psihozei
lovind iscoadele morții umbrele nelegiuite
direct în punctul lor sensibil la frumusețea metaforei
păstrează cuvintele în sânge
singurul șarpe înțelept căruia îi place căldura sufletească
a celui de lângă tine cel dornic
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieții de a ne învăța că defapt putem să fim foarte fericiți fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poți să îți dorești foarte tare ceva luni și ani de zile și niciodată să nu ajungi la destinație? Mai mult, parcă obiectul dorințelor tale te evită cu orice preț. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi și dobândești o stare de liniște interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Și când ridici privirea din pământ, în fața ta este exact premiul după care ai alergat în toți anii ăștia, parcă spunându-ți: "Am fost tot timpul aici, la doar un braț distanță, așteptând să pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viața ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înșine. Eu am fost același lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poți înțelege, m-am transformat în orice îți doreai tu cel mai mult. Bicicleta, mașina, un stil de viață, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputație, carieră. Acum, știu că fără mine sau cu mine în interior tu ești sincer cu tine însuți, că te-ai descoperit pe tine și comoara ta interioară și iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale."
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieții de a ne învăța că defapt putem să fim foarte fericiți fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poți să îți dorești foarte tare ceva luni și ani de zile și niciodată să nu ajungi la destinație? Mai mult, parcă obiectul dorințelor tale te evită cu orice preț. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi și dobândești o stare de liniște interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Și când ridici privirea din pământ, în fața ta este exact premiul după care ai alergat în toți anii ăștia, parcă spunându-ți: "Am fost tot timpul aici, la doar un braț distanță, așteptând să pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viața ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înșine. Eu am fost același lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poți înțelege, m-am transformat în orice îți doreai tu cel mai mult. Bicicleta, mașina, un stil de viață, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputație, carieră. Acum, știu că fără mine sau cu mine în interior tu ești sincer cu tine însuți, că te-ai descoperit pe tine și comoara ta interioară și iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale." Astfel ne vorbește viața, dacă facem liniște pentru a o asculta.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada lui Viorel
Motto:
Transilvanie, ești mare,
Mândră, strălucind în soare
Nici Oltenia nu se lasă,
Este harnică, voioasă
Cine vine și muncește
Glia n-o mai părăsește!
Noi, mereu ne amintim
De Drobeta-Severin,
Unde, la Dunăre în vale
Au venit oștile romane
Cu împăratul Traian
Să lupte cu Decebal.
Legiuni, cohorte multe,
Care de luptă, catapulte,
Pedestrime și călare
Din împărăția mare.
În grabă au construit podul
Ca să treacă tot norodul,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capitularea nopții
Asceto! Închide-mă în bezna ta, în cele
Stânci muntene, reci și albastre!
Roua de sânge curge dintre astre;
Crucea se-nalță-n licăriri de stele.
Violet rupsese guri, minciună
În cămăruța ruinată, rece;
Joc auriu mai râde și petrece,
Și ultimului clopot limba îi mai sună.
Nor de lună! Cad îndurerate
Sălbaticele fructe noaptea pe pământ
Și spațiu-ntreg devine un mormânt
Și vis se face brazda pe-nserate.
Comentarii
În această poezie, Georg Trakl ridică ritmul și limbajul la un nivel accesibil în care sensurile pot fi schimbate și preluate (întregul sens: V 12)
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre capitulare, adresa este: