Citate despre copilărie și hărnicie, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și hărnicie, dar cu o relevanță mică.
* * *
***
Moșule cu chip divin,
În credință te primim,
Printre Heruvimi și Sfinți,
Oare toți am fost cuminți?
Tu ne aduci la fiecare
Dar, la ceas de sărbătoare,
Eu te rog cu sârguință
Și cu spirit de credință,
Adu-ne, dacă se poate,
Fericire, sănătate,
Cu puterea ta cerească
Lumea să nu se învrăjbească,
În liniște să trăiască...
Moșule, te așteaptă în prag
Copilașii cu mult haz
Îngerași, ființe drăguțe,
Cu inimi neprihănite,
Le pui daruri în ghetuțe...
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1907
Minciuna stă cu regele la masă...
Doar asta-i cam de multișor poveste:
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă.
O, sunt atâtea de făcut, vezi bine,
De-atâtea griji e-mpresurat un rege!
Atâtea-s de aflat! Și, se-nțelege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.
Ce țară fericită, maiestate!...
Se lăfăiește gureșa Minciună.
Că numai Dumnezeu te-a pus cunună
De-nțelepciune și de bunătate
Păstor acestui neam ce sta să piară,
Ce nici nu s-ar mai ști c-a fost, sărmanul,
De nu-și afla sub schiptrul tău limanul,
De nu-ți sta-n mână bulgăre de ceară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai veche pâine a lumii e credința
Cu ochii către cer, cu ochii spre pământ,
Ne rugăm la Domnul cu toată ființa,
Nu semănăm furtună să culegem vânt:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Înflorim cu timpul trecerea-n vecie,
Îmbinăm iubirea, cu toată iscusința,
Cu destinul vieții: femeie, poezie,
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Pun toată bucuria în roua dimineții,
Nimic în cale nu are putința
Să răstălmăcească visul tinereții:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Hrănim cu dânsa, în zumzet de albine,
Copiii noștri îngeri cu toată silința,
Recunoștința naltă curge-n clavecine:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de pandemie
Ce vremuri mai erau atunci,
Demult, de care n-am uitat,
Când hoinăream prin văi și lunci,
Prin codrul cel înveșmântat,
Ca omul singur, ne-nsurat.
Pământul tot era lucrat
Și nu vedeai parcele goale,
Purta în spate rod bogat,
Lipsit era de chimicale,
Nici hoții nu-i dădeau târcoale.
Ca-n Rai era mereu în sat,
Prin șesuri line sau ponoare,
Cu oameni harnici, buni la sfat,
Dar și la joc în sărbătoare,
Când mai furam o sărutare.
Spre seară, istoviți de munci,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
În părculețul de lângă apă
Care curge încet la vale
Stau gânditor pe bancă
Fiind și zi de sărbătoare.
Pe alei e forfotă mare
Bătrâni, tineri și părinți
Veniți pentru plimbare
Cu odraslele lor cuminți.
Unii mereu spun la glume
De care îmi aduc aminte
Lumea noastră este lume
Și privește tot înainte.
Bucurii au și ai mici
Pe lângă părinții lor,
Mamele și ai lor tătici
Le fac voile cum vor.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, ca profesor
Nu-nvăț vulturul să zboare,
Elefantul cum se moare,
Miere cum să facă-albina,
Cum să facă ou găina.
Nu-nvăț peștii cum se-noată,
Inima în piept să bată,
Soarele să strălucească,
Pruncul mama să-și iubească.
Nu-nvăț regii maiestatea,
Pe femei feminitatea,
Pe furnici ce-i hărnicia,
Cum să cânte ciocârlia.
Nu-nvăț leul să vâneze,
Calul cum să galopeze,
Preoții să spovedească,
Tinerii cum să iubească.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și (20 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instructorul a cedat în fața zelului dovedit de copil și i-a strecurat în taină mai multe imagini de meditație pe care, la drept vorbind, învățăcelul nu era deloc obligat să le cunoască și folosească. În general, de când pornește și până în clipa când își atinge ținta, un alergător poartă în spirit imaginea acelui lama care trebuie să-l elibereze de invizibila sa povară. În tot acest timp, trupul lui aleargă fără oprire și, cu toate că nu vede nimic din drumul parcurs, el se pricepe să-i ocolească toate obstacolele și face chiar minuni de îndemânare, datorită unui soi de simț lăuntric ascuțit la maximum. Vreme de săptămâni întregi, dacă trebuie, trupul i se mișcă zi și noapte, fără să simtă oboseala, foamea ori setea. Alergătorul nu este un simplu om decât în scurtele răstimpuri când așteaptă să-i fie încredințat vreun mesaj. Atunci doar bea el ceai cu unt și doarme; atunci se lansează în discursuri stupide despre viață și moarte; atunci participă pe deplin la condiția umană.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-am fost, cine sunt, cine voi fi
Am fost copilul care vede... lumina întâia dată.
Am fost copilul care crede... toate câte i se-arată.
Am fost un copil zburdalnic,... toată ziua alergam,
Dar am fost și copil harnic,... pe mama o ajutam.
Am fost tânăr ca o floare,... rumen și frumos la față,
Un tânăr plin de candoare... și mă bucuram de viață.
Am fost tată de copii,... bărbat cu multă putere,
Ca să le fac bucurii,... munceam ca să fac avere.
Mai apoi am fost bunic,... cu nepoții mă jucam.
Acum, contez mai nimic,... nici putere nu mai am.
Din floarea care am fost,... îs trandafir veștejit.
Viața nu mai are rost,... sunt aproape de sfârșit.
Lumea a-început să spună... că sunt moșneag amărât,
Că am ajuns o legumă,... că, mai suflu, doar atât.
Acum, că știți cine-am fost,... să vă spun cine voi fi...
Nu cred că mai are rost... Nu cred că mai prind o zi.
Așadar:
Am fost om, sunt muribund... și-n curând voi fi pământ.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fără grabă
(s-a ridicat de jos
în lateral
amețit
în dosul privirii avea încă urme de
sânge)
l-au dus la spital
o asistentă grasă cu un celular care era pe silențios
dar lumina și vibra enervant în buzunarul halatului mai
alb decât dosul cojilor de ouă sparte de paște
adevărat a înviat îi răsună în urechile încă vii
copiii îl așteptau probabil acasă
cel mic la tabletă
cel mare probabil la un televizor oarecare
dintr-o cameră oricare
sora grasă cu un celular enervant de luminos pentru
buzunarul ce-l înghițise
îi puse o mască de oxigen pe față
respira munți și păsări
încercă să zâmbească dar se pierdu în regrete
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călin
Gazel
Toamna frunzele colindă,
Sun-un grier sub o grindă,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mână tremurândă,
Iară tu la gura sobei
Stai ca somnul să te prindă.
Ce tresari din vis deodată?
Tu auzi pășind în tindă -
E iubitul care vine
De mijloc să te cuprindă
Și în fața ta frumoasă
O să ție o oglindă,
Să te vezi pe tine însăți
Visătoare, surâzândă.
I
Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa pruncului orfan
Tu ai în suflet o poveste, Doamne,
Povestea unui prunc, a unei mame,
Ce zi de zi, prin ploi sau prin furtună,
Rod de iubire, cu sudoare-adună.
Un prunc, al nimănui, de suflet luat,
Cu sufletul hrănit și îmbrăcat.
Un prunc pentru o mamă minunată,
O mamă, oh, o mamă-adevărată!
Tu ai în suflet o poveste, Doamne!
Cu-un prunc ce nu a suferit de foame.
Precum Iisus ce-n iesle s-a născut
Și lui i-a oferit un început.
Lumină, pace și iubire sfântă,
O mamă-atât de harnică și blândă,
O mamă ca o pâine coaptă-n vatră...
O mamă, oh, ce mamă minunată!
Povestea unui prunc, a unei mame,
Povești cu lacrimi și durere, drame,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul gurilor de canal
De la etajul șase al blocului 824 din Drumul Taberei
Nu se văd codrii de mătase și râurile nărăvașe din poeme
Acolo sunt numai șoapte uneori strigăte și zgomote de lift
Scurse discret prin curtea interioară în bucătăriile harnice
Unde sfârâie tigăile pline de cartofi prăjiți visul copiilor
Uneori, liniștea aparentă temporară a nopții din cartier
E străpunsă violent de un tras de apă la veceu
Toate grijile și apăsările pleacă la gura de canal
Trăim împreună în burta unei balene albastre
Mâncăm împreună în bucătării diferite
Ne aruncăm gunoiul propriu în ghena comună
Niște bibani prinși în plasa pescărească cu zăbrele
Ne știm măruntaiele și străfundurile atât de bine
Încât ne apucă scârba comunitară
Ușile timide dau în holul comun bun comunist
Care ne transformă în vecini joviali prefăcuți
Liftul ne urcă și ne coboară după cum sunt vremurile
Listele de întreținere au tot timpul litere mici și cifre mari
Și becul ăla din scară ce dă lumină permanent ca un soare
Pensionarii vor să-l scoată, ăsta ne costă cel mai mult
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unica ființă
Ce ființă-adună-n suflet toate grijile din zi
Nelăsându-le confuze cu-al ei tainic fel de-a fi
Și cu-aleasă rânduire le sfârșește cu silință
Și cu drag de cei din jur și de sfânta sa credință?
Ce ființă-și plânge-n pleoape nelipsitele nevoi
Și pe viscol și pe vânturi și pe umedele ploi
Și nimic n-o-nfricoșează, ba din contră o-ntărește
Dărâmând și munți și văi pentru cei ce îi iubește?
Ce ființă-și crește pruncii învățându-i tot ce știe
Insuflându-le destoinic ce e dreapta omenie
Și respectul și curajul și dorința de-a lupta
Și-orice piedică-ncolțită, demni s-o poată înfrunta?
Ce ființă-n orice clipă și-ar da viața pentru-a noastră
Și-ar deschide orice lacăt ruginit la vreo fereastră
Și cu blânda-nțelepciune de greșeli ne-ar mai ierta
Și plecat ne ține capul cât duioasă ne-o certa?
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festina lente (pamflet)
"Festina lente" zic. Să știi
Că graba te va-mbătrâni
Și-atunci ai să regreți amar...
Legitimează-te măcar!
Apoi, cu gândul să mă-mpac:
"Vreau și un act de handicap!"
Așa e legea, vreau să zic.
Nu îl aveți, n-aveți nimic.
- Oh, ete-al dracu, ce să zic,
Mai știe și latină un pic.
Dacă mă mai stresezi nițel,
Te puric eu la portofel!
Copile, îmi mai zise el,
Eu sunt director cu mult zel,
Curând, să nu te pierzi cu firea,
Îmi vei cunoaște și menirea.
..............................................
Și insul se supuse dar,
Legitimându-se-n zadar.
Deși nea Ion știa persoana,
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic mai în aer
Văd prea bine că stepele noastre
s-au transformat în munții cei mai
obraznici față de timpul ce nici
măcar nu ne cunună;
și mai observ că noi n-am simțit
absolut nimic până acum, nici
măcar seismele curioase,
lascive, pofticioase
care anunță mereu apocalipse
ce nu se lasă până nu mângâie
copiii noilor popoare sau nu
unesc mâinile care doar
au atins pereți.
Ochii să-i deschidem! Nu mai poate
lumea să rămână la fel!
Să simțim mișcările astea ale
Pământului care ne iubesc mai
mult decât proprii noștri părinți,
făcând să iasă din noi și dintre noi
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micuța Picasso
Ai apărut pe acest pământ
Lumină din lumină lină,
Erai un mugur mic și blând
Ce le-ai facut viața senină.
Sprințară-n viață ai pornit
Având încredere în tine,
Nimic nu te-ar mai fi oprit
Dorințe de nestăvilit,
Răzbeau din pieptul tău cel mic
Aripile zvâcneau din tine.
Nerăbdătoare și tenace
Erai copilul mic și bun
Cuminte și ascultătoare
Harnică, nici nu mai spun!
Iubirea ți-a-ncolțit în suflet
Taman când nimeni nu s-a așteptat
Aveai deja un nume consacrat:
Micuța Picasso
poezie de Mariana Simionescu (27 august 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul albastru
Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.
La margine de sat, curgea un râu
cu ape liniștite, iar pe mal,
treceau în șir căruțele cu grâu,
în râsete și cântec de caval.
În vara-ceea chiar, s-a întâmplat
tot ceea ce am să vă povestesc,
și-am să vă spun și cum de am aflat:
din textul vechi pe care îl citesc.
El pare scris de-o mână de copil,
e scris cu pana, și-i un scris frumos,
dar s-a mai șters în timp, și-i dificil
să-i înțeleg limbajul curios:
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciune... de câine
Într-o vară caldă, stând pe-un mal de maidan,
Gândul dus către dor, suflet prins de alean,
Evadat dintr-un timp și-un oraș de lumini,
Visul tot mă purta; spre amintiri... despre câini.
Nu din cei ce din trup, viață, îți mușcă cu zel;
Ci înspre blândul prieten, credinciosul cățel.
Figurant din legenda copilului țânc,
Ce juca altădată, rol, prin colbul ce plâng...
Și uite așa, în mers tiptil, la mirosul de pâine,
Apăru, ce visam lângă mine... un câine.
Arătare osoasă, prea lunganul pitic,
Întreba din sprâncene; " am să-l bat, sau îi zic
Să mă lase în contemplu, că n-am timp de căței,
Și că lumea e plină... de rău, fără ei?!"
Capul mare, la corp, de cioban păzitor,
Stă împrejur cu ochi umed și bun răbdător.
Ori din milă, ori memorie la cei duși în pământ,
Dau o coajă din pâine, la bietul flămând.
El se apropie în frică, cu ochii mai vii,
Ce-mi dau tremur de suflet, la gând de copii,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima mea învățătoare
-Știți voi, cine mi-a fost oare
Prima mea învățătoare?
Vă spun sincer, a fost ea-
Scumpa bunicuță a mea!
Ea m-a învățat prima dată
Să rostesc o poezie.
,, Vine rața de la baltă''
Și cu,, Moșul de la vie''.
Și tot când eram micuță
Îmi povestea despre Guguță.
Cum încăpeau sub cușma lui
Toți copiii satului.
De la ea am auzit
De cuvintele de aur.
Căci sunt de neprețuit
Pe pământ-ele-s tezaur!
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada lui Viorel
Motto:
Transilvanie, ești mare,
Mândră, strălucind în soare
Nici Oltenia nu se lasă,
Este harnică, voioasă
Cine vine și muncește
Glia n-o mai părăsește!
Noi, mereu ne amintim
De Drobeta-Severin,
Unde, la Dunăre în vale
Au venit oștile romane
Cu împăratul Traian
Să lupte cu Decebal.
Legiuni, cohorte multe,
Care de luptă, catapulte,
Pedestrime și călare
Din împărăția mare.
În grabă au construit podul
Ca să treacă tot norodul,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și hărnicie, adresa este: