Citate despre indiferență și timp, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la indiferență și timp, dar cu o relevanță mică.
El vrea
el vrea să fugă din unghiul acela
părăsit de soare.
își ia cu el tăcerea cu care și-a măsurat lacrimile,
neprihănirea violată de indiferența oamenilor,
cuvintele ude după ultima căutare
neînțelesului drum al tinereții.
catedrala cu ziduri groase
și-o gravitație înfiptă-n pământ
a întârziat la întâlnirea cu el.
visul curcubeului l-a dezlegat
pentru o secundă de lume.
pășește pe tărâmul refuzat palid, timid
cu respirația în neuitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om liber
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voștri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-și caută rostul.
Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negația ei
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
MILENIUL TREI
Au trecut milenii fără număr,
Evidențe clare nu există
Pământul este veșnic tânăr
La toate relele încă rezistă.
Ce a fost, noi am văzut
Luptându-ne cu greul și viața
Astfel anii au trecut
Precum roua dimineața
Privind în urmă vechi istorii
Treci prin gând evenimente
Bune, rele sunt memorii
Desigur nu ne sunt indiferente.
Așteptăm mileniul trei
Îl vedem pe scenă virtual,
Încă nu-i găsim temei
Dar sigur el va deveni real.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În roua ciclurilor
lumea științei spune că viața și existența în general se bazează pe cicluri
și că fiecare trebuie să treacă cel puțin odată printr-un punct, o poartă, o secundă
pentru a se putea integra ciclicității
nu știu alții cum sunt dar eu aștept să trec prin punctul Panait Istrati
veșnicul călător prin mările interioare cu poveștile lui cu tot
și prin Zorba din care izvorăște miracolul numit iubire
nu cred că voi putea trece prin punctul numit sfântul Augustin
sau Maica Tereza sau Papa Ioan Paul al doilea
dar și iubirea mea se poate contabiliza
și răsuflarea mea condensează rouă pe marginea vieții
El ne-a spus "sunteți Dumnezei" "sunteți fii Domnului"
și am știut că și eu pot fi țintuit în crugul zilei, în crucea cuvintelor
în anonimat și-n indiferența oamenilor
dar cui îi pasă... fiecare trebuie să treacă poarta... singur... rouă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian Enka își trata fiul cu indiferență totală; iată încă un motiv pentru tânărul comandant, unul în plus, de a se simți indispus, jenat. Încet, șovăielnic, cu papagalul pe umăr, intră totuși în cameră, unde se aflau toți: mama lui, bunicii și blondul. Acesta din urmă stătea pe fotoliu; probabil citea presa zilei, sau doar o răsfoia; nu părea atent la rândurile de pe pagini. În plus, aruncă furios unul dintre ziare, peste celelalte și se ridică de pe fotoliu, abandonând cititul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul Darcy: Așadar, asta credeți dumneavoastră despre mine. Vă mulțumesc că nu ați omis niciun detaliu. Poate că aceste ofense ar fi putut fi trecute cu vederea dacă orgoliul dumneavoastră nu ar fi fost rănit de sinceritatea mea.
Elizabeth Bennet: Orgoliul meu?
Domnul Darcy: În a admite că există o urmă de îndoială în privința relației noastre. Credeți că aș fi în stare să mă bucur pe seama situației materiale precare a familiei dumneavoastră?
Elizabeth Bennet: Și acestea au fost cuvintele unui gentleman. Din prima clipă în care v-am întâlnit, aroganța și înfumurarea dumneavoastră, indiferența egoistă pe care o aveți față de sentimentele celorlalți m-au făcut să-mi dau seama că sunteți ultimul bărbat din lume care m-ar putea convinge să mă căsătoresc cu el. (Se privesc timp îndelungat, ca și cum ar urma să se sărute.)
Domnul Darcy: Iertați-mă că v-am irosit timpul, doamnă.
replici din filmul artistic Mândrie și prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
NESĂBUITA-MI STEA
(dedic acest poem vorbelor lui Marin Sorescu:
"E-atâta drum degeaba între stele".)
Stelele cad și ziua, de-i soare sau de-i nor
Și ochiul meu îndură indiferența lor;
La fel de nevăzută mi-e noua ta orbită,
Stea cu lumină mută și cale ocolită
Ce-mi văduvești retina de trecerea-ți grăbită.
Mai liberă ca stelele te crezi,
Pășind alături, sinusoidal,
Făcându-te că ochii nu mi-i vezi,
Purtând pe suflet ochelari de cal
Și necrezând în tot ceea ce crezi
Îți trece timpul rătăcind banal.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin de candelă
cunosc legi divine dar și omenești
mi-ai intrat în suflet printre catrafuse
bucurii și amintiri azi le răscolești
gem în depărtare emoții apuse.
prietenia noastră a fost o minciună
regretele îngheață într-o indiferență
secunde mâhnite în clepsidră se-adună
ca nisipul în valuri de interferență.
în candelă pâlpâie lumina difuză
lucruri banale îmi amintesc de ține
n-ai fost nălucire, inima refuză
să te dea uitării printre serpentine.
candela aprinsă suspină în noapte
inima tresaltă cu amare șoapte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu hram dement
Plutea-n eresuri șoapta nopții toată,
prin plin văzduhu-n somn de lut pe cale
fiind în mine urma nunții tale
mi-e amintirea-n gânduri decuiată.
Te-nfășuram în brațelor mantale
în vremea aia, ninsă azi, iernată
o cruce dându-mi dorului în plată
în preț de sânge-n morburi imorale.
Zidind biserici hram având Demența
pe al lui ieri altar oglinzi jertfesc,
pân' la ebrietate-ți beau absența.
Bolnav de timp prin traiul sihăstresc,
pe-amorul rapt vărsând indiferența
din miez de mâine liniști o să cresc...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Psyche
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul nu se îmbracă după moda timpului său, neavând straie. E gol și nu se rușinează din această cauză. Doar mincinoșii râd de el; de fapt râd de ei înșiși. Așa trebuie să fie adevărurile, goale goluțe atât iarna cât și vara. De ce credeți că nu le e rușine copiilor să umble goi? Pentru că-s inocenți așa cum e și adevărul, inocent și fără veșminte, să nu tragă mai greu decât e, la cântar. Veșmintele puse pe adevăr ar fi o minciună. Adevărul n-are ce să ascundă, nici măcar rănile minciunii și a indiferenței noastre.
Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românul stă cuminte și așteaptă la nesfârșit până vine un ospătar să-i ia comanda, acceptă atitudinea obraznică a sus-numitului, mănâncă ce i se dă, mâncare rece, bere caldă, pe deasupra găsind scuze de genul "E lume multă, săracu' nu apucă să-și facă treaba". Oferă bacșiș indiferent de servire și calitatea mâncării. Pe deasupra, se reîntorc cuminți la un restaurant unde au fost tratați cu indiferență și mâncare proastă. De ce? Presupun că sunt sechelele anilor comuniști, când la restaurant primeai orice și erai fericit.
Victor Melian în revista "Unica" (martie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uciderea a șase milioane de oameni este cea mai mare crimă comisă în istorie împotriva unui popor lipsit de mijloace de apărare. Aceasta nu se poate ascunde sau uita. Cu tot respectul pentru sensibilitatea unora sau altora, trebuie să povestim în fiecare zi și cu orice ocazie despre sistemul de ucidere în masă a deținuților de la Auschwitz și din alte lagăre. A tăcea înseamnă a aproba, a trata cu indiferență, a ierta. Nu se poate, stimați cititori, nici să aprobăm, nici să înțelegem și cu atât mai puțin să iertăm. Am fost victimele unui masacru cumplit. Istoria trecută, prezentă sau viitoare trebuie să ia act și să spună răspicat celor de acum și celor ce vin după noi, că Holocaustul este o pată de rușine pe obrazul unui veac, care se declara civilizat, și ea nu va putea fi spălată niciodată, în ciuda trecerii timpului sau a negaționiștilor, care răsar din tenebre, luând apărarea unor criminali de cea mai joasă speță.
Harry Ross în Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Normalul anormal
Se vede lumea strâmbă, ca prin lentile sparte,
Anapoda e totul și toate deformate.
Normal e doar ce este șocant și anormal,
Tot ce e rău se ia acum drept ideal
Și-atâtea fapte-amare ce eu le-am perceput
Ca imorale acte în vremi de început,
Acum le-așază unii în zona de normal,
Alcătuind bagajul pentru alt Cod Moral.
Din mlaștină de vorbe ei fac "cetăți frumoase",
Mă doare până când și măduva din oase.
Și lanțuri mari de lacrimi îmi zornăie profund,
Din piept îmi iese urlet și nu pot să-l ascund.
Peltici mă-mpung prea des cu vorbe sâsâite,
Cu fraze care au ideile sleite,
Ce n-au perdea, nici formă, nici dram de conținut,
Duhnind îngrozitor, ca aerul stătut.
Amestecul acesta de neuroni schilozi,
Ce locuiește-n minte la astfel de nerozi,
E-un amalgam scârbos de neuroni infirmi;
Să nu îl mai privim indiferenți, senini!
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focar de straluciri obscure
Strânsă într-un pumn, o viață,
Începe-n timp a dezvolta
Făclii de soare și de gheață,
Trezit, un cuget medita.
Tangențiale simțăminte, trezite și ele,
Din iubiri lirice despărțite
Mai apoi reunite ca-ntr-un pastel de-acuarele
Mocnesc în renașteri înăbușite.
Îngustitate de factură egolatră,
Pe lângă care a venit indiferența
În lumea noastră mare în inimă de piatră,
Unde mentalul a cules numai corijența.
Să fii un om într-un nimic,
Ar fi să fii om mare
Cum etichetă mare în produsul mic,
Oferă strălucire, dar fără valoare.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focar de străluciri obscure
Strânsă într-un pumn, o viață,
Începe-n timp a dezvolta
Făclii de soare și de gheață,
Trezit, un cuget medita.
Tangențiale simțăminte, trezite și ele,
Din iubiri lirice despărțite
Mai apoi reunite ca-ntr-un pastel de-acuarele
Mocnesc în renașteri înăbușite.
Îngustitate de factură egolatră,
Pe lângă care a venit indiferența
În lumea noastră mare în inimă de piatră,
Unde mentalul a cules doar corijența.
Să fii un om într-un nimic,
Ar fi să fii om mare...
Cum etichetă mare în produsul mic,
Oferă strălucire, dar fără valoare.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă naivă
Doamne! Mai lasă-ne ochii minții limpezi
Să pieptănăm cu privirea
Perucile anotimpurilor împădurite încă de frumusețe,
Iar soarele să salte jucăuș printre povești nemuritoare
Și prin păduri de timpuri bune înveselite.
Doamne! În drumul vieții noastre scoate-ne în cale
Cascade de oameni minunați,
Răceala indiferenței fadă și molipsiroare
Vitalitatea lor unită s-o destrame.
Doamne! De trandafirii dragostei să nu ne lipsești
Și-n cuibul familiei nu-i lăsa să se ofilească,
Adună în jurul ei prieteni sfinți,
Călăuze bune pe drumul vieții stropit cu atâta otravă.
Doamne! În supărările tale nu tulbura limpezimea mărilor,
Tabloul viu al artei tale, deși prea multe nu merităm,
Dar asta va fi hrana noastră viitoare.
Mai bine ridică punți de curcubee între tine și noi
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludmila
Iar un drum, iar o amintire
trec peste ele nu mă uit înapoi
simt orașul cu oamenii lui indiferenți
ca pe un vânt la marginea cerului,
și umbra turnului cu ceas
căzută ca o taină imperfectă
în cercul strâmb al singurătății.
Totul se schimbă
voi pleca în parcuri cu alei drepte
cu oameni mulți dezinteresați
care vor lăsa în întuneric copacii
și teama va sta cu mine pe bancă,
ca o toamnă târzie așteptând
lumina sclipind în ochii femeii singure.
Am fost în noapte mirat
de umbra mea frumoasă
pe peretele galben al camerei
lânga alte umbre statice de obiecte,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt neinventat
Pentru ce simt eu nu s-a inventat cuvânt!
Căci e prea pur și, parcă, e prea sfânt,
Căci ucigaș, diavolește parcă,
Plăcut de dureros inima-mi arată
Cum din senin, dar și din nebuloase focuri,
Vine un vânt ce-mi dezgolește locuri,
Vine o ploaie ce sufletul mi-l aburește,
O caldă respirație ușor mă amețește,
Iar vocea unei dulci copile subtil îmi amintește:
E-un joc abraș ce capătă esență,
E-un loc nebun ce-mi fură a mea prezență.
E o licoare tare, e chinul din poveste
Eliberat de un final frumos, pe noi ne-adăpostește.
Dar ce folos, e efemer,
E pentru câteva momente,
Căci visul are și-un sfârșit știut numai de unul,
Mai are și o altă față, ținută cu prudență, să nu se degajeze.
Dar o mai face.
Jucând pe-ascuns pe alte continente,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Jomir (22 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Jomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul se înșiră
drumul se înșiră cu indiferență
pe locul unde se scufundă universul
toate reptilele aleargă sub piele
se desfrunzește răsăritul
se despletesc norii
ziua aceea a venit nechemată
topind treptele vopsite în fum
în ochi rămâne luna ciobită
ferestrele rememorează
umerii stelelor ca niște lămpi de noapte
amăgirile nopții zvâcnesc melancolic
se desenează un cerc unde cad frunzele
schimbat la față ai luat cu tine toate cuvintele mele
de nefrig
de opal
atârnate de veșnicie
din visarea ce nu știe încă apar himere
din mine cad scântei de gând
cu tine ascuns în mine
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alice
dragostea expiră, Alice
ca o halcă de carne uitată în galantar
timpul e doar un ștrengar
care te poartă pe aripile nechibzuinței
fericirea
un pahar de tărie prea plin
nu încerca să înveți alfabetul pământului, Alice
vizuina iepurelui e prea strâmtă
pentru visele care se strivesc de caldarâm
chiar dacă te îmbeți în fiecare noapte cu un trup de bărbat
tot nu vei învăța
că iubirea nu se împacă niciodată cu înțelepciunea
că inimile astea bătrâne se frâng ca niște surcele
poate că indiferența e tot un fel de poveste de dragoste
scrisă la mai multe mâini
poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre indiferență și timp, adresa este: