copilărie şi hărnicie

Un om care îi învaţă pe copiii săi deprinderea hărniciei le asigură mai bine viitorul decât dacă le-ar lăsa o avere uriaşă.

citat din Richard Whately
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul harnic îşi face vara sănie şi iarna pârtie.

aforism de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţam normal. N-am avut niciodată corigenţe, am fost un copil care a învăţat bine, dar n-am epatat, n-am fost înnebunit să fiu conştiincios, silitor - că ăsta e cuvântul potrivit pentru şcoală, unde te sileşti.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până una, alta, copilul creştea, asculta de părinţi, şi cartea cu care se născuse din mâini n-o lăsa. Citea, citea mereu pe dânsa şi învăţa, de se mira toată lumea de silinţa şi învăţătura dânsului. Când se făcu ca de nouă ani, ştia câte în lună şi în soare. El însuşi ajunsese să fie o carte şi toţi megieşii veneau la dânsul şi-l întrebau despre păsurile lor...

citat celebru din Petre Ispirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna bunicii le spun nepoţilor poveşti despre cât de cuminţi şi de silitori au fost ei în copilărie.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului vol. II (2015)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelu

Dintr-un rest de prăjituri,
Nelu face firmituri.

Mama-l vede şi-l întreabă:

- Iar nu eşti copil de treabă,
Nelule, şi-mi faci gunoi?...
Cum fu vorba între noi?

- Vorba noastră? Stai să-ţi spun
Ca să vezi cum o ţin minte:
Să mă fac tot mai cuminte
Şi mai harnic şi mai bun!

- Şi de ce îmi faci gunoi?

- Pentru vorba dintre noi:
Eu acum fac firmituri
Pentru puii rândunicii,
Ca să aibă şi ei, micii,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor şi chiar destul de conştiincios. La patru ani ştiam să citesc, să scriu, să adun şi să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învăţătura şi aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simţământul că pierd timpul, fugeam de zgomot şi de vulgaritate, iar mai mult decât orice, simţeam un fel de spaimă înnăscută în faţa vieţii. Ciudat copil, nu?

citat celebru din George Enescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. De asemenea, ne impunea respect figura delicată a profesorului de matematică, Bălănescu, a profesorului Lichendorf, a cărui candoare faţă de lejerităţile noastre copilăreşti depăşea orice limită. La chimie, am avut un profesor foarte prestant şi cât se poate de zelos în predarea acestui obiect; Tănase,... la geografie, severul profesor Cazacu – apoi, după profesorul Stolniceanu, care avea un neasemuit dar de povestit, în afară de obiect – profesorul Ştefan Chesim.

citat celebru din Ştefan Ciubotăraşu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii recunoscător dacă ai primit o fundaţie bună şi solidă (în copilărie). Fii harnic să o îndrepţi dacă nu ai primit-o aşa.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cer numit copilărie

Am aprins o stea pe cerul nopţii;
seamănă întrucâtva cu mama.
Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini.
Doar o inimă cu mult trup;

Mă urmează desăvârşit prin guri de lumină
care înghit întunericul.
Aici e pământul cerului, aceştia sunt sâmburi - mi-a spus.
Mă zvârlea dintr-un pântec în alt pântec,
înconjurându-se cu mine...

Am văzut hărnicia omului cum rodeşte în spicele de grâu ;
pâinea devine mai rumenă în sudoarea
celor care o urmează cu credinţă.
Are gust de pace şi de înţelepciune ;
pâinea ţine trează fruntea omului.

M-am ridicat între văz şi auz să pot atinge
glasul ciocârliei;
mi-am înălţat fruntea peste ceva ce nu avea sfârşit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Actualitatea Literară (Revista USR, Lugoj - ian 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta îi trebui unchiaşului să auză, ca să-i dea un cuţit ascuţit prin inimă. El, vezi, nu se împăca cu ceea ce zisese ursitoarea d-a doua. O grije mare îl coprinse şi, de pe acum chiar, începu a plănui cum să facă să-şi scape copilaşul de un asemenea rău. Până una, alta, copilul creştea, asculta pe părinţi şi cartea cu care se născuse din mâini n-o lăsa. Cetea, cetea mereu pe dânsa şi învăţa, de se mira toată lumea de silinţa şi învăţătura dânsului. Când se făcu ca de nouă ani, ştia câte în lună şi în soare. El însuşi ajunsese să fie o carte, şi toţi megiaşii veneau la dânsul şi-l întrebau despre păsurile lor. Unchiaşul se bucura, nu se bucura de fiul său, dară baba ştiu că nu mai putea de bucurie, văzându-l şi frumos, şi cu atâta procopseală într-însul. Unchiaşul, vezi, era cu cuiul la inimă; ştia el ce ştia, dară la nimeni nu spunea. Băiatul de ce creştea, d-aia se făcea mai frumos şi mai învăţat. Tot satul îl cinstea şi îl asculta ca pe cine ştie cine; iară unchiaşul, de ce trecea timpul, d-aia se întrista.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mămica, mierea prelucrează (poezie pentru copii)

Mămica, mierea prelucrează
Şi mierea ei este gustoasă;
Copilul ei, încă visează
Şi creşte măricel în casă.

Ca o albină silitoare
Este mămica mea frumoasă;
Iar eu, nectarul ei din floare
Adus şi prelucrat în casă.

Dacă n-ar fi a mea mămică...
Nu aş avea nici vis, nici casă;
Şi aş rămâne foarte mică
Şi nici la chip... n-aş fi frumoasă.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată oceanul mi-a spus

Odată oceanul mi-a spus:
Priveşte!
Acolo pe ţărm
E o femeie care plânge.
O urmăresc de mult timp.
Du-te şi spune-i următoarele –
Pe iubitul ei l-am aşezat
Într-un hol verde şi răcoros
Unde sunt nisipuri de aur
Şi coloane roşii de coral ;
Doi peşti albi au grijă de berea lui.

Spune-i ce ţi-am spus.
Şi mai spune-i
Că astăzi regele mărilor
Bătrân şi neputincios, plânge.
Sârguincioase, destinele
I-au tot dăruit trupuri tinere,
Iar acum este aidoma unui copil
Cu un surplus de jucării în braţe.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de oameni înţelepţi,
Cinstiţi şi buni, de omenie,
De gospodari harnici şi drepţi,
De tata care doarme-n glie,

De mama care ne-a sădit
În suflete grădini de flori,
De cer aprins la răsărit,
Mi-e dor de fraţi şi de surori,

Mi-e dor de mărul cel bătrân
Care rodeşte sub fereastră,
De nopţi când adormeam în fân
Şi de copilăria noastră,

De oameni blânzi ce m-au primit,
Punându-şi sufletul pe masă,
Lângă colacul împletit.
Mi-e dor, mi-e tare dor de acasă.

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce toamnă frumoasă

Ce toamnă frumoasă
A venit pe meleagul meu!
E fermecătoare ca o doamnă,
E ca un curcubeu.

Ce frumoasă e frunza,
Care cade de pe ram!
E ca raza de soare,
Care bate în al meu geam.

Ce frumos e cerul
În miez de toamnă!
E ca faţa mamei
învelită în năframă.

Ce frumos e strugurele
Care se coace în vie!
Şi este cules de oameni
Harnici şi plini de mândrie.

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie după anii...

Nu am uitat cât de bine, am petrecut anii vieţii.
N-am uitat copilăria şi nici anii tinereţii.
De mic am primit iubirea, de la scumpii mei părinţi
Şi-am cunoscut fericirea, închinându-mă la sfinţi.
Din fragedă copilărie, părinţii m-au învăţat
Să muncesc cu hărnicie, pentru tot ce-am adunat.
Cu elanul tinereţii, de viaţă mă bucuram,
Cu fetele, cu băieţii, doamne, ce mult mă distram.
Iar în anii studenţiei, taina cărţii-am dezlegat.
Dar şi taina meseriei, pentru care m-am format.
Pentru vremuri dulci, plăcute, întotdeauna aveam glas.
Vremuri de mult petrecute, care-n urmă au rămas.
Nostalgie după anii, petrecuţi în tinereţe,
Am şi eu, ca veteranii, apăsaţi de bătrâneţe.

poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la acest loc şi satul se vede mai bine. Grădinile sunt însă prea îndesate cu pomi; numai printre crengi ori peste pomi vedem pe ici, pe colea, câte o bucată din pereţii şi acoperişurile caselor. Casa popii este tocmai lângă biserică. În faţă cu biserica e şcoala. Iară zidirea cea mare, care se vede mai la vale, este primăria. Dacă satul nu ar fi atât de îndesat, ar trebui să ni se înfăţişeze foarte frumos. Toate s-au schimbat; numai părintele Trandafir a rămas precum a fost: verde, vesel şi harnic. Dacă părul cărunt şi barba căruntă nu ar vesti vremea lui, am crede că copilaşii cu care se joacă înspre seară la laiţa cea de dinaintea casei sunt copilaşii lui. Unul dintre copilaşi, pe care l-a ridicat ca să-l sărute, îi fură pălăria din cap şi fuge cu ea năstraşnic. Măriuca deschide fereastra şi strigă: "Trandafirică al mamei, nu lăsa pe moş-tătuca cu capul gol". Moş-tătuca râde din toată inima; îi place gluma.... Un om din sat trece, le pofteşte "bună odihnă!" şi-şi zice: "Ţine-l, Doamne, la mulţi ani, că este omul lui Dumnezeu!"

citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harnic ca un ghiocel

Mic şi cu zăpada-n cap
a ieşit către lumină
s-anunţe cu bucurie
primăvara ce-o să vină.

Este primul dintre flori
şi e mic şi e gingaş
două aripioare albe
parcă ar fi un fluturaş.

Nu e fluture, nu zboară,
stă pe verdele-i picior
până îl culeg copiii
pe micuţul vestitor.

De 8 Martie, voi, mamei,
dăruiţi-i ghiocei
să vă ureze cu drag
să fiţi harnici tot ca ei.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata întrebă pe cal, pe care din amândoi să scape; iară calul îi zise să scape pe cel ce-i făgăduise să-i dea pe Galben-de-soare, că este un cal mai harnic decât dânsul, fiindu-i frate mai tânăr. Atunci unde se repezi fata la zmeul cellalt cu paloşul, şi dintr-o lovitură îl făcu în două bucăţi! Zmeul, daca se văzu scăpat, îmbrăţişă pe mântuitorul său şi-i mulţumi, apoi merseră acasă la dânsul ca să dea lui Făt-Frumos pe Galben-de-soare, după cum se făgăduise. Muma zmeului nu mai putea de bucurie când văzu pe fiu-său teafăr şi nu mai ştia ce să facă ca să mulţumească lui Făt-Frumos că-i scăpase copilul de la moarte. Fata împăratului arătă dorinţa ce are de a se odihni de osteneala drumului ce făcuse. Îi dară o cămară şi o lăsară singură. Ea, prefăcându-se că voieşte să îngrijească de cal, îl întrebă daca are să i se întâmple ceva; şi calul îi spuse ce are să facă.

Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţii

... au furat o bancă - bine c-au furat
au furat mai multe, hai că tot nu-i rău
a rămas în ţară numai un... pătrat
şi în jurul lui pupcuristi de-un leu

am fugit departe, pe meleag străin
şi trimit acasă pentru cei rămăşi
dolari de culoarea verdelui venin
pentru-ai mei părinţi, pentru copilaşi...

şi prin bănci furate curg şi curg parale
şi rămân procente - pentru-a lor sudori
şi economia fuge-ncet la vale
harnice albine zumzăie prin flori...

poate-n altă viaţă alt strigoi de soartă
îmi va pune-n palmă boaghe de noroc
căci în viaţa asta ultima chişoarcă
guvernanţii ăştia cu sughiţ mi-o storc...

poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!