Citate despre drumeție, pagina 4
Era odată, la marginea unui drum umblat, o fântână, și lângă fântână ședea jos o babă, ghemuită pe niște zdrențe de cergă, și morfolea-n gingii un crâmpei de covrig muiat într-o năstrapă cu apă rece. Când vedea drumeț, or pe jos, or călare, or cu carul, lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tânguios numai din vârful limbii: "Faceți-vă milă și pomană, măiculiță, de o biată păcătoasă fără putere!"
începutul de la Calul dracului de Ion Luca Caragiale (1909)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori copilul a plecat, în vatră pâlpâie tăciunii. Drumeț pribeag te-ajute cerul! Afară-i șuierul furtunii.
William Makepeace Thackeray în Bâlciul deșertăciunilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așadar, citește, fiule. Înțelepții care și-au așternut pe hârtie gândurile până în zilele noastre sunt ca niște drumeți ce au străbătut înaintea noastră căile suferințelor și care ne întind mâna, chemându-ne lângă dânșii atunci când ne simțim în restriște.
citat clasic din Bernardin de Saint-Pierre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dr. Meredith Grey: Derek face drumeții. Se relaxează. Scapă de toată agitația de aici.
Dr Cristina Yang: Familia Preston nu știe să se descurce în sălbăticie. Un tip pe nume Preston are șanse să fie atacat până și de o veveriță.
Dr Isobel "Izzie" Stevens: Practic este un fel de petrecere în pijama, singura diferență este că ei o organizează afară.
replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, floarea soarelui
O, floarea soarelui, mereu sub a vremii osândă,
Numărând pașii soarelui, adunând lumină,
Năzuind pururi spre-o climă mai dulce și mai blândă
Unde calea drumețului trudit se termină,
Spre țara unde tineri consumați de neîmpliniri
Și clorotice fecioare învelite-n nea
Se ridică din triste morminte mirese și miri
Iar tu, floare a soarelui, te visezi stea.
poezie clasică de William Blake (1794), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devreme, călătorind spre Shangshan
În zori, el își începe drumeția odată cu bătutul clopoțeilor,
Călătorește gândindu-se cu amărăciune la casa lui.
Cântă un cocoș; o cabană cu acoperiș de stuf; luna;
Pe lespezile podului: urmele lăsate pe brumă de pașii lui.
Frunzele stejarului mongol cad pe cărările muntelui,
Florile de lămâi luminează gardul casei.
Gândurile lui rătăcesc încă în visele despre Duling,
La iezerul albastru cu gâște și rațe sălbatice.
poezie de Wen Tingjun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursarul
(După natură)
Umblase mult prin sate și câinii îl lătrase,
Mâncase câte-odată, de multe ori răbdase:
La cârciumi și prin bâlciuri De-un șir întins de ani,
Cânta, jucându-și ursul, pe codrii și pe bani,
Bătrân dănțuitorul, bătrân și cântărețul...
Și rareori, de milă, îi răsplătea drumețul...
Artistu-n patru labe, maestrul în toiag,
Mergeau, tăcuți și jalnici pribeag lângă pribeag...
Și obosiți de cale, lăsând în urmă satul,
Pe câmp sau prin frunzișuri
Dorm unul lângă altul...
poezie celebră de Traian Demetrescu din Sensitive (1894)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța noastră
Pe-același drum,
Mânați de-același îndemn nefast al năzuinții,
De-aceleași neînțelese-avânturi spre tot mai sus,
Pe-același drum
Pe unde ieri trecură poate,
Străbunii noștri
Și parinții,
Pe unde, unii după alții, drumeții trec de mii de ani,
Noi
Cărora ni-i dat să ducem enigma vieții mai departe
Și doliul vremilor apuse,
Și-al idealurilor scrum
Pe-același drum
Vom trece mâine cerșind din țiterele sparte
La umbra zidurilor mute
Și-a secularilor castani!
Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Și-n calea noastră întâlni-vom
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare arzător
Drumețul prețuiește
Umbra de copac.
haiku de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vrei?
Mi-a trecut ceva prin minte. Multe-mi trec, si mulți rămân,
tu ești unul dintre ei.
N-o să-ți mai vorbesc de mâine. O să-mbrac rochii cu flori
și-n urechi îmi pun cercei.
Iar de-mi apari înainte, voi privi în altă parte,
ca să nu vezi ochii mei,
Că de drag si de plăcere când ți-oi zări încruntarea,
vor fi plini de lacrimi, ei.
Și-o sa trec pe langa tine, cât de iute voi putea
că de frica dragostei,
Inima o s-o ia razna și-o s-o audă toți drumeții.
Să mă opresc, mai bine? Vrei?
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape de cel drag
La tine mă gândesc când valu-n soare,
Pe mări sclipește,
Când licărul de lună, din izvoare
Se oglindește.
Te văd pe tine când în drum, sub zare
Colb se ridică.
În bezne, când drumețul pe cărare
E prins de frică.
Te-aud pe tine-n vâjâirea-adâncă
De val, în ropot
Adesea merg s-ascult când, stins, în luncă,
E orice șopot.
Cu tine sunt; de-ai fi cât de departe,
Sunt lângă tine.
Apune; stelele-n curând vor arde.
De-ai fi la mine!
poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea ce-i? Ce-i setea ei opacă?
Anteu jurase tatălui, la moarte,
Un templu să-i înalțe doar din țeste.
Cosea drumeții după plan și peste.
Heracle-i dete,-n fine,-aceeași soarte.
Călăul Stalin. Țara în arest e
Și floarea ei distrusă ca la carte.
Dar când să-i facă soarta și lui parte,
Îl arse cum arzi visele funeste.
Puterea ce-i? Ce-i setea ei opacă?
Firește curge timpul: noapte, zi.
Izvorul vieții, limpede, nu seacă.
Ci-n dorne tulburi este bine-a ști
Că, cine scoate sabia din teacă,
La fel și el, de lance va pieri.
sonet de Nicolae Mătcaș din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinilor din Otopeni
(Canină)
De-aseară latră, latră, latră,
E miezul nopții, multe stele
Au ostenit în cer și ele
Și s-au întors în cuib, la vatră.
Nenumărat mi-a fost drumețul
Care-a pierdut, nenumărate,
Pornirile-mi înverșunate
Să sfarm cu cîinele cotețul.
El însă nu s-a ostenit.
E noapte neagră ca-ntr-o turlă.
Ceasu-i de urlet potrivit.
Și cîinele-a urlat, și urlă.
El o să latre pînă-n zori...
Adio gînduri și luare-aminte!
Cățeii-au dreptul și-s datori
Să latre și de-aci-nainte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
în geopolitica asta
și-a descoperit frigiderul gol pușcă
apoi și-a băut ceaiul de ayahuasca
cu înghițituri mici luate fierbinți
cum sunt femeile din viața lui cu părul
pe umeri unde se rătăceau drumeții
în avalanșa de sentimente bine temperate
ochii păreau că privesc în interiorul
devastat de ceva mai tăios decât o cutie
de suc de portocale cu iaurt aruncat
într-o parte a gâtului gros în lumina
ce-i desena figuri pe podea și o parte
a patului plin cu farfurii prin care circula
o briză rece strecurată printr-un geam
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat și, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, își lucrase un car și-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ș-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proțap cu toată puterea, dar carul nu ieșea. Știți pentru ce? Așa: ușile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie ușorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumețul l-a învățat să-l desfacă în toate părțile lui, să le scoată pe rând afară ș-apoi iarăși să-l înjghebe la loc.
Ion Creangă în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Trifu
Trăiau odată-într-o căsuță,
Un om bătrân cu baba lui.
Trăiau sărmani, pe o străduță,
Lângă pustiul câmpului.
Pe lângă casa lor treceau,
Din când în când spre gară
Oamenii și îi vedeau,
Trebăluind pe-afară.
Când vremea se-împrimăvăra,
Moșul mergea în câmp să are.
Acasă, baba rămânea
Să facă de mâncare.
Tot așa trecut-au anii,
Până într-o zi,
Când le muriră cârlanii
Și ajutorul lor pieri.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Deschideri ilustrative
întâlnesc pe stradă chiștoace de viață
cerșetori în zdrențe ce raze imploră
să străpungă timpul afundat în ceață
mila divină să cearnă sublimă auroră.
nu striviți vă rog galbene amintiri
frunzele căzute din arborele vieții
vreau gândurie toate să fie prevestiri
pe cărările vremii să conducă drumeții.
pe drumuri de lumină văd deschideri vaste
spre sfinții ce veghează la liniște și pace
spre zâmbete solare departe de năpaste
spre cerul cu stele pururea vivace.
marii gânditori neagă gânduri nefaste
să aprofundez opera lor îmi place.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stil de conducere
Un președinte plin de măreție
Porni-n aventuroasa-i drumeție,
Dar stilul său de-a domni... teatral
L-a transformat din domn în... papagal!
epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telescaunul
Cât este ziua de lungă,
Că e soare, nor sau vânt,
Peste pârtii, peste strungă
Urci, cobori, plin de avânt.
Brazii fruntea și-o ridică
Să privească al tău zbor
Uluiți că nu ți-e frică
Și nu ești șovăitor.
Nu îți pasă dacă lumea
Plânge, țipă sau suspină,
Fiindcă valea, codrul, culmea
Știu că nu ai nicio vină.
Și-uite așa îți trece timpul,
Urci, cobori, și-apoi urci iară,
Și se schimbă anotimpul
Toamnă, iarnă, primăvară...
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață
Gingaș întâi, un ger îmi crește-n oase
O iarnă rea, cu-aromă plumburie.
Din piscuri mari de piatră și trufie
Mă râd, bălane, stele somnoroase.
E chinul meu trudind între hotare
Nelimpezi înainte, nici în urmă
Ca să culeg din vreme ce se curmă
O zestre-abea, cu boabele amare.
Visai un pod pe veacuri și pe spații
Sub care-o lume proaspătă să crească
Dar mărginit în coaja lui firească
Se sparse visu'câteva vibrații.
Drumeț, bătrân acuma de înfrângeri,
Întorc în umbră aripile-acasă.
Poema strâmbă doar le e rămasă.
Te simt, citită, inimă cum sângeri.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 42 (24 octombrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre drumeție, adresa este: