capitulare

Urare

La mulţi ani cu împlinire,
zi şi noapte-n nemurire,
un an nou blagoslovit
împletit în borangic,
cu dragoste oropsit,
dulce ca un copil mic!!!
Fericirea să păşească
şi la tine la fereastră,
de eşti trist să nu te pierzi
şi-n van să capitulezi.
Bucurii nedeocheate
şi trăiri îmbujorate
să ai azi în armonie
ca un ton în melodie!
Cântă, tu, pulsului tău,
inimă fără gând rău,
amnar scăpărat cu vis
fără niciun compromis,
să nu renunţi nicio clipă
chiar de ţara încă ţipă,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

La mulţi ani şi împlinire,
zi şi noapte-n nemurire,
un an nou blagoslovit
împletit în borangic,
cu dragoste oropsit,
dulce ca un copil mic!!!
Fericirea să păşească
şi la tine la fereastră,
de eşti trist să nu te pierzi
şi-n van să capitulezi.
Bucurii nedeocheate
şi trăiri îmbujorate
să ai azi în armonie
ca un ton în melodie!
Cântă, tu, pulsului tău,
inimă fără gând rău,
amnar scăpărat cu vis
fără niciun compromis,
să nu renunţi nicio clipă
chiar de ţara încă ţipă,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (1 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru întregirea mea

Azi-noapte-am încercat să mă-ntregesc
Cu focurile globului ceresc!...
Dar teama de-a rămâne tot ce sunt
A sugrumat în mine orice-avânt -
Şi-azi-noapte n-am putut schimba nimic
Din existenţa mea de mozaic!...

Azi-noapte-am fost învins -
E-adevărat!...
Învinsul, insă, n-a capitulat!...
Dar cum mi-am pus în gând să mă-ntregesc,
Întâmple-se orice s-ar întâmpla,
La noapte -
Cea din urmă noapte-a mea -
Voi fi eroul unui "fapt divers" banal,
De care numele-am să-mi leg,
Ca şi defunctul meu coleg,
Sărmanul Gérard de Nerval!...

Şi-atunci,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1933, germanii, înşelaţi şi autoînşelaţi, au capitulat în faţa unui fals profet şi geniu parţial (Hitler), şi cu timpul ura sa fără de margini i-a consumat pe inamicii săi şi a provocat suferinţă chiar în rândul celor care, susţinându-l, au încercat să evite suferinţa.

citat din Fritz Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă spun o noutate, informaţia e valabilă în toate domeniile de activitate încă din Antichitate: datorii karmice de mare gabarit nefericit acumulează în spinare cei care binele, moralitatea, înaltele virtuţi nu promovează şi în faţa viciilor, a obscenităţilor capitulează.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lars (la filmările pentru videoclipul piesei sale): Nu, nu, nu, opreşte, opreşte!
Agentul lui Lars: Unde este problema?
Lars: Problema este că nu te poţi lupta cu o armată de vikingi însetaţi de sânge cu un fluier. Nu are logică.
Agentul lui Lars: Nu, nu, fii atent, tu îi forţezi să cedeze prin muzica ta. Vezi, aceasta este şi ideea melodiei, sincer, capitularea mistică. (Vikingii îşi acoperă urechile în agonie.)
Lars: Nu ţi se pare că lasă impresia că nu le place muzica?

replici din filmul artistic Noroc în dragoste, scenariu de Marc Klein
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o adevărată capitulare şi acceptare, nu-ţi alegi partenerul numai pentru că el sau ea te face "să te simţi bine". Partenerul este ales deoarece – pe lângă starea de bine – există o viziune împărtăşită şi o hotărâre comună de a evolua. Se creează un context, un mediu vindecător, în care sinele este şi îngrijit şi provocat spre evoluţie. Acesta este un parteneriat conştient.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doborât uneori de toate greutăţile vieţii, când totul în tine a cedat şi a capitulat, vei vedea cu coada ochiului că e ceva în tine ce refuză să moară şi să abandoneze. Acest ceva din tine, foarte real deşi discret, este auto suficient şi poate să trăiască în cele mai vitrege condiţii fără să aibă nevoie de nimic şi de nimeni. E un loc în tine înspăimântător de puternic şi rezistent.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut

Am trecut prin foc, dar şi plin ploi
Însă niciodată nu am capitulat un război
Poate am câştigat, poate am pierdut
Însă mereu am luat totul de la început.
Destinul m-a învăţat să înfrunt teama
Şi-aştept ziua-n care un copil îmi va spune "mama"
Fiindcă mai presus de carieră, putere
Este familia, adevărata noastră avere.
N-am să-i uit pe cei care mi-au zis o vorbă bună
Pe cei care mi-au rămas alături în furtună!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Surprinde total neplăcut, dramatic capitularea Diplomaţiei în faţa tenebrelor Războiului de secol XXI, surprinde blocarea dialogului între liderii mondiali, lipsa de interes pentru Pace. Totul vine în favoarea Corporaţiilor producătoare de armament şi a instalării "instinctelor morţii", a sărăciei cronice, manipularea grosolană prin mass-media. Lipsa de respect pentru viaţa oamenilor!"■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptare

oşti în cer şi oşti în infern
şi nu mi-e greu să mi le imaginez
în aşteptare cu respiraţia întretăiată
un fapt să se întâmple
în locul acela unde
se învaţă iubirea
după avalanşa de întrebări
despre greutăţile incluse de la început
în planul Lui
ar fi îndeajuns un semn rupt din răbdarea ascultătoare
şi nu ar fi capitulare nici resemnare
purtarea crucii
însă El n-a auzit încă toate întrebările
care merită singurul răspuns
da

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zăpadă

La adevăr să cugetăm -
Durere multă!
În sfârşit entuziasm
Până la moarte.

Noapte de iarnă
Curată tu ascetă!

Comentarii

Textul poate fi considerat ca o etapă preliminară, ca prima versiune a anului 1915 publicată sub titlul "Capitularea nopţii" în revista "Brenner". Chiar dacă singura imagine supravieţuitoare este "asceta" asociată cu răcoarea: (V. 5-6) "Noapte de iarnă / Curată tu ascetă!
Fără ultimele două versuri, textul ar fi găsit cu siguranţă o clasificare diferită, şi anume aforismul. Un aforism cu afirmaţii destul de simple: să gândim că adevărul aduce durere. Cei care gândesc suficient vor fi răsplătiţi cu "entuziasm", îmbogăţire spirituală care îi însoţeşte la moarte.
Versurile duble finale includ entuziasmul "În sfârşit entuziasm/Până la moarte", un conţinut religios care aşază un act de har în orizontul posibilelor interpretări. "Până la moarte" este, în plus şi un vers ambiguu citit ca - "în sfârşit entuziasm" - restricţie, în măsura în care se aminteşte că acest entuziasm este încheiat printr-o moarte inevitabilă. Totuşi, s-ar putea numi şi contrariul, şi anume o certotudine că moartea este doar una fizică, dar că "entuziasmul" se va împlini în tranziţia către o formă de existenţă post-existenţială.
Referindu-se la legătura dintre imaginea "asceta" şi sora dragă a lui Trakl, Margareta, ar fi posibilă o altă interpretare, şi anume legătura cu această soră după moarte: ideea că sora lui Trakl se adresează într-un poem, după moarte, lui Trakl. Ca o apoziţie, totuşi, "noaptea de iarnă" este chiar "asceta pură". "Răcoarea" la Trakl are adesea o conotaţie pozitivă, aceea de calmare, de oprire a durerii. Moartea, noaptea de iarnă şi existenţa monahală se suprapun în imaginea unei existenţe împlinite.
Ca poezie, textul câştigă un sens, în măsura în care acesta indică o dimensiune mai mult decât o trecere în revistă: subtextul conţinutului aforistic.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capitulare conjugală

La divorţ, maiorul trist oftează
Că, cifrat, motivu-i cu temei:
El de mult n-a mai avut o bază
"Militară"-n teritoriul ei.

epigramă de Viorica Voicescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă!

Minte-mă că încă nu-i şah mat,
Minte-mă că încă am o tură,
Că partida nu s-a încheiat
Încă sunt regină în armură!

Minte-mă că mai am un nebun
Chiar de ştii că-i jocul terminat,
Minte-mă că eşti un rege bun,
Minte-mă că n-am capitulat!

Minte-mă în timp ce-mi străpungi scutul,
Minte-mă atunci când mă ataci,
Minte-mă în timp ce-mi furi sărutul,
Minte-mă frumos dar acum taci!

Minte-mă că eu am câştigat,
Chiar de ştii că nu mai am armură,
Minte-mă că încă nu mi-am dat,
Inima din piept la schimb pe-o gură...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca Soarele

Că-n piept suspină-un vârf de baionetă,
Ce-şi murmură durerile în şoaptă,
Că umărul tiveşte-aripa spartă
C-o rază însetată, de cometă,

Că ochiul leagănă în gene zarea,
Fără-a-l strivi oblonul de-aşteptare,
Că altă palmă n-a fost să-ţi repare
Tăcerile ce-şi ţipă-n trup chemarea,

Ce vină porţi, femeie, născută eşti soldat,
Ca şi Iubirea să-ţi fie o luptă mare,
Pe crucea resemnării de ce-ai capitulat,
Când zidul viselor o alta l-a surpat...?

Nu te-ntrista, Anuţo! A Cerului lucrare,
Iubirea e ca Soarele, apune... şi răsare...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

cu măşti de protecţie utilizate
care au fost aruncate
în coşuri cu trape închise ermetic
plouă cu viruşi umflaţi
ca nişte chiftele
au primit steroizi anabolizanţi
masa lor creşte ca dorinţele noastre
pofte primordiale
plouă şi apa nu spală
nu îneacă nu omoară
se aliază cu viruşii
ocupă gara şi oraşul
clădire cu clădire capitulează
forfoteşte ca o locomotivă
cu abur dintr-un trecut
plin cu alţi viruşi
la fel de răi şi de haini
ochii noştri privesc la microscop
încă mai avem puterea să ne mirăm
de ploaia care scârţie în galoşi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Re... capitulări

Mă întreb de evoluează timpul, anotimpuri,
Căci se repetă într-una, ar trebui să înveţe,
Să fie tot mai cunoscute orele, ce vor veni cu aceleaşi feţe
Tot pregătit, deja... eterne Rome, Olimpuri.

Perfecţiunea e moartea, ea, ca să se nască noul,
Dar pentru ce să moară ce-a adunat atât
Şi, de-i frumos ce-a fost, de ce e iar urât...
De ce-am tot plagia original... tabloul?

Ori carte-i de mult scrisă şi nu-i ştiu început,
Doar un capitol poate, o recapitulare
Dintr-un orar uman... o lecţie oarecare,
Ce tot o repetăm şi nu ştiu de-am trecut.

Am întrebat şi-ntreb... dar juru-mi este mut!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu bărbaţii strică femeile... ele aleg să se vândă pe nimic! Şi totuşi, ce iubim la voi? Faptul că ştiţi să alegeţi momentele în care să ne tulburaţi sufletul? Ori sexualitatea ce ne recompune echilibrul interior? Sau mai degrabă graţia cu care ne deschideţi inima, tactul cu care capitulaţi în braţele noastre, frumuseţea interioară, gingăşia sentimentelor, atingerile unice, privirile incandescente, naturaleţea gesturilor, parfumul iubirii... unde s-a pierdut femeia naturală, adevarată, reală, vindecătoare? Şi de ce ne lăsaţi să vedem doar ce credem ca-ar conta, cum puteti lăsa misterul să pară desuet?

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva

lumea a ajuns să-şi semneze
capitularea după câţiva ani
de sărăcie lucie îndurată
cu multă greutate din cauza
laşităţii şi ignoranţei
au intrat în incapacitate de plată
apoi a venit evacuarea din case
cei mai sănătoşi au semnat
că renunţă la organele lor
vitale pentru potentaţii lumii
putrezi şi plini de bani

când cineva solicita inima
sau vreun rinichi
donatorul era adus şi deposedat
de organele utile pentru a prelungi
o viaţă roz, plină de bucurii

la început a fost o iluzie

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie pentru începători

Zăpada pare-a fi cel mai uşor drum
pentru evadare – cerul acela molatic
ca un oftat de uşurare
atunci când într-un târziu
ţi se-acceptă capitularea.
Nu se mai aruncă zarurile.
Strângem crengi pentru a le arde
în focuri strălucitoare,
însă ploaia nu va înceta.

Aşa că aşteptăm, creându-ne
anume dispoziţii, făcând muzică
din căderea-n penumbră. Ne adăpostim
în mirosul trecutului
şi ne ridicăm într-o lumină
care devine tot mai palidă.
Suferim în secret,
memorizând

unul sau două versuri melancolice

[...] Citeşte tot

poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!