Citate despre gânduri și viermi, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri și viermi, dar cu o relevanță mică.
Unghi de vedere
costumul armani stă cum stă
aprind un trabuc cu bricheta zippo
luminile îmi jucau în cap
nu erau de fapt în cap
ci undeva în jurul capului
sau ele chiar erau capul meu
mă furnicau picioarele
corpul fremăta sau
sau
sau
eram năpădit de viermi negri
cu capul roșu
luați de pe planeta aia cu doi sori
unde noaptea nu e noapte
și ziua stai ascuns sub pătrunjel
tragi praf saharian pe nas
și aștepți o teleportare
în america
care e o dictatură cia
gândurile sunt controlate
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țața Rada
e ultima din leat rămasă
pe uliță nici nu mai are cu cine să vorbească
unde să mai găsească alta de-o seamă
s-a retras lângă soba ei cu plită
și șade acolo tăcută zgribulită
mișcând mărunt din buze de vorbă cu omul ei
plecat înainte de vreme pe-o iarnă grea
curând s-or face douășopt de ani
mai bine pe-acolo că n-are dușmani
cât m-am mai luptat cu a liei
mâncao-ar viermii ce credea ea
că o să mi-l ia ehee ce mai om am avut
mi-a făcut șase copii și pe la altele vreo doi
vremuri maică nu ca acu'
nu i-ar mai primi pământu' pe ăia cu colectivu' lor
că ne-a luat tot de ne-a lăsat săraci lipiți
e pă gata a ajuns aici în capu' pieptului
o părere un fum vezi-o cum iese pă coș afară
să te duci fă mâine la prăvălie să schimbi
că vine popa cu pomelnicu'
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXXIV
"Stindardul regelui din Iad e-n drum
spre noi"; așa-ncepu Virgil cuvântul,
"privește, deci, de poți să-l vezi de-acum."
Cum pare seara, când e sur pământul,
sau când o ceață dă să se răsfire,
departe-o moară ce-o-nvârtește vântul,
așa-mi păru că văd ceva clădire.
Și-atunci după Virgil eu mă dădui,
neavând de vânt alt loc de-adăpostire.
Eram și unde, și cu groaz-o spui,
stau umbre-n gheaț-adânc acoperite
și-așa se văd ca-n geam un nod al lui,
o seamă drepte și-altele trântite,
și multe-n creștet, sau cu chipul feței
la tălpi adus, ca arcu-ncolăcite.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul X
Când fui intrat deci și pe poarta care
rămâne-nchisă prin iubire rea,
căci strâmbul drum ca drept atunci îți pare,
cu zgomot auzii cum ne-o-nchidea.
Acum, de m-aș fi-ntors s-o văd, creștine,
ce scuze-aș fi avut la vina mea?
Suiam pe-un drum ce-n cotituri se ține,
prin strâmtul scoc din stânca despicată,
la fel c-un val ce fuge și revine.
"Puțin aici de-atenție-acum ne cată
s-uzăm, a zis Virgil, mereu spre-a fi și-aici,
și-aici de partea undulată."
Dar lucru-acesta pașii ni-i rări,
așa că mai curând știrbită lună
ajunse-n patul ei spre-a s-odihni
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i moartă
De acum nu le mai este teamă,
Sunt perforați numai de liniști.
Ura lor este-atât de calmă,
Plânsul s-a transformat în râsuri.
Iubirea-i moartă, este vidă,
Purtată-n vânt de pescăruși,
Casa imensă este goală
Și nu mai are-acum nici uși.
Dar au uitat poate puțin,
În timp ce traversau Strassbourg-ul,
Când, fericiți, râdeau-plângând
În mers, balasnându-și trecutul.
Și mai uitară amănunte
Prin stații scurte, pasagere,
În timp ce-și mai făceau iluzii
Și se iubeau, tânjind himere.
După amiază urma amurgul
În clinchete de sonerie.
[...] Citește tot
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat că eram Dumnezeu
Doamne, iartă-mă, am visat că eram Tu,
Mi s-a spus, vai, ce bătrân ești,
Avem un loc în azil, avem și pamperși
Pe potrivă, nu este nimic că nu prea judeci,
Primim și proști, doar să fie cuminți,
Să nu sară la femei cu fund mic,
Nici la marii noștri creatori,
Citesc versurile unei poete sexiste,
Sex, sex, plex plesnise,
Coapse, sinapse, gândește prin
centrii nervoși și prin vagin,
Pentru iubire e bine, e bună,
E brună, o însoțește un guard
Ceva între brad și bulevard,
Între un vierme gigant, genuin,
Mult sânge rău îmi făcură, din plin,
Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse
pe-Ahil Peleianul, mânia mă prinse,
Un an flămând, un râu Cocor,
Pasiunile adânc mă dor,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chevrolet
Era-ntr-o zi cu soare cald,
Treceam pe-o stradă mare,
Până-ntr-un colț de bulevard,
Lângă-un hotel destul de-nalt,
Era o stație de parcare.
Mă oprii în loc pentr-un moment,
Ce-o fi acolo oare?
S-a întâmplat vre-un accident?
E plin de oameni mici și mari
Pe trotuare.
Mă duc să văd al lor secret,
Știți, firea-i curioasă;
Dar ce credeți?... un Chevrolet,
Un taxi foarte elegant,
O mașină frumoasă.
Ce să vă spun, era frumos,
O mașină luxoasă,
[...] Citește tot
poezie de Veronica Buliga (12 noiembrie 2011)
Adăugat de Veronica Buliga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele șapte bătălii de pe Golgota
Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.
Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor șapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!
I. Lanțurile
Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre și butuci,
între ostași cu coif și zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.
Trei osândiți, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Și sângele curgea fierbinte,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, tată
Tată, îți vorbesc într-o zi de toamnă târzie când e ziua ta,
când avionul tău de-abia a decolat de pe o pistă cu brumă,
când nu mai sunt flori de vânzare la supermarket
și când mama de mult ți-a făcut semn uitat cu mâna prin mine,
eu, zdreanța ta, din lichidul amniotic pervers și ridicol.
Tu mi-ai spus să merg după tine, dar nu punându-mi pantofii
ci să încep întâi să știu cum să fiu liber.
Prima lecție a fost despre mândrie când tu tată, mi-ai zis ca pe-o pildă
să nu cumpăr case pe unde urgia vulcanului Kīlauea va izbucni curând,
ci să fiu plecat.
Dar te-ai ascuns și mi-ai spus să rămân să mai învăț despre mânie,
cum să vorbesc cu ea, cum să încerc s-o înduplec, cum să negociez cu ea
s-o trimit la discuțiile cu comisiile de birocrați,
cu oamenii grăbiți, superficiali și nervoși ai unui consiliu al păcii.
Tată, tu acum ești dincolo de graniță dar eu sunt înăuntru.
Tu ai vrut să te retragi într-un paradox și să mă faci să veghez,
mi-ai trimis mesajul printr-un fax chiar la stelele chiaune de lumina zilei
și mi-ai zis să te caut.
[...] Citește tot
poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat că eram Dumnezeu
Doamne, iartă-mă, am visat că eram Tu,
Mi s-a spus, vai, ce bătrân ești,
Avem un loc în azil, avem și pamperși
Pe potrivă, nu este nimic că nu prea judeci,
Primim și proști, doar să fie cuminți,
Să nu sară la femei cu fund mic,
Nici la marii noștri creatori,
Citesc versurile unei poete sexiste,
Sex, sex, plex plesnise,
Coapse, sinapse, gândește prin
centrii nervoși și prin vagin,
Pentru iubire e bine, e bună,
E brună, o însoțește un guard
Ceva între brad și bulevard,
Între un vierme gigant, genuin,
Mult sânge rău îmi făcură, din plin,
Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse
pe-Ahil Peleianul, mânia mă prinse,
Un an flămând, un râu Cocor,
Pasiunile adânc mă dor,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dan, capitan de plai
Frunză verde de mălai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, șoiman de plai,
C-a ucis el mulți dușmani,
Un vizir și patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, căpitan de plai!
(Fragm. de cântec poporal)
I
Bătrânul Dan trăiește ca șoimul singuratic
În peștera de stâncă, pe-un munte păduratic,
Privind cu veselie cum soarele răsare,
Dând viață luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Așa și el apus-a din zile mari și bune!
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
I
O altă auroră în sufletu-mi lucește,
Rază necunoscută d-a altor lumi ziori;
Ochii mi se deschide, și-n ochii mei zâmbește
Ziua zilelor noastre, vecii netrecători.
Veacurile, viața-mi ca nopți se strecurară,
Ș-încovoiat pe groapa-mi, o văz că s-a deschis
Ș-îmi face loc printr-însa să trec preste hotară -
E poarta veciniciei!... și mă deștept din vis!
Fruntea-mi albită toată către pământ se lasă,
Brațele-mi răzemate toiagul meu apasă;
Iar sufletu-mi se-ntoarce și cată înapoi...
O, zile! sau ce nume vouă vi se cuvine?...
Dar ați trecut! ce trece mai mult el nu mai vine.
Era mai dinainte să vă întreb pe voi.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
I
O altă auroră în sufletu-mi lucește,
Rază necunoscută d-a altor lumi ziori;
Ochii mi se deschide, și-n ochii mei zâmbește
Ziua zilelor noastre, vecii netrecători.
Veacurile, viața-mi ca nopți se strecurară,
Ș-încovoiat pe groapa-mi, o văz că s-a deschis
Ș-îmi face loc printr-însa să trec preste hotară -
E poarta veciniciei!... și mă deștept din vis!
Fruntea-mi albită toată către pământ se lasă,
Brațele-mi răzemate toiagul meu apasă;
Iar sufletu-mi se-ntoarce și cată înapoi...
O, zile! sau ce nume vouă vi se cuvine?...
Dar ați trecut! ce trece mai mult el nu mai vine.
Era mai dinainte să vă întreb pe voi.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea de colț
***
Există pietre
ce păstrează căldură
și una dintre pietre
sunt eu.
***
Am zidit pădurea
în toată inima mea,
înțelegând tulburarea frunzei
peste grija sufletului.
Straja ochilor stropește rouă.
Rodul luminii
din pântece curat
înalță adăpost cerbilor
și-n pustiul neumblat și fără apă
călăuzesc corăbii.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Floare de colț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infern
I
Morminte se deschid în noapte
Și toamna-și plânge galbenul amar,
Iar negre-mi coaste-s șapte,
Ce mi le-ai smuls printr-un calvar.
Ți le-ai înfipt în spate, pe o parte,
Să-ți faci o aripă de zmeu,
Să zbori spre fericiri deșarte,
Mai presus să fii, ca Dumnezeu.
Și nu ești singur, cârdu-i colosal,
Doar draci înfierbântați ce au,
Fiece, câte-un păcat universal,
Pentru câte-o coastă ce îți dau.
Hilar îți pui lopata-n cârcă,
Groapă să îmi sapi pe seară,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Spiridon Voicilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pic
Cuvânt înainte
aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalță într-un zbor fără țintă
haotic
pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi și lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne și viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn și a zis
ăsta e Pic
1. Despre rostul lui Pic în lume
e sigur
Pic nici nu a existat
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și viermi, adresa este: