Citate despre groază și moarte
citate despre groază și moarte (inclusiv în versuri).
Groaza de mine
De-o fi vreo inimă în doliu
Când voi muri, o mai implor
Pe chipul meu nepăsător
S-aștearnă-n grabă un lințoliu.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui zgârcit
Groază de adâncul gropii
Nu i-a fost lui Nicu, dar,
Nu voia să dea măcar
Nici atâta: ortul popii!
epigramă de Ion Ionescu-Quintus din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Japonezul își venerează strămoșii pentru că s-au prefăcut în zei, iar el va fi la rândul lui zeu când urmașii îl vor venera la fel. Chinezul îi respectă pentru că se teme de ei. Venerează mormintele unor strămoși extrem de depărtați, al căror nume nu-l cunoaște; se ruinează și-și vinde până și obiectele de strictă necesitate ca să acopere cheltuielile unor înmormântări somptuoase, în cinstea celor care mor în casa sa. Întrucât se teme de morți, caută să-i facă să stea liniștiți și mulțumiți, ca să nu vină să-l chinuiască în timpul nopții, sau să semene nenorociri și catastrofe pe drumul vieții sale. Cineva a definit această țară spunând că este o aglomerare de cinci sute de milioane de vii, îngroziți de prezența a mii de milioane de morți.
Vicente Blasco Ibanez în Călătoria unui romancier în jurul lumii, volumul II
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mortul învingător
Ce țară, ce morală, ce prăpăd,
Un fapt de viață mai grozav ca toate,
Un mort este votat majoritar
Și-n clasament pe toți cei vii îi bate.
Așa a fost și este și va fi
Conflictul de-ntuneric și de groază,
Un mort învinge pe cei vii la vot
Și ei aproape cred că îi trișează.
Și, vai, absurde autorități
Se strâng buluc și judecă drăcește
Și îl declară pe învinsul lui
Învingător, doar pentru că trăiește.
Și mortului ce i-a învins pe vii
Nici nu au apucat să-i facă groapă
Și-n primăria lui de-nvingător
E ordin ca petrecerea să-nceapă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
(...)cea mai mare impresie am avut-o cu altă ocazie, când am simțit pentru întâia dată moartea, când am avut întâia oară senzația lucrurilor funebre. Era într-un loc, la poalele unui deal, un loc trist, o coastă a dealului ruptă, năruită, singuratică. Acolo am văzut un cal mort, din care mâncau doi corbi mari și negri. Singurătatea locului, tristețea lui, animalul mort, cu o parte din oase goale și cele două păsări sinistre care scobeau cu ciocurile lor mi-au produs un sentiment de groază, dar și de poezie.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsim un bărbat, credem că l-am uitat... până când o amintire ni-l readuce în prezent. Și, atunci, cum să ne putem închipui că putem uita de dragostea pe care le-o purtăm părinților?! Pierdem o groază de timp, fără să le spunem că-i iubim, ca să ne dăm seama, după ce mor, cât de mult ne lipsesc.
Marc Levy în Te voi revedea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt în acest moment o necesitate de a striga, de a scoate un urlet care să îngrozească întreaga lume, să facă pe toți să tremure, să plesnească într-o nebunie de groază. Un trăsnet teribil îl simt virtual în mine și mă mir cum nu izbucnește pentru a nimici lumea asta, pe care aș înghiți-o pentru totdeauna în neantul meu. Mă simt ființa cea mai teribilă care a existat vreodată în istorie, mă simt o bestie apocaliptică plină de flăcări și întunecimi, de elanuri și de disperări. Sunt o fiară cu un zâmbet grotesc, ce se adună în ea însăși până la iluzie și se dilată până la infinit, ce moare și ce crește în același timp, încântată între nimic și tot, exaltată între speranța nimicului și disperarea totului, crescută în parfumuri și otrăvuri, arsă de iubire și de ură, nimicită de lumini și de umbre. Simbolul meu este moartea luminii și flacăra morții. În mine se stinge tot ceea ce e sclipire, pentru a renaște în fulger și în trăsnet. Și întunericul însuși nu arde el în mine?
Emil Cioran în Monopolul suferinței
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poeții ciocnesc inimi și varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Și cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace și desface.
Poeții
stau la masă
și-și plâng în palme munți
în ochi își plâng misterul și inima în pumni.
Poeții!
Câtă groază să fie și pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Și le scrâșnesc din aripi
Și se sărut pe frunți.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incoruptibilul
Cine mită n-a primit,
Dacă îi oferi o carte,
Este practic îngrozit
Și chiar speriat de moarte.
epigramă de Vasile Manole din Epigramei, cu toată dragostea (2018)
Adăugat de Vasile Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
După apelul la 112
Poliția, din câte știu,
Depune-o groază de efort
Să te localizeze viu,
Dar te recuperează mort.
epigramă de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Groază plăcută
Din acest vânăt cer ciudat,
"Plin, ca și soarta-ți, de blesteme,
Ce gânduri, om destrăbălat,
Coboară-n tine să te cheme?"
- Iubind tot ce-i întunecat,
Greu de-așezat în loc și vreme,
Eu ca Ovidiu alungat
Din raiul Romei, nu voi geme.
Cer sfâșiat, plin de ruine,
Mândria-mi se-oglindește-n tine!
Ți-s norii dricuri care-n ele
Duc toate visurile mele
Și în lumina-ți prind să joace
Luciri din Iad, și Iadu-mi place.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am întâlnit o groază de oameni care ar da orice ca să fie altcineva decât sunt. O jumătate de viață și-o consacră mimetismului și imitației, iar o altă jumătate își etalează colecția de măști pe care le-au purtat în prima parte a vieții lor. Până și ideea despre moarte este pentru ei o copie jalnică după moartea protagonistului vreunui film sau roman citit în tinerețe. A încerca să fii tu însuți în orice împrejurare este o aventură a spiritelor mari. Paradoxal, dar când îți reușește această performanță descoperi că ești de fapt la fel ca toți ceilalți și ajungi să crezi, ca Borges, că zilele tale și nopțile tale sunt egale în sărăcie și în bogăție cu cele ale lui Dumnezeu și cu cele ale tuturor oamenilor.
citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seceta
Soarele a băut râul
Valuri străvezii de căldură aduc
Aminte de valurile unui mort
Au rămas bolovanii
Au rămas rădăcinile
Au rămas scheletele albe ale celor înecați
Plouă
Cerul s-a înduioșat.
Mâine albia din nou va fi plină
Vor rămâne la fund bolovanii
Vor rămâne la fund rădăcinile
Vor rămâne la fund scheletele albe
ale celor înecați
În ochii mei persistă groaza
Când râd va seca din nou
Vor fi aceiași bolovani
Vor fi aceleași rădăcini,
Vor fi mai multe schelete.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, nu!
O parte din noi ne-am învins
Greșeala, minciuna și groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-și leagănă oaza.
Generații secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci
Cine-și va pierde credința-n izbândă
Pe-aceste mereu mișcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să-i moară?
Cine-o să-și lepede inima-n colb
Insuportabil de mare povară?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecu.
- Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Suflete moarte" au zguduit întreaga Rusie. Rusia avea nevoie de acest rechizitoriu, care este de fapt un istoric al bolii care o roade, scris de mâna unui maestru. Poemul lui Gogol este strigătul de groază și de rușine al omului pe care platitudinea vieții îl înjosește și care deodată își vede chipul îndobitocit în oglindă.
citat din Alexandr Ivanovici Gherțen
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de dragoste
Dacă nu ți-aș fi, dacă nu mi-ai fi,
Ar ploua degeaba pe pământ,
Totu-ar fi anost,
Goană fără rost,
Nu ar fi lumină în cuvânt.
Dacă nu mi-ai da, dacă n-aș primi
De la tine flacără de dor,
Pescăruș aș fi
Care ar boci
Valurile ce pe plajă mor.
De nu m-ai iubi, de nu te-aș iubi,
Am trăi o veșnică eclipsă,
Așteptând tăcuți,
Îngroziți și muți,
Judecată și apocalipsă.
Însă cât îți sunt și cât tu îmi ești
Se mai scriu de dragoste povești...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea tăiată
M-au ascuns bătrânii, după obicei,
Să nu uit de frica păsării tăiate,
Și ascult prin ușa încuiată
Cum se tăvălește și se zbate.
Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,
Ca să uit ce-am auzit, să scap,
De această zbatere în care
Trupul mai aleargă după cap.
Și tresar când ochii, împietrind de groază,
I se-ntorc pe dos ca să albească
Și părând că-s boabe de porumb
Alte păsări vin să-i ciugulească.
Iau c-o mână capul, cu cealaltă restul,
Și le schimb când mi se pare greu,
Până nu sunt moarte, să mai stea legate
Cel puțin așa, prin trupul meu.
[...] Citește tot
poezie de Ileana Mălăncioiu (1967)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul unui dezdănăjduit
Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul.
În blestemul și tortura destinului.
Toate lumile Lui s-au dus fără întoarcere!
Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea.
Îmi voi clădi tronul în înaltul cerului,
Vârful lui va fi rece și înspăimântător,
Groaza superstițioasă - îi va fi fortareață.
Agonia cea mai neagră - îi va fi căpătâi.
Cel ce-l va privi cu un ochi sănătos,
Se va întoarce palid ca moartea și mut,
Cuprins de morbul morții oarbe și înghețate,
Fie ca fericirea lui să-i pregătească moartea.
poezie clasică de Karl Marx
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre groază și moarte, adresa este: