fier şi inimă

În noaptea aceea

În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respiraţie adâncă
şi în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis aşteptarea.

Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraş înecat
purtător de oglinzi şi blesteme.

Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aştepte.

Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Păun din Plămânul sălbatec (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca în alfabetul morse

Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheaţă,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viaţă.

Cu ţipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniţi deţinuţi,
Ne sfâşie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noştri pierduţi.

Deşarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne muşcă, năpârcă,
Şi zile schiloade se duc şchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.

Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit uşurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroşi că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plastic

oraşul respiră ca o hidră
prin tentaculele
de gelatină murdară
e ora la care
oamenii de botox
îşi pun haine de carnaval
se rujează pe pleoape pe buze pe piept
se revarsă peste trotuare
termite apocaliptice
cu maxilare de fier şi inimi de mucava
cine râde mai tare
câştigă o zi de viaţă în minus
şi un tricou cu paiete
aşa se învaţă la şcoală
cine mângâie un copac
rămâne ultimul
şi stinge lumina

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Junii corupţi

La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blăstemul îl invoc;
Blăstemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.

Deşi ştiu e-a mea liră d-a surda o să bată
În preajma minţii voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minţii voastre ucisă de orgie,
Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,
Şi seacă de amor.

O fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite
De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De braţele slăbite, puterea leşinată
A junelui cănit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Internaţionala

Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Voi, osândiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfârşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de osândiţi!
Azi nu sunteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!

Sculaţi, nu-i nicio mântuire
În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Şi lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tâlharii
Ce-n lume, lux, desfrâu se scald:

[...] Citeşte tot

cântec, muzica de Pierre Degeyter, versuri de Eugene Pottier (iunie 1871)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş muri ori de-ai muri

C-o bucurie tristă te ţin acum în braţe.
Privire în privire şi sân la sân trăim,
Şi gura ta-mi surâde, şi ochii tăi mă-nvaţă
Când ţinem fericirea pe sân cum s-o iubim.

Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare,
Crezi c-o să-ncet din stele mai mult a te iubi
Ş-o să petrec în pace prin lumile de soare,
În care-oi dăinui?

Nu, nu, copilă scumpă!... De-i auzi în noapte,
Când vei veghea în rugă la candela de-argint,
De-i auzi cum tristă aripa unei şoapte
Te-atinge aiurind,

De-i auzi vreo arpă sfărmată, plângătoare,
Vuind ca jalea neagră ce geme prin ruini,
Să ştii că prin a nopţii de întuneric mare,
La tine, înger, vin!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare

Tu i-ai dat în flăcări inimii iertare
Dar ea nu-şi mai iartă vina niciodată
C-a greşit amarnic şi adânc mă doare,
Orice bucurie mi-i prea zbuciumată.

Ai venit să-mi vindeci sufletul de rane,
C-o simplă privire mi-ai risipit vina,
Dar o simt, e-acolo, bate în timpane,
Ce-i bun, înnegreşte. Nu iartă, haina.

Mi-ai acceptat culpa, mi-ai iertat purtarea,
Stins-ai foc în mana-ţi moale ca o pană.
Doar cu bunătate mi-ai aprins suflarea,
Ai redat preadulcea sufletului hrană.

Inima nu-şi iartă vina nesfârşită,
Instinctul nu scapă purtarea-i greoaie,
Viaţa mea nu lasă umblarea greşită,
Al meu plâns cu jale şi fierul îndoaie

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara şi frumuseţea literelor metalice

Vine vara şi vom transpira frumos
Când gândul ne respiră prin porii fericirii în trei.
Cu pixul tău metalic voi rescrie o poezie cu greutatea metaforei din litere albastre
Te vreau în inimă deschis şi nu de fier.
Ascuns printre mistere
Nu-mi cere să tac... Tăcerea e mormântul unui singur om... Nu-mi cere să mă pierd
Prin aripile încălzire de dragoste şi mângâieri
Un suflet delicat şi o balerină printre stele vor dansa
Tu, eu şi... pana mea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire magnetică

Suntem ca magneţii, mereu în mişcare
Etern ne atragem, cât putem de tare
Ne mai şi respingem, când stăm spate-n spate
Dar când ne întoarcem e o unitate.

Forţa noastră mişcă soarele, pământul
Împreună suntem puternici ca vântul
Eu sunt polul sud, tu eşti polul nord
Inimile noastre-s în deplin acord.

Că-mpingem sau tragem, forţa nu dispare
Forţa e iubirea care moarte n-are
Suntem ca magneţii de pe frigider
Iubirea ne leagă ca un pod de fier.

poezie de Caleb K. Loo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcusta

De teamă că va fi tunsă ca iarba
Cu lacrima sevei plânge pădurea;
În inima ei se simte securea
Când legea este făcută degeaba.

Se vede măcel prin văi şi aiurea
După ce "casapii" termină treaba
Şi profitorii îşi umplu taraba,
Iar codrul răpus se pierde cu firea...

Savuros îi devorează cadavrul
Cu dinţii de fier uriaşa Lăcustă;
Ca pradă îi cade trunchiul şi ramul
Cu nelegiuită poftă îngustă.

Frunza şi scoarţa este topită,
Iar cenuşa rămasă... înghiţită.

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsul [The answer]

Tunuri în Flandra, pe ogor,
Scapără viu, vuiesc în cor;
Pe când ca şoimii zboară-n cer
Distrugătoarele din fier;
Pământul trist şi auster
Roşu-i ca macii care mor
În Flandra, pe ogor.

Dormiţi viteji! Obuze mari,
Tranşee reci, strigăte tari
Şi luptele de chinuri pline
Nu vă trezesc, căci totu-i bine.

Dormiţi în pace, totu-i bine,
Al nostru braţ torţa vă ţine,
Şi inima jură de zor
Că vom lupta mereu cu spor;
Învingem sau dormim cu voi
În Flandra, pe ogor.

poezie de J. A. Armstrong, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună

Dansează nebuno, dezbracă veşmântul,
Coboară cu capul, sărută Pământul.
Simţi viaţa? Eşti moartă, urâto. Ce lacrimi,
Ce proastă. Ai inima plină de patimi.

Dă-ţi drumul femei, trăieşte, aleargă,
Mănâncă şi lasă durerea să meargă.
Şi cântă, te roagă si taci, râzi de tine,
Eşti fără de minte. Aşa-i că-i mai bine?

Iubeşte-l si du-te şi-i spune. Să ştie
Că tu ai fost moartă şi-acuma eşti vie
Şi leagă-l de tine cu lanţuri de fier,
Impreună trăiţi, sau plecaţi sus la cer.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul

Ursul un căţel de fapt cuminte
Plânge-n lanţul lui de fier
Nu mai vrea să mă asculte
Ai plecat şi ai uitat de el

Doamne cum să -l fac să mă -nţeleagă
Că stăpânul lui s-a tot dus
La plimbare nu mai vrea să meargă
Către cer priveşte cât mai sus

L-am luat în braţe şi l-am mângâiat
I-am vorbit că tu ne iubeşti
Niciodată tu nu ne-ai uitat
De departe nouă ne zâmbeşti

Acum stă pe labe şi ascultă
Vântul ce-i aduce şoapte
Ne privim dar inima mi-e ruptă
Te voi aştepta şi eu la noapte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne oculte

beau rouă stelară din cupa cerului
mă îmbăt cu lumină până devin lumină
nutresc pentru credinţă tăria fierului
şi inima să-mi fie cu iubire plină.

nutresc idei oculte şi vise măreţe
pun în aplicare tot ce am învăţat
sfinţi şi îngeri mă răsfaţă cu blândeţe
cu versuri de slavă i-am încredinţat.

pe pajiştea nopţii doruri păstoresc
şi amintirile le-am dus la izvoare
de praful amăgirilor să le clătesc
să capteze pururi raze zâmbitoare.

roiuri de gânduri pe cer se rotesc
să adune semne de îmbărbătare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace vouă!

Nicicând n-a fost un Paşte mai tragic pe Planetă
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creştini.

E-o fierbere ciudată, manevre militare
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat
Încep să scoată capul focoase nucleare
Azi, echilibrul lumii s-a rupt şi e păcat.

N-au învăţat, se pare, nimic din Atlantida
Şi nici din Hiroşima n-au tras nici un folos
Ne vântură neantul cu cancer şi cu SIDA
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.

Au înflorit copacii, bat clopote de Denii
Ierusalimul, iată, de ploi a înverzit
Şi pelerini cu torţe şi scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfinţit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (12 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licori din struguri de fluturi

Beau pe-ascuns din strugurii de fluturi
Botezaţi în Clopotul lui Gauss,
În hora mare sunt meteorit,
Lunec în lumina din Pronaos.

Diformă-i încercarea vieţii-n rod,
Cerul coboară-n câmpul cu belşug,
Izvoarele de grâu în aur curg
Sub tainele ştiute doar de plug.

Un lăutar lăuntric trece-n trup,
Cântă-n prichiciul de vise şi dor,
Culorile dispar şi fluturii
Vin în iubirea pentru care mor.

Beau pe-ascuns din struguri şi speranţă,
Viaţa-mi pun în inima de fier,
Sunt meteoritul care simte
Că locul meu e-aici şi nu în cer!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor cu steaua noastră-n dinţi

Destinul şi-a făcut aşternut în inima mea,
Deschide-i uşa, uşor, şi vei primi o stea,
Lasă-te în braţele lui pe canapeaua de vis
Şi-ai să rămâi cu sufletul spre lumină deschis.

Vei fi frământată ca lutul în plin meşteşug
Să iei forma statuii cu sânii-n belşug,
Vom arde-n pojarul iubirii cu tente albastre
Pe câmpul ascuns în privirile noastre.

Vom flutura sentimente măreţe-ntre noi,
Vom clădi eternitatea-n aripile moi,
Ne vom înălţa din pământ către cer
Printr-o cupă de aur cu urme de fier.

Vom ocupa izvorul purităţii prelung,
Rodiile toamnei le-om cizela-n amurg,
Vom filtra gândirea de schisme nedorite,
Ne-om îndulci sărutul cu miere în clătite

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de trandafir

Simt umbra timpului cum dă năvală
Parcă mă vrea, eternul prizonier,
Ce clipele-l împuşcă în rafală
Când inima se impregnează-n fier,

Prin platoşa de fier mă sfledereşte
Îşi vrea tributul pentru ce-a trecut,
Când printre frunze moarte mă găseşte
O simt cum tremură că m-am născut,

Eu m-am născut odată cu cuvântul
Ce stă de strajă vieţii printre nori
Şi timpul las să-l împresoare vântul
Când mă dizolv în soare şi în sori,

Da... m-am născut în timpul ce cuvântă
Iar slova mea prin clipe o înşir,
Şi dacă vântul mlaştinile zvântă
Eu înfloresc din spini de trandafir.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

America

să ne plimbăm prin new orleans
cu bluesul în sânge
cu melancolia în oase
cu pietre de granat în suflete
cu ace de fier înfipte în inimi
cu chitara lui b b în mână
ca o spadă de cruciat
deschizându-ne calea către amurg
suntem liberi să plângem
când bem din ginul cu gust de frică
suntem liberi să ne ungem pe feţe
cu maioneza din burgeri
şi să credem că nu vom mai avea
nici riduri nici amintiri
suntem liberi să ne imaginăm că am fost
şi să visăm că vom fi
cumpăraţi-mi un bilet pentru trenul
care nu duce nicăieri
şi lăsaţi-mă să-l aştept în gară
pe valiza mea de carton

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persefona

Hades este stăpânul inimii mele...
Am fost furată din inima mamei,
Din pântecul lumii,
Iar azi sufletul meu plânge.
Plânge în întuneric
Când, între ape şi cer,
Mă zbat în lanţurile tăcerii,
Sub ochii de fier
Ai supuşilor mei – nimfe,
Pământeni, zei.
Mărşăluiesc prin inima mea
Mereu, fără ştire.
Voi, supuşi aceluiaşi zeu,
De ce m-aţi ales prizonieră-n iubire?!
V-am greşit cu ceva?!
Suferinţa mea vă ajută?
Ce sentimente contradictorii!
Doar cititorul ascultă
Paşii mei rătăciţi, târându-se-n bezna lui Hades
Şi scraşnirea de dinţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!