Citate despre gânduri și stânci, pagina 4
* * *
au mai rămas câțiva ani
i-am spus vieții
du-mă, du-mă la apus
și m-a dus
pe mări rătăcite în oceane
unde se spărgeau de câte un țărm
doruri, vise
eram un cuvânt în derivă
lovit de stânci
pe țărmul abrupt al unui gând
un pescăruș cu aripi rupte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și stânci, dar cu o relevanță mică.
Strigăt
sub cer ce-adulmecă a ploaie
las gândurile în șiroaie
să curgă-n florile de măr
și țin în mâini doar adevăr
corăbier fără catarg...
de ce m-ai luat, de ce m-ai dat?
sunt spuma mărilor din larg
când valuri în genunchi se sparg
și-așa-n nisipul încă rece
fără busolă noaptea trece
aud strigând în dimineață
un pescăruș zburând pe creastă
e stânca care m-a lovit
în gândul meu nesăbuit
de a-ncerca în depărtări
să fiu din nou ce am fost ieri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-i? (din drama Steaua mărei)
Norul țipă, marea latră,
Plioscăind de stânci în veci,
Și scheletele de piatră,
În natura cea maratră,
Stau bătrâne, slabe, seci.
În castelul trist și mare,
Ce se nalță rece, sur,
Cu fantasticul lui mur,
Printre stânci cu poala-n mare
Și cu fruntea-n cer de-azur,
În castel izbind de nouri,
Stă-n fereastra ca un arc,
Într-a mărei lungi ecouri,
Fața-n văl de gând și nouri
Al serafilor monarc.
Un monarc cu fața pală
Și cu păr de-un aur blând,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuraticul cioban
În amurg soarele pleacă
Să se culce după dealuri.
Ramuri sălciile-apleacă,
Apa curge printre maluri.
Sus, în muntele cu stână,
Duios cântă un caval.
Printre brazi, luna-i stăpână
Peste munte, peste deal.
Cocoțat în vârf de stâncă,
Singuraticul cioban,
Lângă-un foc ce arde încă
Își cântă al său alean.
Jos în vale, el privește
O fereastră luminată,
Unde stă și ghindosește
Dulce și frumoasă fată.
Ciobănia îl lipsește
De ce este mai frumos,
De fata care-l iubește
Și-l așteaptă-acolo, jos.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gandhi
Ce mult a trecut și ce vină
Purtăm ca stigmat de lumină
Din care se-ntoarce tăcând
Un Gandhi mai viu ca oricând
Și trece desculț peste toate
Firav și cu-n semn le desparte
Prin jarul iubirii din gând
Un Ghandi mai viu ca oricând
Și totul rămâne o clipă
Și sarea pulsează-n risipă
Cum stânca din valuri desface
Și mâna întinsă rapace
Și răul se duce spre rău
Rămân doară sufletul său
Și stele-nclinate spre tine
Și-albastre ferestre marine
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul
pășești printre ascuțite stânci
uitate de vremuri, de lume
unde astăzi te duci...
nu'i timp de zăbavă și clipa se scurge
amurguri în sânge
și viața e val rătăcit pe câte un mal
mal al uitării, mal al iertării
păcate și lacrimi din timpuri străvechi adunate
pe stânca gravată
ești picătura din gândul rătăcit între stele
din pietre răsar flori
se desfac încet-încet
trăiesc aroma unui vis
astăzi proscris
apoi pier în nisipul stelar
n'am cale, n'am habar
timpuri trec, se mai petrec, în zadar
frunzele se dăruie zorilor
în dimineți, printre stropii cruzi de rouă
pe cer, sălbatice păsări
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelabrul cuvintelor
În ploi de cuvinte ce-ngheață,
Tot jurul devine macabru
Și rece, și fără de viață,
Din sloiuri, sculptat, candelabru.
Ca brațe-i atârnă junghere,
Se-nfig în tăcerea de stâncă
Și ard, și provoacă durere
În rana deja prea adâncă.
Copacul de gânduri și vise,
Mai poate, mai rabdă și duce
În lumea cuvintelor scrise
Înghețul acelui ce luce.
E, totuși, frumos, candelabrul,
Cu brațele-i reci de lumină!
Doar stânca îi simte macabrul
Prin răni ce îi cresc, fără vină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
Iată, încă o țară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moștenitoarea și-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forța Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menținând națiile-n spațiul circumscris
Dreptului și frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreață Romă, pe victima multor necazuri și probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.
O, Neam Latin! Datoria noastră sporește zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiției pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!
Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ți, oricum, întreg rămâne!
[...] Citește tot
poezie de George Edward Woodberry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva... Și acum...
Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbește dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.
Am avut cândva speranțe,
Dar s-au dus încetișor.
N-am acum decât restanțe
Și în inima doar nor.
Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.
Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bidimensional
Tu o mare unduindă
cu adâncuri neștiute,
val ce urcă ceruri blânde
printre stelele lucind,
lumii înflorești lumina
cu răsfrângeri de oglindă
și întorci în matca vieții
glas de îngeri lin vibrând.
Eu, o stâncă-n amorțire,
peste care trec alene
norii zimțuiți ai vieții
și furtunile iubirii,
strâng în suflet și în minte
doar durerile perene
și le-nfășor cu hlamida
cântecelor nerostirii.
Noi cuvinte rătăcite,
ne tot zbatem în tăcere,
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob din Țărmuri paralele (2010)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ondina (Fantezie)
L-al orelor zilei șirag râzător
Se-nșir cele negre și mute
Ce poartă în suflet mistere de-amor
Pălite, sublime, tăcute.
Și noaptea din nori
Pe-aripi de fiori
Atinge ușoară, cu gândul,
Pământul.
Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,
Din ceață pustie și rece
Un june pe vânturi, cu capul în joc,
Cu clipa gândirei se-ntrece
Și calu-i turbat
Zbura necurmat
Mânat ca de-a spaimelor zână
Bătrână
Pe aripi de munte și stânci de asfalt
Castelul se nalță, se-ncruntă
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Destinul
Aproape neînțeles, sau sigur evitat din frică,
Este ca un torent se prăvălind nestăpânit, sălbatic
Pornit din picătura pură din ghețarul arctic
Ce s-a-nălțat rece mister... își alegând timpul când pică.
Și timpul întâlniri își dă c-o întâmplare,
Voință dintr-un gând de o sămânță-n bob
Ce-și înfiripă-n umed un traseu-cărare
Pierzându-și orice suflu de-aer în vid anaerob.
Și crește picur cumulând ființe-n fuioare
Din seve-n scurgeri cu făgașuri labirinte
Purtate pe torent ce rupe rădăcini, învolburând fierbinte
În călăuza ce-i fără zăgaz... să se reverse-n mare.
E lanțul trofic cu mesaj-mister nebănuit
Ce se converge-n sumum din infimele pâraie
Din bucle de cleștar, sclipind în măruntaie
Pe un aval cu început și cu sfârșit în infinit.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
În nopți de primăvară gândește-te la mine
și-n nopțile de vară gândește-te la mine,
în nopțile de toamnă gândește-te la mine
și-n nopțile de iarnă gândește-te la mine.
Chiar dacă nu-s alături, ci, dus de mari lavine,
mă frâng de stânci haine în depărtări streine, -
pe cuvertura albă, cu moliciuni feline
lungită ca pe-o mare de somn, fără dulbine
lăsându-te purtată de undele senine,
fii singură cu marea, fii singură cu mine.
Ci ziua să mă uiți te rog frumos.
Ziua răstoarne-se cu susu-n jos
tot universul ăsta firoscos,
înece-se în fum și vin tămâios.
De mine mai presus ori mai prejos
gândul să-ți fie altcuiva prinos,
dar noaptea - numai mie credincios.
În șuierul sirenelor citește
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă tângui ca un stih din Psaltire
Mă tângui ca un stih din Psaltire,
Gândul închinându-mi-l ție;
Ore sarbede, ore de mâhnire,
Ore de veșnicie.
N-am sprijin, n-am argument;fără sens
O inima-a altuia în mine mai bate;
Se-ncercuie tot mai strâns și mai dens
În juru-mi singurătate.
Câte zile, câte săptămâni, câte luni,
Câți ani, câte veacuri sunt
De când o primăvară cu minuni
A înflorit pe pământ?
Amintirea paradisului e-n mine,
După umbra ta rătăcesc din loc în loc;
Uit că te-a furat spre țărmuri străine
Fantastica pasere Roc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare și poezie
Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare,
E floarea minunată, cântec și poezie.
Doresc întreaga viață să zburde-n căprioare,
Iar inima să-ți bată valsând o melodie.
Hangiul fericirii să te invite-n taină
La masa cea de piatră sculptată de Brâncuși,
Și să-ți îmbrace visul, mirajul, într-o haină
Când fredonezi minunea în ritmuri de arcuș.
Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare!
E poate o dorință venind din veac străbun.
În tine porți mereu grădinile solare,
Iar gândul este paznic pădurilor de-alun.
Și dragostea, vâltoare pe margini de cascadă,
Vibrează în arpegii, note-mplinind iubirea,
Căci pașii tăi și dorul dansează pe-o estradă
Să apere, de stânci, mireselor menirea.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un basm și-un vis
își caută-n tolba lui cu basme
bunicul drag în seara lină
și înfioară cu fantasme
liota de țânci strânsă-n grădină
începe cu a fost odată ...
îi poartă până-n large zări
povestea cu un prinț și-o fată
găsită peste mări și țări
cu vocea gravă-i înfioară
când zmeul rău prăvale stânci
și se aprind când calul zboară
trecând peste prăpăstii-adânci
au ochii-n lacrimi dacă moare
prințul și parcă reânvie
când o măiastră zburătoare
i-aduce stropi de apă vie
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul...
Cu frig peste tristețe și nor pe anii mulți,
Pierdut intr-o uitare a timpului grăbit,
Abia ducându-și anii, ce șchioapătă desculți
Prin temerea de mâine, a unui rătăcit.
Speranța i s-a stins în rugile spre cer...
Zadarnice cuvinte, prea goale de răspuns.
Atâtea gânduri sacre se rătăcesc și pier
Și nu mai știe locul în care a ajuns.
A fost cândva și tată... a fost cândva bunic,
O lume de iubire crescută-n urma lui
Azi l-a uitat cu totul, î-i este doar... nimic...
O stâncă de tristețe în găndul nimănui.
Privește-n nicăeri, doar umbrele o știu,
Prin zâmbetul stârnit... amarnic de tăcut,
O lacrimă prelinsă pe sufletu-i pustiu
E tot ce-l mai îndeamnă să plece din trecut.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna stâncii solitare
Tu, cum simți fulgii care se cernură
prin sita înghețatelor morminte
din cimitirul vechilor cuvinte
ce-au devenit de nori adunătură?
Ce iarnă e pe-acolo, pe la tine,
prin gânduri ca de viscol răscolite
în amintiri de conținut golite
și înghețate-n noile rutine?
Cum îți mai ninge: aspru și mărunt,
cristale ascuțite și-nghețate
ca răsuflarea unei umbre-n spate,
sau lin, ca fulgii dorului cărunt?
Cum îți e iarna, stâncă solitară,
uitată-n lumea ei de vechea doină,
cu oameni ce se bucură de-o moină
prin ierni străine? Spune-mi, cum e, țară?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul deocamdată
Auzind necontenit
Durerea omului de rând
Rămasă stâncă de granit
Inima ta sângerând
A dăruit poeme de gând
Nemuritoare.
Pământul deocamdată,
Ăsta-i un dar adevărat
Univers de faptă
Ne-a dăruit neîncetat
Esența unui crez curat
Soarta celui greu încercat
Credința împlinită pe deplin
Unitatea aduce nou destin.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și stânci, adresa este: