Citate despre dor și nuferi, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la dor și nuferi, dar cu o relevanță mică.
Printre pași de-argint
printre pasi de-argint, primăveri trecute
își arunca fluturi si-adieri de vânt
printre bucle blonde de copii zănatici
trec încet și nuferii ce rad pe rand.
prin poteci albastre de lavande mandre
se strecoara macii, parca-nlacrimati
cu obrajii rumeni, imi aduc aminte
chiar si flori de colt, zane-n muntii 'nalti.
mă imbraca zorii-n roua albastrie
și-mi saruta talpile fierbinti
mă strapung indata de odinioara
reci fiori de tine, simt cum ma inalti.
picuri reci de ploaie, amintirea-i vie
mana-ti curge-ncet peste trupul meu
un parfum discret, puf de papadie
azi iti simt chemarea, doru-ti este greu.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre mine
Mi-au înmugurit rănile de-atâta ninsoare,
Fug înspre mine și cad în picioare,
Mi-a înghețat lumina pe-o pleoapă,
Pe cealaltă, întunericul e apă.
De-atâta floare, frunzele mă dor,
Durerea se-adâncește-n ochi de cal.
Sub clopote, copite, umbre mor,
Sfârșitul se apropie de mal.
A-nceput și timpul să miroasă a gutui,
Rugina visului s-a-ngroșat,
Pământul e ca zmeul, ca zmeul nimănui,
Venit din apele ce-n tâmplă îmi bat.
Din lacrimile pietrei, nuferi cad
Și-n ochiul verde-al iernii curge-o noapte,
În somnul ce îmi este rai și iad
Aș vrea să mă zidesc în mii de șoapte.
poezie de Cătălina Crețu
Adăugat de Eduard Zalle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Într-o noapte
uneori strângeam stele în palmă
să nu se rătăcească în galaxii
mă aveai, eu visam
clădisem un monument pe ăst tragic pământ
mă întrebam mereu cine sunt
treceai printre stele, suavă ca ele
erai senină și pură iubito
te frângeai între gânduri, eu pășeam printre spini
erai primăvară, fecioară...
îmi era atâta dor de tine, dor de casă
să vin, să mă întorc astăzi acasă
dar lupii ăștia mă omoară, nu mă lasă
și dacă tu...
atunci eu...
ce labirint al sufletului croisem într-o noapte între noi
e trist că n-am știut atâta timp de noi, noi, doi nebuni
noi, amândoi, în șir de doi
începe tu, eu...
tu mă strigai în noapte, chemarea era mută
plutea pe lac un nufăr, iar tu plângeai prin colțuri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză - variantă 2019
Vreau să mă transform în soare
prin raze să îți vorbesc..
ori să mă preschimb în lună
noaptea să te învelesc...
Vreau să reajung o stea
tu să redevii luceafăr
să-ți șoptesc iubirea mea
ascunzându-ne prin nuferi...
Și de-am fi nuferi pe lacul
dezmierdat de ceru' albastru
un poet în vers măiestru
ne-ar așterne pe hârtie
prefăcuți în poezie...
să fim două puncte negre
cu miros de iasomie
să ne gâdile penița
ca o vrajă amețitoare
ca să devenim apoi
[...] Citește tot
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitat de sine
Te beau cu fiecare picătură a zilelor vărsate,
Ce-o lume a adunat în calendar de oceane,
Din tot, ce lacrimi bucuriile au spălat idile de arcane
Încătușând iubirile, jurate-n veșnicii de moarte.
Mă spăl cu timpu-ți pur din pielea-ți de fiori,
Ce-o atingi de mine, de al tău tremur sufăr,
Cum 'n liniștea sublimă a lacului tresaltă nufăr...
Când unda îngeri sparg, să te culeagă în flori.
Sunt tot un vis în nopțile ce-mi port osândă,
Când numai gând te simte gânduri, îs o nălucă
Ce nu-și mai vrea trezire chiar de zorii apucă
Și mă sfârșesc de dor, cu sufletul la pândă.
Îmi bate în voalul de timpan chip, ce-ai cum pulsul,
Ce loc și-a luat în vinele ce-mi strâng întregul sunt;
Căci gol de inima, ce n-o mai am, e-n pas mărunt...
E-n umbra ta un buchet de roze... îți așteptând ajunsul.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte,
Tu, înger și demon ce strigă din neant
Licăr de soare ce se traduce-n șoapte
Ce rup în două ceruri, într-un ospăț bacant.
Lasă-mă te rog, să te îmbrac în șoapte,
Și să-ți aduc sărutul ultimului val
Să îți culeg din ceruri stele coapte
Păzite de îngerii din ținutul abisal.
Lasă-mă să îți sărut visul de lumină,
Cu care astăzi te-ai înveșmântat
Iubito, în nopțile cu lună plină
Vreau să te sorb, pastel de însuși Zeus pictat.
Iubito, lasă-mă în zori să-ți fiu luceafăr,
Cu dor să îți sărut geana dulce de copilă
Și obrajii tăi fini, petale de nufăr
Întâmpină primăvara cea caldă și subtilă.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bisericuța veche
Un deal, bisericuța veche și-un bocet în amurg,
Ape ușor neclare ce tulburi doar se scurg,
Fug într-o calmă fugă, ce parcă încă-mi pare,
O fugă fără țintă sau șansă de scăpare,
Urme, în urma-mi, nu lasă tălpile zdrelite,
Obrajii roșii, ochii în ale lor orbite,
Mă dor de teama nopții ce ar urma să vină,
O noapte fără lună, o noapte nesenină,
Sunt vulturii deja ascunși pe ale lumii stânci
Iar lupii și-au săpat deja bârlogurile-adânci,
Nuferii albi se scutur' pe ape ce inundă,
Tăgada fericirii e lumea muribundă,
Toți urlă din bârloguri și urlă de pe creste,
Se roagă disperați spre lumile celeste,
Să cadă întuneric, să ne salveze-odată,
De fiara fără suflet, de fiara disperată,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă, pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești Tu, cine este Ea?
Cine ești Tu, cine este Ea?
Îți asculta tăcerea în lumina suspinelor înfășurate.
Deși nici un cuvânt nu se rostogolea, dialogul continua,
nici aprig, nici suav, nici viu, nici mort.
Ard ca o lumânare fără terminație!
Cu simțurile decupezi peisajul,
delimitând terenul îngust în care te miști.
Intuiești distanța dintre teama și nerăbdarea
cu care aștepți să te lovească.
Încet și blând se micșorează acest spațiu.
Topirea resemnată a lumânării tăcute
pare a fi totul,
făcând uitate gestul aprinderii
și para luminoasă
în care se zbat aceleași posibile întâmplări.
Oare ce s-ar întâmpla dacă și astăzi, și mâine,
am privi cum se topește lumânarea?
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca din Dincolo de luntrea visului (25 septembrie 2011)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
Acasă
e seară, e târziu
se așterne înserarea
mai curge trăirea, se scurge visarea
în patima trupului și lacrima sărutului
am așezat un gând
gingaș și jucăuș
o clipă de trăire
abisul etern al iubirii
în spirit, în univers
o căutare a unui vis
nescris, neînceput
ochii tăi azi s-au închis,
curgeau tăcute razele de soare
pe trupul căzut pe caldarâm
tu ai plecat pe altă cale
spre cer, spre paradis
aștern pe scoarța uscată de durere
povești despre iubire,
povești de drag și de demult
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu catre Veronica
Am scris de lacul plin de nuferi
În care luna se oglindea,
Unde-mi spuneai că tu nu suferi,
Dar suferința se vedea.
Am scris și despre teiul care
Știa toată povestea noastră,
Și despre mândrul nostru soare
Ce lumina zarea albastră.
Acum de-aș mai putea să scriu,
Cuvinte dulci ți-aș scrie,
Dar singur zac într-un sicriu
Iubindu-te și-n veșnicie.
Știu că și tu zaci într-o criptă
Atinsă fiind de moarte,
Ți-a fost de dor inima friptă,
Căci eu ți-am fost departe.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost...
Am fost bob firav de rouă strâns în palma unei flori,
Lacrimă întârziată pe sub geană uneori,
Între vis și împlinire am fost semn de întrebare
Și mi-am aninat dorința printre stele căzătoare.
