Citate despre flori și roșu, pagina 4
Domnița
Verzi-tulburi ochii-i galeș revarsă pe sub gene
Ispita pătimașă și doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veșminte pășind măreț și-alene.
Mișcările-i sunt line, molatece, viclene,
Și dulcele-i grai curge duios și răsfățat.
Dar, cine-i cată-n față se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufașele-i sprâncene.
Muiată-n nestimate și-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subțirea năframă nărămzie
Ca un potir de sânge un roșu trandafir -
Și, tot ca el, rănită în plină tinerețe,
Tânjește, se-nfioară și moare de tristețe.
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj
Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuiește sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înșface văpaia nărilor sale de purpură.
Ușor încetează la marginea pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste fața albastră a eleșteului.
Un copac s-a mistuit în flacăra roșie; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe munte de flori
Când astăzi e mâine, pierdut în trecut,
Cu suflete strâmbe, cenușă în pori,
O aripă-n șoapte din noi s-a născut,
În bocet de mamă, pe nori călători.
Din cruci sângerii, priviri fumegânde
Înalță un strigăt spre riduri de nori
Să fugă de fiară, să scape de-osânde,
Uitând păpușarul să tragă de sfori.
Ar mai fi speranță fără legământ?
Curcubeu de slove plouă peste noi
Mâini încrucișate peste locul sfânt
Mătură din calea-I negru și gunoi.
Pe cărări de vise, pe munte de flori
Între cer și gânduri, între zbor și cânt,
Doar o adiere în rugi să implori
Pentr-un strop de pace ori cuvântul frânt.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pianissimo
S-a-nserat
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare
În bogatele-ți inele
Nu mai suferă - vasal -
Nici un suflet mineral,
Nici un gest de mâini rebele
Nu mai turbură-nserarea
Ce-ascunde-ntre perdele
Sugrumându-și respirarea
Pe tablouri,
Pe icoane,
Pe oglindă,
Pe sofa
Și pe roșia lalea,
Încrustată,
Ca o pată
De amurg, pe gura ta
Între noi și restul lumii
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, vino...
Hai, vino, iubite, în lanul cu grâu
Să-ți pun cingătoare, din spice, la brâu!
Hai, vino, iubite, e macul în floare
Hai, vino să-mi pui, la brâu, cingătoare!...
Să punem pe buze, cu roșu din maci,
Pecetea iubirii.... Din floare să-mi faci
Inelul de aur... din păpădie,
Ți-oi da un sărut pe sub pălărie...
E holda bogată, se leagănă-n vânt,
Hai, vino s-auzi al păsării cânt
Ce triluri măiestre înalță din glie!...
Hai, vino s-asculți... E o ciocârlie.
Hai, vino să-mi faci, din grâu, o cunună
Tu, rază de soare,... să fim împreună,
Să mângâie vântul sărutul pe frunte
Sub cerul albastru... Hai, vino, iubite!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gretchen s-a speriat și a început să plângă, dar cine s-o audă decât vrăbiile, dar vrăbiile nu puteau s-o tragă la țărm, și atunci, ce să facă și ele, zburau de-a lungul malului și ciripeau vrând parcă s-o mângâie: "Uite-aici suntem, aici, aici!" Luntrea mergea repede la vale; Gretchen era numai în ciorapi; pantofii ei cei roșii veneau pe apă după luntre, dar nu puteau s-o ajungă, fiindcă luntrea mergea mai iute. Frumos era pe maluri, flori mândre, copaci bătrâni și pășuni cu oi și vaci, dar nici țipenie de om!
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt formă de rai
fluturii-aceștia
de care se bucură mâna mea
sunt ca albul de nea albii de stihuri
ușori
cum ar fi roșu de sânge
prejmuind floare de mac
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FLORI ROȘII, ALBE DE MUȘCATĂ DINTR-O STÂNCĂ APĂ AR SORBI
Flori roșii, albe de mușcată dintr-o stâncă apă ar sorbi.
Dacă-n lumea noastră bulversată. o floare am putea iubi
Și-n izvorul milosteniei, de păcate traiul îl spălăm
Până când luxoasa viață și-ngâmfare, n-ar putea a ne orbi.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cântec la sfârșitul lumii
În ziua-n care vine sfârșitul lumii
O albină zboară-n jurul unei flori de trifoi,
Un pescar repară năvodul încă ud.
Delfinii fericiți fac salturi în mare,
Puii de vrabie aleargă printre stropii unui havuz
Și șarpele are solzi aurii, așa cum trebuie să aibă.
În ziua-n care vine sfârșitul lumii
Femei sub umbrele traversează pajiștea,
Un bețivan moțăie sub copac,
Precupeții strigă pe stradă
Și-o iolă cu vela galbenă se-apropie de insulă,
În aer mai întârzie acordurile unei viori
Pentru a se pierde apoi într-o noapte înstelată.
Și-acei care-așteaptă fulgere și tunete
Sunt dezamăgiți.
Și-acei care-așteaptă semnele și trompetele arhanghelilor
Nu cred că așa ceva se-întâmplă-acum.
Atâta vreme cât soarele și luna sunt deasupra,
[...] Citește tot
poezie de Czeslaw Milosz,1911-2004, laureat al premiului Nob, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scufița Roșie ridică privirea și când văzu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor, când privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care creșteau pretutindeni, își spuse în sinea ei: "Mare bucurie i-aș face bunicii dacă i-aș duce și-un buchet de flori proaspete! E atât de dimineață, că nu mi-e teamă c-am să întârzii!" Se abătu deci din drum și o luă prin pădure, ca să culeagă flori. Rupea de ici una, de dincolo alta, dar îndată i se părea că puțin mai încolo îi zâmbește o floare și mai ochioasă; alerga într-acolo și, tot culegând margarete și clopoței, se pierdea tot mai mult în adâncul codrului. În ăst timp însă, lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii și bătu la ușă:
Frații Grimm în Scufița Roșie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit...
Am iubit de când mă știu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălțimilor,
Semeția pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roșie pe gură
Și în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Și-n piept voci necontenite.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de roșu mac
în holda aurie-
luna lui cuptor.
*
Verdele de mai-
zumzetul albinelor
pe flori de cireș.
*
Sub lună scântei-
albă imensitate
încremenită
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fierul roșu tu mă-nțeapă
Cu fierul roșu tu mă-nțeapă,
În fața mea lovește drept,
Cu vergi mă biciuie, iubito,
Dar nu mă face să te-aștept.
Picioarele, de vrei mai bine,
Din locul lor tu mi le scoate,
Dar nu lăsa s-aștept zadarnic,
Că-i chinul cel mai greu din toate.
Ah! Ieri întreaga după-amiază
Te-am așteptat cu dor fierbinte
Și n-ai venit, fermecătoareo, -
Iar eu credeam că-mi ies din minte.
Cu șerpi mă strânge nerăbdarea
Și-n fiecare clipă sar
Când sună pași pe coridoare;
Dar tu nu vii - e în zadar.
[...] Citește tot
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleg
ce vreau eu, îmi a
leg și răsfir în vânt
un câmp de maci
floare roșie luată
de pe buzele tale
și multiplicată în tot la
nul
nici nu înțelegi ce zic
focul din lanul de maci
arde în sobă
păianjenii au întins plase
alergând umbrele muștelor
aleg un foșnet roșu
de rochie rătăcită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire
Macul înflorit...
face un lan de cereale
roșu
Cine nu crede
trece la ciupit
noroc cu pantalonii strânși
... cocoșelul mic
vrea afară
Vrăbiuța se lasă la orizont
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Diavolii vin pe rând
Vine diavolul alb și-mi spune:
Ai iubit, dar ai și uitat.
Rămân cu ochii în jos și tac.
Tac întristat, tac rușinat.
Vine diavolul roșu. Mă-ntreabă:
Unde ți-e sulița? Unde ți-e sabia?
Îi arăt portul cu ape stătute:
Mi-a plecat, îi spun, goală, corabia.
Albastrul diavol vine și-mi spune:
Știu bine că-ți plac zorile.
Îmi plac, îi răspund, dar îmi place și roua
Pe care-o păstrează în ochi florile.
Diavolul negru vine la rând.
Tace. Și m-apucă de mină.
Îl rog lângă mine, măcar o clipă,
O singură clipă să mai rămână.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am îmbrăcat în Toamnă, așa cum doar eu știu,
Pamântul să-l transform în roșu ruginiu
Cu mine aduc roade, parfumuri și culori
Și gânduri bune aduc și multe, multe flori!
Elena Bulancea în Personală (4 septembrie 2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit...
Am iubit de când mă știu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălțimilor,
Semeția pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roșie pe gură
Și în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Și-n piept voci necontenite.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș din volumul: Lupta cu inerția (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțind prezența lui Joringel, baba a luat colivia în care se găsea iubita lui vrăjită și a încercat să dispară pe furiș, dar puterea dragostei și a florii roșii a fost mai mare.
Frații Grimm în Jorinde și Joringel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povara ploii
Afară plouă iar și iar,
Copiii intră-n casă,
Tristețea se avântă iar
Și-n pace nu mă lasă,
Strecor ochiul stâng pe geam
Și privesc totul în zadar,
Cum răsare din ocean
Un corp roșu circular,
Raze pline de căldură,
Străbat dealurile înalte,
O lumină din natură
Mă îmbie cu speranțe,
Acum e cald și liniștit,
Încep să ies afară,
Mă plimb pe drumul înflorit
Și gândul scapă de-o povară.
poezie de Alexandru Simion (11 octombrie 2016)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre flori și roșu, adresa este: