cereale şi suflet

Poate

Poate că cerul vieţii, senin e precum vara
Şi Dintr-odată-n suflet, simţind vine toamna
De dragoste, de pace, linişte, fericire....

Furtuna, printre lacrimi, cu clipele de-odată
A dus liniştea noastră, privirea-nceţoşată
Mai caută în zare sperând să regăsească
Mândria răsărită pe glia strămoşească.

Să moară vitejeşte şi grânele şi marea
Unite-n veşminte. Să-i legăn suflarea
Târziu poate că nu e şi încă se mai poate
Să ne-ndreptăm greşeala când încă nu e noapte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscruce

Iată locul dintre nicăieri şi niciodată
Răscrucea vieţii mele
unde niciun drum nu se opreşte
Iată eu îţi prezint trecutul
Negru cu ochi albaştrii de oţel - ura
Biciul tremură încă în mâna sa crispată
Vezi, el calcă în picioare
toate visurile mele de libertate
el îmi ară măruntaiele semănând grânele violenţei
Vezi, el destramă copilăria mea, Africa mea pierdută pentru totdeauna
Vezi, ura îi mănâncă inima, se crede atotputernic
Iată-l îndreptându-se spre noaptea refuzului meu
El mi-a violat cerul
Şi ploaia sfâşiată ce stropeşte pământul
Roşu este sângele său roşu asemenea iadului nebuniei

Şi iat-o pe bunica tremurând
de frigul urii incredibile
Neagră ca noaptea cea mai lungă
Sclava din mine ascultă tobele

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Cage-Florentiny (august 1999)
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note din tren

Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.

Un şuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citeşte-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.

Şi osiile cantă... Şi-n aur tot se şterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparţiri prin staţii, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viaţa noastră merge.

De se topesc, brumate, privelişti fumurii,
prin staţiile vieţii frânam, a câta oară?
Şi cine ştie cine ne-aşteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei de sus

ziua se-ncercănează
se-alege grâul
pentru nouă ape
fierb clipele într-o rugăciune
domol
până ce bob cu bob sufletele de aici
prind pojghiţă cu sufletele de acolo

vanilia e drumul veşniciei

smerită răşina se răspândeşte ondulat
sacrificiul scoarţei
rădăcinile din pământ
cresc flori deasupra spiritelor

o flacără zorii ard pâlpâit
câţiva trandafiri albi în contrast cu lumea
scutură petale
grele desprinderi de viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explozia învierii

Mâinile cerului ţes destine,
Adună grâul din neghine,
Îl scaldă-n aurul cerului
Prin gheţarul universului.

Florile de vis, spulberate tac,
Într-un colţ de pământ zac,
Singuri în dragoste, păşim
Alături de tot ce iubim.

Trupurile înmuguresc în aşternut,
Sufletele se caută în absolut,
Într-o nobleţe de sacrificiu
Sapă galerie în alb edificiu.

Explozia învierii capătă strălucire,
Un preţ real în nemurire,
Sudoarea speranţei devine sânge,
Cortegiul de neputinţe înfrânge.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul de viaţă cu rădăcina sfântă

O pasăre îşi croieşte din oale de lut
Aripi arse de dorul zborului,
Sângele fierbinte vine din trecut,
Din izvorul vertebrelor poporului.

Clepsidra istoriei aşează elemente
Sufletului înspre cer, spre Dumnezeu;
Trupul în îngenuncheri discrete
Aşează-n jurul mesei veacul meu.

Se închină marea munţilor înalţi
Şi munţii fac mătănii către ape,
Clavicula existenţei aduce-n bărbaţi
Gravitaţia femeii mereu mai aproape.

Rememorez lanuri de săbii şi cai
Ducându-l pe Marele Ştefan la Putna,
La Prut Podul de Flori vine din Rai,
Din Raiul românilor unde rodeşte luna.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apari în vis

Si soarele apare n zori
Umbra de tristeţe se pierde
Printre zborul aripilor de cocori
Apare zâmbetul în frunza verde

Răsună n văi o melodie
Vibraţia glasului tău în fundal
Plutesc usor ca puful de păpădie
Ce întâlneste adierea cordial

Imi umbli n gând apari în vis
Mă faci să uit să râd de fericire
Tu tot ce e pe lume ai cuprins
Suflet legat de a ta simtire

Am iesit într un lan la râu
Să întâlnesc culorile curcubeului
Asez gândurile în spicul de grâu
Si îi zâmbesc linistită soarelui

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Determinare

sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă zâmbesc ametiste
pâini de lumină s-au copt din grânare
să le împartă vântul în zări pacifiste.

mă topesc în noapte ca o lumânare
alung întunecările cu acatiste
sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă strălucesc ametiste.

în poezia lunii găsesc alinare
stelele iubirii sunt ţesute-n batiste
visele nocturne au o determinare
să ardă în raze gândurile triste.

sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă zâmbesc ametiste

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

iubesc ţara aceasta cu chipul blajin
cu oameni frumoşi şi cu sufletul mare
cu munţii de care mereu mă sprijin
cu toate drumurile care duc spre soare.

pământ voievodal plin de eroi
leagăn de doină şi de încântare
mângâiat de raze primenit de ploi
cu minuni şi miraje ce au căutare.

dulce casă între codri de cântec
între lanuri de grâne cu macii la brâu
toţi demonii din tine vreau să-i spintec
să mă spăl apoi de păcate la râu.

te apăr cu gândul ca un soldat
averi spirituale de la strămoşi mi-ai dat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Taliarh

Boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes,
şi au ţipat cocoşii târziu şi fără sens.
Ileana, care doarme cu porcii de tărâţe,
s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din ţâţe,
pământului să mulgă răcoare de cartof.
Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! -
Prietene, dă-mi mâna şi taci; aşa; dă-mi mâna.
Priveşte curtea, porcii, şi, râcâind ţărâna,
cocoşii albi. Priveşte: sufletul meu e trist.
O, Taliarh, acuma, ca şi-n trecut, exist,
şi beau din vinul ăsta, şi beau din cupa asta.
Vechilul tot nu ştie ce albă-i e nevasta,
Ileana tot nu ştie decât să mulgă vaci —
şi via să-şi înnoade azurul pe araci.
Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ţine vrerea;
ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea,
şi n-om vedea prin geamuri, tineri şi zgomotoşi,
amurgul care-aleargă după cireadă, roş.
Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne,
şi vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mâne,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Benjamin Fondane din Privelişti (1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vrem pământ!

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie îngemănată

măiestria separă grâul sfânt de pleavă
cum separ şi eu binele de rău
ce bine că în suflet nu e lavă
să-mi ardă comorile să le arunce-n hău.

e magic cum munţii plămădesc curajul
murmure de izvoare înălţate-n ecou
cascade de cântec conjugând mirajul
cu falnicul Omu spirit de erou.

ce minunate-s cele patru anotimpuri
însoţite de lumini de la stele şi lună
cu soarele iubirii care mângâie chipuri
cu razele speranţei împletite-n cunună.

sunt soră cu glia din străvechi timpuri
divine poveşti ea poate să-mi spună.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii de iarnă

iarna tronează pe un jilţ de gheaţă
plapuma de zăpadă ocroteşte grâul
e ger dar timpul asta mă învaţă
cum se transformă în patinoar râul.

vreau să mă bucur ca un copil de iarnă
să fac în curtea casei un om de zăpadă
colindele frumoase să se aştearnă
pe credinţă sufletului fără de tăgadă.

bulgări de zăpadă azi arunc în nori
nu îi las să-mi fure strălucirea zilei
soarele-mi zâmbeşte producând fiori
miracolul iernii umple cutia milei.

pe geam pictează gerul argintate flori
versific emoţii pe albul pur al filei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu şi codrul

Codrul mereu va cânta
Şi va plânge-n lipsa ta
Plânge, se dă de pământ,
Crengile-s rupte de vânt
De doru-ţi s-o legăna
Că îi trece vremea sa.
Ziua-i mică, noaptea mare
Şi în codru e răcoare.
Frunza mi-o bate în dungă
Păsările mi le-alungă
Şi iar bate dintr-o parte
Căci vara este departe
În faţa ta eu mă plec
Şi cu gândul te petrec
Eminescu Mihail
Este luna lui april
Când, în pom, pe rămurele
Auzi cânt de păsărele
Ce te încântă şi ele
Uiţi atunci, de toate cele...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Nedelcu (31 decembrie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii lui Iosif

Seceta ardea pământul,
Cum spuse-n vis Cuvântul.
Spre Egipt, ca să ia hrană,
Se porni o caravană
Dinspre-ale lui Iacov case.
Numai Beniamin rămase.
Iosif de cum i-a văzut
Pe toţi i-a recunoscut.

Dar, ţinându-şi bine firea,
Le-ascultă istorisirea
Şi, oprind din ei pe unul,
Le dădu spre casă drumul...

După ce grâul sfârşiră
Fraţii înapoi veniră,
De-astă dată însoţiţi
De Beniamin şi smeriţi.

Domnul pe vicleni i-ncurcă,

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret abstract

e-o moară în mine ce nu se mai opreşte
grâul din gânduri îl macină fin
o pâine de lumină în minte sporeşte
în Sâmbăta morţilor o-mpart la festin.

e-o peşteră în mine ca o mină de aur
chiar şi din regrete răsar ampli filoni
din poezia nopţilor scot frunze de laur
să-mi fac o cunună demnă de eoni.

un magic izvor ţâşneşte din mine
pe munţi de simţire formează o cascadă
sufletul se scaldă în valuri cristaline
şi-n ceasuri de taină murmură o baladă.

purifică păcate să nu-mi fie ruşine
cu goliciunea mea pe-a vieţii esplanadă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranii

cu căluşul pe suflet
cuvintele se adunau
în jurul focurilor pentru hora
plânsă
sunete răzleţe se strângeau
în muchii de cărţi scrise
pe cer credinţei
cu palmele goale însoţeau
vântul în frunze
să cânte o doină
semeţi primeau
răsăritul la Rovine
sau Podul Înalt puhoaie
de norod migrator
în brazde adânci să îngroape
cu opinci intrau în istorie
doar tălpile lor
ştiau măsura pământului
sfinţit în truda grâului
doar pentru el se aplecau

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara surprizelor

vară plină de spectacol, de neprevăzut
concertul de mierle răsună sublim
în lume pretutindeni sunt minuni de văzut
se fericeşte Dumnezeu atunci când iubim.

freamătă folclorul pe corzi de ţambal
oda bucuriei rezonează în tâmple
am propulsat spre cer emoţii de opal
cu lumini îngereşti sufletul se umple.

pe lacul cu nuferi liniştea domneşte
cum pacea lumii e sculptată în stâncă
hora veseliei din senin se porneşte
armele dezbinării tac la sacră poruncă.

grâul copt în iubire pâine plămădeşte
valuri de speranţe străbat marea adâncă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangou

Pe un lan de grâu cu chip bălai,
Se leagănă vibrând sub nouri,
Sub soarele dogorâtor de mai,
Macii aprinşi dansând tangouri.

Înflăcăraţi de viul lor balans,
Cuprinşi de a naturii sarabandă,
Cu graţie invită-n a lor dans,
Înmiresmate fire de lavandă.

Tandreţi profunde ard în ochii lor,
Fiori se nasc pe ritmuri de tangou,
Macii cu suflet roşu de toreador,
Sunt prinşi în al amorului lasou.

Spice zâmbesc pe sub mustăţi,
Sorbind discrete din priviri,
Clipiri a mii de roşii jumătăţi,
Ce îşi dansează nerostitele iubiri.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul toamnei

natura se pregăteşte de o lungă odihnă
toamna se scutură de resturi de mirări
melancolia galbenă se extinde în tihnă
între văi şi dealuri între munţi şi mări.

se-nsămânţează câmpuri cu gânduri ca grâul
ploaia hărniceşte cu veselie mare
romanţa apelor de munte trece cu râul
prin sufletele ce aşteaptă o sfântă chemare.

sentimente arămii freamătă de final
aproape toate în curând vor cădea jos
e lung şi voluptos fiorul carnal
prin mine parcă trece vântul vânjos.

ştiu că şi toamna e sezon fenomenal
cred că nici un anotimp nu este mai prejos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!