gânduri şi viermi

Incitare la visare

hai să fugim din carantină,
să punem verde în grădină,
să punem muguri roz în pom
şi omenescul iar în om.

hai să fugim din carantină,
din deşănţata ei rutină,
să nu fim zilelor pilaştri,
nici cerului nocturn noi aştri.

hai să fugim din carantină,
să nu fim viermilor cantină,
hâdului timp ce-atroce doare,
să-i punem cântec şi culoare.

hai să visăm cu ochii largi,
de câmp cu flori, de oameni dragi,
de tot ce gândul nu întină,
hai să fugim din carantină.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de vioară

Mă tachina ceva sub zăpada coastelor
Încet, pe sub ele se infiripa ceva
Uitată si pierdută intr-o toamnă din clipa mea
Gheizere fierbinţi curg unduitor
Topesc aisbergul gândurilor
Mă impotriveam incătuşat de amintiri
Inchis in catafalcul regretelor
Coconul in care m-am inchis, tăia orice răsăriri
Cu ambră boare de primăvară
Mi-ai cântat ca o vioară
Răscolind trupul de vierme
Zvâcnindu-mi măruntaiele
Te-ai prelins ca un fir de rouă
Pe inima insingurată si uscată
Ai înflorit in ochii... rosie lalea
Şi am căzut in fluture, narcozat de sărutarea ta
Intre petale tale a răsărit primăvara
Polenul de infinit in braţe la tine-l simt
Şi numai ştiu cine sunt
In primăvara ta am renăscut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai uşor căţăratul?

Simţeam acele umbrelor
Ce-nţepau nu mie gândurilor
Cu ghearele invidiilor
Minţile crud prieteniilor

Fără curaj, semănând viermilor
Ce-ţi putrezesc cerurile
Găurindu-i privirile
Simţind dervişul deşerturilor

Vitriolar post sihăstriilor
Din invidia noastră gulag
Fericirilor ce ne sunt omag
Dorite din zborurile altor

Vise de noi neatinse
Căci e mai uşor să te caţeri
Pe cadavre şi să fluturi
Trufia şi egoismul pretinse

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de poet

Tu, slujitor al slovei,
fiecare literă îmbraci
în lacrimi amare
sau sclipiri de aştri,
transformi versetele
în respiraţii de borangic
şi colorezi frazele
din sceptrul metalogic,
cu esenţe de bujori
albi, roşii sau corai,
eclozaţi în idele de mai.
Permuţi cuvintele
cum viermii de mătase
se schimbă-n fluturi
cu aripi decorate,
ce vor zbura cu gândurile
pierdute pe buzele lunii,
în nopţile fermecate
de cântul stelelor gingaşe
şi...

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheaţa din suflet...

Mai vreti s-aveti zăpadă? La ce vă trebuieste?
când sloiuri, iceberguri vi se topesc in suflet,
Sunt mulţi ce vor cu gândul,, să- nmormânteze cerul"
şi noaptea nemuririi să o câştige-n cuget.

Mai vreti s-aveţi izbânda? Cui oare foloseşte?
când pietrele-cuvinte lovesc in demnitate,
Iscaţi războaie-n stele si-ntunecati pământul
nimicul vă hrăneşte, sorbiti din răutate.

Se răsucesc azi polii când ne-aruncaţi la vulturi
din Eva si Adam puţini au inceputul,
Sunt mulţi ce-şi au obarşia in viermele edenic
uscati vor fi la soare, nu vor cunoaşte lutul.

Mă număr printre-acei ce îşi doresc zăpadă
cu iarnă, vară, ploi, albine si mulţi fluturi,
Detest minciuna-n grup si vrajba de doi lei
Pe cei ce se văd zei si zboară in adâncuri!

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul din mine

Când viaţa mi se scurge-încet, încet
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Nu sunt de felul meu un păcătos
Am trupul plin de răni, fără folos...

La vârsta mea se-adună anii stând
Ca să-i alung eu nu mi-am pus în gând
Las scris posterităţii pe-un bilet
Că viaţa mea se scurge-încet, încet...

Nu pot ca s-o opresc în loc nicicum
Ar fi-n zadar, ştim totul este fum
Motive am pentru a fi discret
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret...

O glumă bună mi se pare-a fi
Ca să trăiesc ferice zi de zi
Am sufletul ca de un vierme ros
Nu sun de felul meu un păcătos...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori îmi vine să înot spre lună până la epuizare

doar afurisitul instinct de supravieţuire mă opreşte
teama de moarte de neant mă face să fiu mic
din ce în ce mai mic până la dispariţie
supus trupului supus păcatului supus ordinii
sclavul simţurilor sclavul viselor
îmi apăr cu disperare fiecare clipă de suferinţă
uneori lup câteodată hienă alteori vierme
doar când scriu fluture
deschid ochii minţii şi privesc în mine
trec cu greu prin hăţişul de oglinzi derutante
nu mai ştiu cât sunt din ce văd
doar un pitic chinuit de ego
mult prea atent să nu mă-nţep în talpă
mult prea ocupat cu ocolitul ghimpilor
devin neatent la înfloritul trandafirilor

dimineţa desfac fereastra spre răsărit
deschid şi inima să-mi curgă cerul lin
dau bineţe soarelui ca şi cum m-ar putea auzi
mă las mângâiat de cântecul păsărelelor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demonism

O raclă mare-i lumea. Stele-s cuie
Bătute-n ea şi soarele-i fereasta
La temniţa vieţii. Prin el trece
Lumina frântă numai dintr-o lume,
Unde în loc de aer a un aur,
Topit şi transparent, mirositor
Şi cald. Câmpii albastre se întind,
A cerurilor câmpuri potolind
Vânăta lor dulceaţă sub suflarea
Acelui aer aurit.
Acolo stă la masa lungă, albă,
Bătrînul zeu cu barba de ninsoare
Şi din păhare nalte bea auroră
Cu spume de nori albi. Şi îngeri dulci
În haine de argint, frunţi ca ninsoarea,
Cu ochi albaştri cari lin lucesc
Şi-ntunecat în lumea cea solară,
Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi,
Îi mângâi' barba lungă, -şi razim' capul
De umerii bătrâni cuprinşi de plete.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasă...

În străduinţa mea de-a prinde fluturi
Prin tumultoase ore-ntregi,
Am stat semeţ de-am luat chiar şuturi
Şi-n plasă-am fost prins eu, lipsit de legi...

O plasă moale, plină de petale,
De dulci arome, de însufleţiri,
Ce-a început subtil a-mi da târcoale
Plăpânde firi ai magicei iubiri...

Şi-am înţeles... n-am înţeles nimica,
Sau totu-i relativ, poate platonic,
Dar într-un fel m-aş scărpina cu-alica
Pe cerebel să-mi vină-un gând atomic...

Mă-ntreb aşa prin raze selenare,
Cu ce-am greşit de-am dobândit amor
Şi ce-am cules, o pierdere de stare,
O stare-n care aş fi putut să mor...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca-n basme

Muşcătura din măr lasă urme de colţi ivorii
Zmeul e-n spume
Scuipă coaja de măr si livezi răsar din pământ ingropându-l
aleargă un vierme pe buza-i hidoasă sorbind
zeama de măr infruptat
Ascunde-ţi dorinţa, tu, Făt Frumos
livada cu fructe de aur e doar o părere, o punte peste abis
dincolo de zare,
Cosânzeana se trezeşte din vis
ar vrea să ajungă la tine
dar tu eşti fructul închis în pojghiţa de aur şi soare
e deajuns un vânt subţirel
şi codiţa se rupe cu dor
Făt Frumos o ia la picior
spre poteca din nor
o panglică albă se desface pe deal
feciorul o prinde pe vechiul alean
şi-ntreaga pădure de gânduri cu drag
îl poartă aievea domniţei în prag
el, Făt Frumos din mărul de aur

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu trebuie să fie Dumnezeul tuturor religiilor şi a tuturor oamenilor, El nu poate fi un "Dumnezeu" al separării, al raiului şi iadului. Însăşi UBICUITATEA LUI contrazice existenţa iadului. Fiind Totul Din Întreg, deci fiind pretutindeni EL nu poate fi mai mult într-o floare şi mai puţin într-un vierme, nu poate fi mai mult în credincios şi mai puţin în păcătos, nu poate fi mai mult în Hristos şi mai puţin în tine. TOT CEEA CE CREZI CĂ ŞTII DESPRE DUMBEZEU, ştii de la separare sau gând/minte, dar Dumnezeu nu se poate lepăda/desprinde de tine după cum tu nu te poţi lepăda/desprinde de EL. Dumnezeu, Viaţa sau faptul tău de "A-Fi" sunt una şi orice ar fi, chiar şi moartea de ar veni tu trebuie să Fii, nu-i aşa? Chiar şi când crezi că nu eşti tu tot eşti - noaptea în somnul profund, leşin, moarte - faptul tău de "A-Fi" se topeşte natural în Dumnezeu cel veşnic, dincolo de manifestare şi nemanifestare. Contemplă asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii

Noi n-o să ne-nţelegem niciodată
şi casă bună n-am făcut prin ani
căci mâna voastră veşnic e pătată
de sângele românilor sărmani
Trufaşi, şi cruzi, şi fără de măsură
nici fiarele pădurii nu-s ca voi
cu ochii tulburi, injectaţi de ură
visând la un mileniu de noroi

"Să piară-n veci valahilor sămânţa
sunt mult prea vechi şi prea s-au înmulţit
din Cluj la Satu Mare şi Săpânţa
auzi doar graiul lor nesuferit!
Afară cu valahii! Sau la moarte
exterminaţi-i până nu-i târziu
mutaţi-le hotarul mai departe
pe-aici să nu rămână unul viu!"

Şi aţi trecut la fapte glorioase
dar simpla crimă nu era de-ajuns

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, Sinele, Absolutul e etern liber şi dincolo de toate urgentele minţii omeneşti! Incontestabil este că dacă aţi putea vedea chiar din Inima Adevărului Ultim, că dacă aţi dobândit întreaga sănătate de oţel a acestei lumi, dar nu aţi cunoscut o secundă de Libertate Dumnezeiască, tot ceea ce aveţi, e doar mintea care-şi bate joc de voi, umbră şi vis, deşertăciune a tuturor deşertăciunilor. Dacă ai putea dobândi toată sănătatea de la facerea lumii şi până în prezent, dar nu ai Libertate, nu te cunoşti pe tine, tot ceea ce crezi că ai e doar un tomberon gigantic plin cu gunoiul efemerităţii! Afirm asta nu doar ca şi Libertate Absolută, dar şi ca "o fiinţă muritoare" care în ultimii 35 de ani nu a luat nici măcar o banală aspirină! Înainte, masele de oi erau manipulate şi paralizate de frica venirii războiului, acum sunt paralizate de frica unui vierme invizibil şi de negăsit. Ce uşor pot fi oamenii ţinuţi prizonieri în cea mai spurcată închisoare, cea a gândului.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi de dragoste

Simt că te cunosc de la colţul timpului, când ne-am întâlnit întâmplător după ce am murit...
Alteori simt că mă urăşti dintr-o mie de vieţi doar pentru că niciodată nu am îndrăznit să-ţi vorbesc direct...
Vântul urlă în şoapte ameţite,
ce-mi smulg din inimă umbrela care speră
şi-mi potrivesc gândurile într-o amnezie perfectă,
dar şi aşa batjocorită de vânt tot pe tine te visez,
poezia e doar o versiune de evadare din valurile înalte ale zilei de luni, ce mă salvează din tot acest balast de emoţii...

Sunt doar o creangă dintr-un melancolic cer, ce tuşeşte în înaltul prăpastiei de viermi...

Sunt şi o altă formă, nu doar Tiana...
Uneori un fir de iarbă ce creşte cu furnicile şi ajunge o buruiană fantastică,
o stafie bolnavă animatoare a pădurii şi a caselor de melci,
amanta castelului de alb
dar fidela soţie a frunzelor de tei...
Sunt o grămadă de nopţi şi în mine o singură Tiana care te priveşte...
Apusă în răsăritul ce stă sub un pom orgolios, lângă o margaretă
sunt respinsă,
iar tu eşti tu...
O poezie filosofică dar totuşi de dragoste...

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arătarea

Pe cărarea prăfuită
Ce se-ntinde spre izlaz,
Doi flăcăi icnesc, se-agită,
Cocârjaţi de-o şa găsită
Într-un iaz.

Udă, grea, dar bună şaua,
E purtată de-amândoi
Cu speranţa că "ocaua"
Merită din plin "daraua",
Că-i de soi.

Vară, Soare şi căldură,
Gâtul arde ca de foc
Şi le cere udătură
După-atâta tevatură.
Apă, ioc!

- Nu mai pot! Eu mor de sete!
Hai să mergem jos, la râu -

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urarea voastră!

Pe creanga timpului vârsta mea-i petală,
Urarea voastră-i parfum în univers,
Poezia e-un cuib dintr-o beteală
Ţesută-n inimi cât mai des.

Picură prin iarba crudă rouă
Din rugina penelor dogite,
Trăim într-o speranţă nouă
Cu pinioanele demult tocite.

Întoarcem faţa palmelor eterne
Ce ne lovesc prin bune şi prin rele,
În fructul vieţii-apare câte-un vierme
Şi noi visăm s-ajungem printre stele.

În cerculeţe sau în sfere mici
Ne învârtim spre centrul neatins,
Înfruntăm cu gândul clipele de-aici,
Trecerea sub zare să ne fie vis.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc omului din cer

mă sufoc în locul acesta,
viaţa are forma unei găuri de vierme,
lucrurile despre care am uitat că există fac să-mi dea
lacrimile
nu mai recunosc minciuna,
poate zahărul m-a făcut imprevizibil sau omul din cer n-a murit
pentru noi,

vreau să ajungă stratul de ozon,
pomii explodaţi demografic,
şobolanii îndrăgostiţi de groapa oraşului,
sentimentul de ţară se întoarce în cărţi,
cine eşti tu să-mi spui ''nu face asta'' când îmi tai venele
şi pun îndoiala la ''favorite''...

mi-ar fi plăcut iubirea, un fel de inteligenţă artificială,
îmi trimite atâtea mesaje încât ajung să cred,
nu suntem singuri,
dincolo de trei straturi de noapte, cineva răsuceşte cheiţa,
iar eu îmi iau tableta şi umblu,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul acela

Omul acela devenise turbat,
Deşi semăna cu un iepure cast,
Domnula spus, şi un iepure chiar
Poate să crească mai sus de-un măgar,
Poate să crească mai sus de-un mamut,
Pirus şi virus ce multe-au făcut?
Iar un balaur lovit de amor,
Va înceta a fi carnivor.
Uitaţi de concluzii şi de ocluzii,
Chiar şi un vierme are iluzii.
Unii se fură pe alţii, apoi
Vor circula sub asfalt, pe sub noi.
**********************************
Mergeam pe cărare, uşor tropăind,
Iese în cale-un broscoi de argint,
Ce faci matale, mă-ntreabă direct,
Eu îl ştiam pe broscoi mai decent,
Timid i-am răspuns, maiestate, credeam
Că nu mai avem brosvoi de metal
şi încă de-argint, ai poate supuşi?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare-poem

prietene, am aflat că ai murit demult,
am intrat la idei când am auzit ca te-a abandonat viaţa,
într-un sicriu amărât,
ce speranţă să mai am eu când ştiu că ai fost viu
şi-acum zaci cu viermii la un loc?
tu nu te mai uiţi spre viitor,
eu nu mă mai uit spre trecut,
inima ta atrage viermii,
inima mea atrage vulturii,
noi nu mai găsim nicio ţară,
nici în stânga, nici în dreapta,
niciun râu, nicio mare,
în care să ne desfătăm şi noi
şi să fumăm o ţigară în linişte.
dacă imperiile şi-au schimbat stăpânii,
noi ne schimbăm domiciliile,
căci conştiinţele le-am schimbat de multe ori.
când vorbeam despre viitor,
tocmai atunci principiul speranţei a ieşit pe uşă,
şi-am rămas uitându-ne unul la altul chiorâş.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce au făcut din mine? Ce am făcut din ei?

poate un peşte din acvariu să privească de la depărtare ce se întâmplă în acvariu?
atâta timp cât viaţa e o cuşcă şi eu sunt maimuţa care îşi ia porţia zilnică de mâncare lăsată
cum pot să spun cum e afară, în junglă, în libertate deplină?

chiar dacă ne naştem liberi, suntem învăţaţi să ne spălam, să ne tundem, să vorbim frumos
suntem învăţaţi să respectăm toate interdicţiile şi să atacăm cu pietre orice abatere
astfel încât să ieşim din viaţă obosiţi şi înstrăinaţi, alienaţi, abandonaţi

ca să ştiu ce au făcut din mine tabuurile şi interdicţiile
ar trebui să-mi amintesc ce făceam într-o viaţă anterioară când eram leneş
şi mă întindeam pe câte o creangă în căutarea mâncării

dar nu ştiu ce simte un leneş, nici măcar un vierme sau o albină nu ştiu
cred că mi s-a spus că omida trebuie să moară în pupa ei pentru ca fluturele să trăiască o zi
dar nu-mi amintesc nici de stadiul de omidă şi cu atât mai puţin cel de fluture

piciorul meu a călcat pe urmele altora străbătând acelaşi pământ
şi frământând poate aceleaşi gânduri
dar cu siguranţă că strigătul meu în deşert nu a fost auzit

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!