Citate despre flori și galben, pagina 4
Vine toamna
Vine toamna-n straie noi
Din pământ răsar strigoi,
Luna-i galbenă, plăpândă,
Guguștiucul nu mai cântă.
Zboară vântu' de pe munte,
Tinda casei iar o umple
Cu mirosul afinei
Și cu florile de tei.
Norii goi se înarmează,
Stropi de ploaie defilează
Sumbru răpăind pe-ogor
Zboară stoluri din decor.
Cânt tomnatec de beție
Umple strada arămie,
În acorduri de chitare,
Când dansează felinare.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
sub veghea timpului în stropi de limpezime
marea își urcă pe mal apele
aburii verii se rotesc aiuriți deasupra pământului
unde dorm Grelele
în lanuri prea înfloriți și pe haturi până departe
șifonați de atâta somn maci
rușinați își strâng straiele
prin geamul cețos un mic semn cu mâna
o semnătură indescifrabilă
le risipește petalele
dincolo de fereastra trenului în câmpuri mai arse
florile roșii se pierd în apus
sub ochii poetului pe ultima filă întoarsă
galben înfloresc sânzienele
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre scurtimea timpului
Dacă-aș putea trăi fără să mă gândesc la moarte,
Uitând risipa timpului și-a sufletului degradare,
N-aș dori decât să fiu trup cu caldă răsuflare
Având de lumina zilei și de trilul de păsărilor parte.
Aș putea sta netulburat mereu, zi după zi
Urmărind cum crește iarba, curcubeul schimbător
Al florilor de la albastru la galben, de la roșu la gri,
În perfect acord cu secvențele-anotimpurilor.
Aș putea, îngăduitor, permite timpului să mă îngroape,
Dar mă dor orele care trec din întuneric în întunecime.
Iar eu acum chiar nu vreau să zac cu pantalonii-n vine
Și cu bastonul lângă pat, pentru că moartea e aproape,
Trebuie să fiu treaz, să fac ceva în fiece minut.
Mormântul ne dă apoi timp de-odihnă, neîntrerupt.
poezie de Hemminger, Graham Lee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine mai iubește...
Între flori preamăriți
De toamnă răstigniți,
Cu brumatele giulgii
înveliți, ruģiniți..
Mor iar,.. hervuvimi.
Galbeni, roșii și albi..
Cu mirosuri divine,
Cine mai iubește,.. spini
Și cum sunt și trandafiri..
Așa suntem noi, oameni
în iubiri.
Si cum mereu nu putem fii..
înfloriți.
Cine mai iubește,... spini
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare tot ce nu e românesc
Aplaudați!... aplaudați cât mai e lumină. Această țară
Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă.
Ne uscă florile secate că suntem învinuiți de primăvară ;
Mamele ne sunt demult țărână și vreme n-au avut să vadă
Cum noi căzuți mai jos de jos, ne facem mai umili. Și iară
Plângând ne cheamă soarele... A mai murit o primăvară.
Pe mine nu m-aplaudați... mă doare tot ce nu e românesc ;
Ce n-am trăit este ucis și moartea mă refuză de o vreme,
Iar drumul mi l-au îngrădit străinii și parcă nu răzbesc
Să merg cu luna la îngălbenit stejarii. Și moartea geme,
Sătulă fiind de haita care urlă la împărțitul ciolanului câinesc.
Am plâns la un stejar ucis... am plâns de tot ce nu e românesc.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - feb 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mi-e dragă piatra
ce îți are urma
și petecul de iarbă
ce n-a mai fost cosit,
păsările de prin streșini
care ciugulesc din amintiri,
carul plin cu flori
de sub ochiul lunii îngălbenit.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata tristă
Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
Că de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.
Și doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!
Uneori, când țin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii și-l aștept
Să-mi sărute gura.
Iar când umbra serii vine
Dorul crește-n mine
Și tristețea mă doboară
Grea, ca o povară...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipei se dedă florarul
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuiește-n aur fin.
Pe umeri cade-ne și-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
și-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Și nu știm ce păreri de rău
ne tulbură, pieziș, avântul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Cântecul focului
Adăugat de Rodica Kadar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză palidă, floare galbenă
Frunza când moare
Se face floare.
Au adunat lună și lumină
Pomii în grădină
Și scutură soare.
Ați fost niște trupuri
Și v-ați făcut fluturi.
Nucule, suflete scuturi.
Dafini, duzi și migdali
Erau plini de papagali,
Le-au căzut aripi și pene,
Fulgii, alene
Și pe-ndelete.
Le-au rămas în arbori scheletele.
Miroase a piatră și ceară,
Și ziua intră în seară.
Prin ceața mânjită cu humă
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Ciclul HORE (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea, cu ochi albaștri
Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.
Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.
Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.
Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum te iubesc eu?
cum te iubesc dacă mereu ascund
nu ceva nici altceva
cum te iubesc dacă mereu fur
bucăți din sfîrcuri
cum te am iubit, fără ce vrei
fără flori fără apă
cum te am iubit cu aer
importat în genunchi
cum te voi iubi lănga durerea
aia galbenă și trampă
cum te voi iubi așa și așa
fără să te mușc
poezie de Bebe Bocică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neant
Doar florile mai adună
Lumina!
Tristețea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum și cenușa-i uitată,
omul, neant.
Neant, viața toată!
Gândul e roșu
Cum roșie-i zarea!
Albastru răsare uneori, cerul.
Sângele cheamă la el
depărtarea.
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?
Sămânța
în galben s-a-nveșmântat.
Embrioni verzi
mai germinează pământul.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festivă
Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Și fotografii mă filmau.
O, sala cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!...
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmoră...
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul iubirilor
Iubitule, au înflorit castanii
Pe trepte de lumină către cer
Si își înalță lin culoarea
Lăsând o urmă fină în eter.
Și păpădia s-a ascuns iubite
Cu tot cu galbenul solar
Și-a croșetat din floarea ei
Dantelării de-un alb plenar.
Știai iubite că s-a dus
Încă un timp al marilor iubiri
Știai că soarele-a apus
Când ți-am făcut mărturisiri?
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori
Unii preferă dalbe flori,
Alții, în galben purpuriu,
Dar mai ales de sărbători
Eu le doresc de timpuriu
Flori care trăiesc în glastre,
Sau cele care dau prestanță,
Care lucesc în zări albastre,
Eu le râvnesc ca ambianță
Flori care cresc pe câmpie,
Pe coclauri sau grădină,
De orice fel, cu bucurie,
Eu le iubesc cu rădăcină
Flori de piatră, ori de mină
Sau adunate în buchet,
Care răspândesc lumină,
Eu le ador în mod concret
[...] Citește tot
poezie de David Boia (3 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dulapul
E un dulap cu trupul cioplit dintr-un stejar
Ce-a prins a bătrâneții blajină-nfățișare.
Cum stă deschis, își toarnă în umbră ca-n pahar
Un vin străvechi, - miresme ciudat de-amețitoare.
În maldărul de boarfe se află tot ce vrei:
Îngălbenite rufe, cu iz de levănțică,
Dantele vechi, și cârpe de prunci sau de femei,
Basmale cu balauri, purtate de-o bunică.
Găsești medalione, șuvițe lungi de păr, -
Cărunt sau blond, - portrete, uscate flori de măr,
Al căror iz se-mbină cu mirosul de poame.
Dulap străvechi, în tine ascunzi atâtea drame!
Și-ai vrea să-ți spui povestea, urechea să ne-o saturi,
Când îți deschizi, c-un trosnet, enormele canaturi.
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă treci râul Selenei
Dacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deși-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ține.
E-o sară frumoasă - adormită deși este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oștile florilor mândre;
Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor,
De liane ce spânzură-n aer snopii de flori,
Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci,
Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,
Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine
Până la vârfii din nori cu liane încolăciți-s,
Care cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă.
Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde
Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină.
Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde,
Crengile-ndoaie de greul dulcilor; negrelor boabe,
Mari, cu merele roșii ca fața cea dulce-a Aurorei,
Mișcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade;
Iară pe marginea mândrei grădini înălțată-i în huciuri
Vița de vie cu frunza întoarsă ce umbră dorește
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arborele melancoliei
Se plimbă-n alveole pulmonare
Această toamnă cu miros de floare.
Mi-a copt melancolia fruct cu fruct
Și-a modelat-o ca pe-un vas de lut.
Acum, o amforă îmi este lobul drept,
Cu un preaplin ce-mi răscolește-n piept
Nu numai zeama merelor amare,
Ci și a soarelui apusă-nsângerare.
Jelește toamna prin plămânii mei,
Lacrimi gălbui de ceai din flori de tei.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fior
înainte
de-a se risipi
clinchetele devin clopoței
petalele devin flori
ca să fiu dreaptă mi se pare
vântul nu bate
- și nu-i o invenție -
doar un fior trece grăbit
peste filele
îngălbenite într-o carte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samuraiul florii de cireș
Valuri de shoguni
Mă-mpresoară...
Din cer coboară
Galbenă privighetoare-n
Cioc cu roșie floare de cireș
Pe ureche o așază
Lângă tâmpla
Ascultătoare a soaptelor
Gheișei lotușilor albaștri
Plecată-n lume
Pe salamandra Kabuki-n
Gongurile apusurilor
Din pagoda trandafiriilor galbeni -n
Codri de albi cireși,
Simt unduirea coapsei-n
Katanele ce mă ard-n
Gustul ceaiului de iasomie
A pieptului-mpuns de mii de sulițe-n
Loviturile norului de săgeti de jad,
Gust din nou sărutul
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre flori și galben, adresa este: