groază şi moarte

Căpăţâni în dulapurile femeilor

Zac cu capul pe perne trupuri slabe,
Ochi holbaţi şi-încâlcite laţe albe;
Cu fălci deschise, cu gâturi uscate ca nişte junghere,
Cu fiecare tendon în relief, la vedere;
Deasupra bărbii, o gură vorbeşte neauzit
Către cineva pe care nimeni nu-l vede.

Acum şaizeci de ani ochii lor zâmbeau gentil
La o iubită, la un soţ, la primul copil.

Zâmbetu-i pentru tineri, bătrânii plătesc birul:
Ȋntâi groaza morţii şi, apoi, delirul.

poezie de Philip Larkin (1972), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubirile...

Când mor iubirile pe rug, cenuşa ca un tăvălug îmi treieră albastrul
Şi mă târăsc înspre chilii, suspin cuprins în cochilii, spre Daniil Sihastrul.

Cu ochii scrijelesc pe cer, cu flămânziri de rinocer, blesteme infantile
Şi le arunc pe-un curcubeu, cu stângăcia unui zeu, cu gusturi mercantile.

Când mor iubirile în noi, rămân copaci cu umeri goi, cu ramuri-braţe nude
Şi plâng pădurile de dor, într-un străin şi gol decor şi nimeni nu le-aude.

Lăstunii se lovesc de nori, cu lacrima la cingători şi îngroziţi cocorii
Se-ntorc din drum rătăcitori, orfani de zboruri şi culori, pe drumurile sării.

Când mor iubirile în vers, mai moare înc-un univers parnasian. Poeme
Îşi fac seppuku, solidar, (ca într-un ritual barbar), cu muza care geme.

Cortegiul macilor striviţi, de neiubire adormiţi, sub cnut, împinşi din spate
Însângerează un decor, în care-aproape mă strecor, de-atâtea nepăcate...

Când mor iubirile-n amurg, din ochii-albaştri, vise curg, spre-oceane de tăcere,
Sub felinare, paşi târzii, mai calcă peste poezii, cu moartea în artere...

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustrări

Frustrări!
Ne definesc matematic
Încercuindu-ne gândul.
Maladii cibernetice
Aliniază sufletele
Întocmai planetelor.
Fotonii devin neutrii,
Au gust de cianură,
Se schimonesesc ca nişte schelete,
Sunt înfometaţi de regrete.
În frunzişul de gene,
Copaci morţi desenează
Raclele celor vii.
Aleile sunt pustii!
Doar ochii carnali se rostogolesc
Întocmai pâinii abia scoase din cuptor.
Ceţuri sub care, doarme mută de groază
Lumea oraşului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizită

Mă trezesc năuc din spaimele nopţii
ca după o beţie cruntă de docher,
pe colţ de pat mă-nghesuiau, stingher,
nălucile. M-au vizitat, cohorte, morţii

Am trăncănit o groază, pe-ndelete,
fragmente din altă imposibilă viaţă,
"the end" proiectat spre dimineaţă,
dans de strigoi şi rânjete-amulete

Calvarul nocturn epuizant mă stoarce,
interferenţă dintre două zigurate arce,
neîntâmplări croite de nenăscute Parce
şi cripticul mesaj; tu vizita le-o-ntoarce!

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-un leu iau

un rest de pastilă să simt
cum mor neasistat astăzi
după ce domol mi-a crescut
inima fără-ncetare ca o filă
de roman cu luciferi şi nopţi
horror pentru leul devalorizat

ţin mult la restul de pastilă
să-l iau cu ceai de plante
desfrânate pe dealuri la soare
nu-mi pasă de leul meu mult
devalorizat pentru un covrig

am un criteriu de sacrificare
a leului care freamătă în mână
întâi identific locul unei farmacii
apoi mă mişc repede spre uşă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 şi 17 aparţin lui Vasile Alecsandri)

Zori de ziuă se revarsă,
Ţară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.

Peste vesela natură
Se aştern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de şosele.

Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfaţă.
El se-ncruntă şi aduce
O viforniţă de gheaţă.

Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu, ce rămâi pe veci în singurătatea Spaţiilor,
Eu, Osiris Ani, scribul, te rog scapă-mă pe mine
De acest demon cu faţă de câine
Şi ale cărui sprâncene sunt la fel cu cele de om...
El face de pază pe canalele Lacului de Foc;
El înghite, hulpav, cadavre de morţi,
Le toacă inimile şi spune măscări...
În acelaşi timp, rămâne ascuns, în depărtări...
O, tu, puternic Maestru al celor Două Pământuri,
Domn al demonilor Roşii!
Stăpân eşti, ştiu, peste locurile unde viaţa este terminată
Şi că maţele morţilor sunt hrana ta preferată
Deci, pleacă!
Iată, Coroana Regală este pusă pe cap
De către această divinitate din Herakleopolis,
Primul între zei şi cel mai venerat,
În ziua Reunirii celor două Pământuri, în faţa lui Osiris,
O, zeu, cu cap de berbece,
Mare maestru în Herakleopolis,
Distruge Răul ce în sufletul meu se petrece

[...] Citeşte tot

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt în deşert

o tristă piesă
jalnice personaje
o poveste de mult spusă
de nimeni cunoscută
deşi trăită zi de zi
an de an
într-un carusel etern
al vieţii şi al morţii
de ei
bravi eroi ai nimănui
mândri de lucrul prost făcut
trompetele sună
mulţimi se agită
e zarvă mare, e sărbătoare
nu, nu...
doar nişte actori retardaţi, prost educaţi
de mulţimi aplaudaţi
aleargă aiurea
pe o scenă improvizată
numită de unii pompos... viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cupola clipelor

Timpul cosmic şi-a smuls clipa
Şi a aruncat-o-n mare,
Ca să nu-i simţim risipa-
Nici perpetuua mişcare!

Că de l-am simţi deplin,
Mişcător atoate-n Cosmos,
N-am scoate nici un suspin-
Văzând forţele lui Cronos!

Ca hindusul Arjuna
Am fi îngroziţi de moarte,
Că şi stelele şi Luna-
Ne-ar părea negre cu toate!

Doar aşa, supuşi la clipă,
Efemeri avem un rost,
Că ne ţine sub aripă-
Şi ne dă un adăpost!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Caruselul viselor
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţă cu bucluc

Mare, bucurie mare, a rămas o săptămână,
Până plec la Marea Moartă în frumosul Israel,
Să mă bălăcesc în valuri doar cu soaţa mea de mână,
Să uităm de rău, necazuri, să ne recreăm niţel.

Pregătiri, valize pline, am ascuns şi o căpşună,
Preparată chiar de mine, pe verandă în secret,
Când deodată telefonul ca turbat într-una sună.
Era soacra care-mi spune, că şi-a luat şi ea bilet.

A căzut pe mine cerul, dracului s-a dus vacanţa,
Îmi plesnea de ciudă capul, jugulara îmi fierbea,
Nu am înţeles vreodată cum născuse Baba-Cloanţa,
O prinţesă... bunăciune, cum era nevastă-mea.

Am plecat, pierdeam biletul, dar speram la o minune,
C-o să-şi rupă unghiuţa, de la mână sau picior,
Sau umblând pe-acolo lela, va găsi compasiune,
La vreun moşneguţ din State, de o babă amator.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan, capitan de plai

Frunză verde de mălai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, şoiman de plai,
C-a ucis el mulţi duşmani,
Un vizir şi patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, căpitan de plai!
(Fragm. de cântec poporal)

I

Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic
În peştera de stâncă, pe-un munte păduratic,
Privind cu veselie cum soarele răsare,
Dând viaţă luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Aşa şi el apus-a din zile mari şi bune!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lilly Kane: Uită-te la tine, Veronica Mars. Arăţi ca un adevărat star rock. Tu şi cu mine ne-am fi distrat grozav împreună. Asta dacă eu nu aş fi fost moartă.
Veronica Mars: De ce eşti aici?
Lilly Kane: Tu nu urmăreşti filme horror? Sufletul îmi este blestemat să bântuie pe pământ până când i se va face dreptate.
Veronica Mars: Serios?
Lilly Kane: Da, şi, ca un fel de proiect extra, ofer sfaturi legate de modă.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un om sincer

Eu sunt un om sincer
Din ţara unde palmierii-s alintaţi de alizeu
Şi vreau, înainte de-a muri, să eliberez
Toate poeziile din sufletul meu.

Sunt călător în toate părţile
Şi nou-venit în nicio parte,
Sunt unul şi-acelaşi cu munţii,
Sunt artă printre arte.

Ştiu să numesc şi să clasez
Toate florile de pe şesuri şi coline;
Cunosc bine fiecare fir de iarbă,
Minciunile fatale şi suferinţele sublime.

Am văzut prin noaptea morţii,
În căderea lentă-a capului meu,
Raze ţesând din cea mai pură lumină
Cerească-o minune de curcubeu.

[...] Citeşte tot

poezie de José Julián Martí Pérez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triste versuri

îmi vin în minte în stilou
în seara asta le-aş putea scrie
despre noaptea care e vitregă
aduce moartea celor însemnaţi
de un destin groaznic
pentru unii nenorocoşi
unul consumă ketamină într-un bar
iese cu pistolul colt
trage piedica trage în duşmanul
de-o viaţă anterioară aflat
după şedinţele de spiritism
îi umblă la karmă
vânturile nopţii şoptesc
altă dramă cu final horror
un cuţit înfipt după o aruncare
fără motive serioase în inima
unui cetăţean cu diplomat
care-şi ţinea inima la locul ei
nehotărât să moară pe stradă
sau în drum spre spital

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de ianuarie

I
Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte,
Şi încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit,
Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsaşi pe el un munte,
Dar mi-ai dat ş-a ta putere spre a nu fi de el strivit.
Îmi făcuseşi o coroană ce ca pietre nestemate
Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău;
M-ai ţinut în orice clipă cu simţirile-ncordate,
Mi-ai fost soră preaiubită şi mi-ai fost şi crud călău.
Ca Iacov frumos şi tânăr ce-adormise la fântână,
Deşteptat fără de veste de un înger lucitor,
Mă chemaşi la luptă cruntă şi ai vrut să-mi fii stăpână
Şi să-mi pui pe beregată uriaşul tău picior...
Ca Iacov intrai în luptă ş-am ieşit ca el de-asemeni,
Şi nici tu nu eşti învinsă şi nici eu învingător,

Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca nişte gemeni
Ş-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor.
Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase
Mi-a văzut a vieţii navă ici şi colo alergând,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi voie

Lăsaţi-mă dar să vorbesc
Teamă nimănui nu inspir
Favoare sau chiar chilipir
După cum e livretul livresc

Am dreptul şi eu la o glumă
Când bat perceptorii la uşă
Să-mi sară cu mâinile-n guşă
Că fiscul mai vrea înc-o sumă

Atârnă o funie-n pod
La fel ca un semn de-ntrebare
De-o groază de vreme că n-are
Cine să-i facă marinăreşte un nod

Şi mierlele vremii se duc
Odată cu stele puzderii
Ţărâna cu ciutele serii
Pătrund într-un codru caduc

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguirea profetului Avacum (cântată la coarde electrice)

Ţie mă tângui, Doamne, dar Tu nu mă asculţi
Mă laşi să văd cum groaza pe oameni îi apasă;
Nesăţios ca moartea şi gura ca Gheena,
Cel rău atrage lumea cu vorba-i mincinoasă.
Dar milostiv eşti Doamne şi ochii Tăi curaţi
Ce luminează cerul, cum pot ei să privească
În ochii celor simpli, plăpânzi şi-nlăcrimaţi
Din care se înfruptă cel josnic ca hiena?

Ce îmi răspunzi tu, Doamne, la tânguirea mea?
Îmi ceri să scriu vedenii, ce sigur se-mplinesc,
Să scrijelesc pereţii, plângăd aceaste vremuri,
Cu foc, boli şi cutremur lumea s-o îngrozesc,
De mă-ngrozesc eu însumi şi din picioare tremur.
Să scriu că pe cel josnic il va lovi năpasta
Iar dreptul, prin credinţă, va fi viu,
Dar, din nesăbuinţă, multor din lumea asta
Li s-a răcit credinţa, şi-atunci, eu cui să scriu?!

poezie de David Daniel Adam (septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glontele

E mort de-acum frumosul tânăr, căzut viteazul neînvins,
Şi inima-i învăpăiată şi-obrajii lui aprinşi s-au stins!
El — sufletul nădejdii noastre, el — răsfăţatul de noroc,
Pe care cu mândrie ochii îl urmăreau din loc în loc,
A cărui voce mângăioasă, al cărui zâmbet plin de vrajă
Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă...

Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet,
Eram feriţi de întuneric; — el călărea cântând încet:

"Port două roze roşii
La pălăria mea,
A treia-n vârful spadei
Îmi va-nflori şi ea..."

Atunci din margine de codru un glonte şuierând ieşi:
Cântarea-i amuţi pe buze şi, brusc, un trup se prăbuşi,
Simţii că sângele-mi îngheaţă, fiori de groază m-au pătruns.
Şi l-am strigat uşor pe nume, dar, vai! n-am căpătat răspuns!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow din Flower-de-Luce (1867), traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele şapte bătălii de pe Golgota

Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.

Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor şapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!

I. Lanţurile

Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre şi butuci,
între ostaşi cu coif şi zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.

Trei osândiţi, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Şi sângele curgea fierbinte,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război

Sunt în prima linie a bătăliei
Singur în faţa inamicului
Mă simt gol, descoperit
Trupul e sleit de puteri
Iar scutul e străpuns demult
De zeci de săgeţi otrăvite
Şi de plumb, de gloanţe mii
Adânc în carne împietrite
Provocând urlete necontenite
Izbânda nu se mai zăreşte
Duşmanul a înaintat
Şi doar bălţi de sânge închegat
Pot şti povestea adevărată
Respiraţia e greoaie
Frigul a pătruns în oase
În jur văd doar moarte neagră, groază
Trupuri de sabie curmate
Cu o ultimă putere
Strâng trei degete de la mâna dreaptă
Nu mai aud trâmbiţa

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!