Am fost fulger de lumină într-un fald de curcubeu,
Puful alb de păpădie spulberat instantaneu,
Am fost nufăr singuratic pe sub sălcii plângătoare,
Sprijinind pe umeri cerul cu albastru-i de cicoare.
Am fost aripă întinsă-n zbor înalt spre infinit,
Valul frământat de mare murmurând neobosit,
Pe nisipul din clepsidră mi-am clădit palat din visuri
Și-am cules deșertăciune pân' la margini de abisuri.
Am fost vers de poezie, un ecou purtat de vânt,
Un acord de simfonie, o silabă-ntr-un cuvânt,
Vas fragil născut din tină, flacără de lumânare,
Cânt de lebădă în noapte, un suspin, doar o suflare...
[...] Citește tot
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă departe
Pierdută, umbră verde, pe lacul plin de nuferi
M-am rătăcit în mine... în urma ta cresc goluri.
Îmi pleacă amintiri, când turme și când stoluri
Și știu ce e tăcerea... și știu cum e să suferi.
Mă veștejește dorul și frunza mea se duce.
Mai am în tine prinse speranțe de-mprumut
Și clipe de iubire, de care m-am temut.
Nerăbdător de tandru, timid le vei seduce.
Iubește-mă departe, în adâncimi de umbre
Crescute pe altare nestinse de durere.
Trecută prin săruturi... promisă mângâiere
S-alunge clipa stinsă din gândurile-mi sumbre.
Peste tăceri de noapte și peste albe zile,
Un fir de amintire, predestinat uitării,
Să creasca peste frunza din marginile verii,
Cărare netezită, un drum venind spre tine.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Mă regăsesc pe-aceeași bancă
La iazul nostŽ de nuferi plin
Din stațiunea seculară
Și-ți ating iar obrazul fin,
Revăd în ochii tăi iubirea
Nestăvilită-n luna mai
Și te sărut cu pasiune
Simțind în piept un colț din rai.
Tremurător, îți mângâi sânii
Fierbinți și grei, cuprins de dor...
Ah cât de mult vreau înc-o dată
Cu tine-o noapte de amor!
Izvorul susură nostalgic
Perpetuu gonind la vale,
Recunoscând îndrăgostiții
Ce poposesc pe-a lui cărare.
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac de neuitare
Plăsmuiri năuce se aștern grăbite,
Între zi și noapte pe cărări de fum,
Printre geana lunii, stele rătăcite,
Se strecoară palid între foi de-album.
Te petrec cu gândul, șterg indiferențe,
Din miraj sentința iernii a rămas,
Florile de gheață scriu cu ger absențe,
Cer fardat cu iele țes un bun rămas.
Îți trimit eșarfe ninse cu tăcere
Și un stol de vise ca un ultim dar,
Resturi de iluzii, n-am nimic a-ți cere,
Brume de-amintire fi-vor în zadar!
Te vor ține-n brațe aripi de himere,
Vei păstra sărutul ultim, de sfârșit,
Inserări albastre, crudă mângâiere
Vor durea o clipă. Uită! Te-am iubit!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din timpul ce-a rămas
Îți sunt brodate lacrimi și ție de-al meu dor,
Mai sângerează crinii în albul din petale,
Ți-alintă îngeri clipa, când plânge trist un nor,
Îți ninge-n câte-o noapte cu perle mici de jale?
Păstrezi la tine-n suflet sărutul meu din vis,
Îți înfloresc neliniști sub gene când vorbesc,
Ți-e-mpovărată toamna de ceasul interzis,
Alaiul meu de fluturi ți-a spus cât te iubesc?
Mă poți striga pe nume, să nu simți mângâieri,
Deșertul suferinței l-a spulberat speranța,
Mi-ai adunat iubirea din șoapte și tăceri,
Măsori și tu secunda, să micșorezi distanța?
Copilărești o noapte în raiul meu de stele,
Să-mi țeși cu ele vise, nimic să nu mai doară,
Respiri oare parfumul albastrelor zorele,
Sau nuferii uitării m-au șters cu ploi de vară?
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi, pădure
Când am fost trist mi-ai înveselit inima cu tril de ciocârlii
când am fost batjocorit ai scos fiarele pădurii înaintea lor
și m-ai salvat
când îmi era amar în suflet mi-ai deschis cărarea spre izvorul uitării și al iertării
când îmi era dor de o îmbrățișare ai lăsat lucrările tale și mi-ai înconjurat delicat trupul cu liane de carne acoperite cu nuferi
când mi-a fost cald mi-ai acoperit bolta cu crengile tale înverzite și m-ai făcut să resimt oricând și oriunde răcoarea dimineții
când mi-a fost sete mi-ai dat lacrimile muntelui în izvoare
când erau buzele uscate de dor mi-ai trimis roua de pe petalele
aripilor tale pentru a le umezi
când, în miez de noapte, mă ocolea somnul mi-ai trimis sunet de greier și păsări și am adormit
când eram pe patul de boală ai cules cu ramurile tale cele lungi acele plante ascunse, vindecătoare
[...] Citește tot
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești cântecul ciocârliei
(Noi, aceștia, suntem)
Noi, aceștia, suntem toate acestea
Risipitorii și păstrătorii
Păstorii și pădurarii
Plugarii și măgarii cărăuși
Lanul de secară și de porumb
Miriștea și bostănăria
Livada și via din deal
Dealul, izvorul și dorul de ciocârlie
Zburătorii din vis
Puntea peste abis
Sămânța de ghindă găsită în tindă
Marea și muntele
Izvorul și delta
Nuferii și barca pescarului
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
Dacă m-ai iubit pe mine, niciodată n-o să știu,
Nici, prin nenăscute încă lumi, de oi fi ca să îți fiu.
Dacă tu, în astă viață, nu mi-ai dat de înțeles,
Tulburata-mi veșnicie, fără tine, m-a ales.
Dacă prin zădărnicie pribegia m-a purtat,
Călătoare peste vremuri... mie asta mi-a fost dat.
Dacă pe cărări și-n rosturi, pasul nu ți-am întâlnit,
Sorțile răzbunătoare, n-au dorit să-mi fii iubit.
Dacă lacul plin cu nuferi, printre unde te-au apus,
Hărăzit mi-a fost să-mi fie, de la tine gândul dus.
Dacă umbrele tăcerii n-au vrut taina să le știi,
Pașii tăi ascunși, spre mine, niciodată să nu-i vii.
Dacă-n bătucite zboruri mi-am țesut negrele zări,
Brațele, din sărutarea-ți, ne alunge-n depărtări.
[...] Citește tot
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am prins dor de tine, vară!
M-ai chemat la tine, vară, înfloriți îs trandafirii,
În al tău balsam mirific mă seduci cu harul firii,
Dovedești a fi regina verdelui fără hotar
În grădina-ți rai de floare, curcubeu pe sub frunzar.
M-ai atras cu dulcea-ți rază dogorândă de la soare
Pe nisipul fin al plajei din al țărmului de mare,
M-ai adus pe vârf de munte să-i cunosc nemărginirea
Cât cuprind cu ochii roată, codrului să-i văd nuntirea.
M-ai făcut să-ți simt mirosul fânului abia cosit,
Roua florilor să-ți scutur pe pășunea ce-a dospit,
Tropotind pe dealuri caii, mieii zbenguind de zor,
Limpezi ape curg la vale, reci pornite din izvor.
M-ai vrăjit cu-mpărăția spicului ce urcă-n cer
Zvelt, triumfă și încântă, bob de aur în mister,
M-ai poftit la o plimbare pe-o alee cu castani
Sau pe-un lac să-ți văd plutirea nuferilor mari, bălani.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lumina
azi nu mai urc și n-am să cobor
sunt doar un pescăruș în zbor
zbor lung, prelung, amăgitor
în taina ultimului dor
mă smulg din valuri spre noaptea neștiută
sunt stea însângerată și timpul e opac
aprind luminile în palmă la ultimul popas
în drumul sorții către moarte
renasc din ape când tremură luna
sunt sete nestinsă rătăcită în uitare
se sparge cerul și curg întrebări
sunt încă departe nemărginirea să o cunosc
mă arde depărtarea
foșnesc printre șoapte
în zbor peste ape
mă trag cărările și trupul mi-e catarg
trec dintr-o întrebare în tainică chemare
voi sparge bolta cu o vorbă
înmugurind în zori
și la răscruci voi pune dans de nuferi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dor și nuferi, adresa este: