Citate despre indiferență și timp, pagina 5
Textele de mai jos conțin referiri la indiferență și timp, dar cu o relevanță mică.
Undeva, cândva
lumina s-a sfărâmat în bulgări de timp
prea devreme, prea târziu
cine mai știe
și de știe e acum pulbere în vânt
privesc indiferența gândului
trece incoerent peste timp
să schimb nu pot sau nu mai pot
nici gândul, nici timpul, nici viața.
nu mai e mult
sfârșitul a început demult
astăzi e altfel decât ieri
mâine va fi la fel ca nicăieri
într-un perpetuu joc
al vieții și al morții
de ce îmi ceri atunci să vin
e imposibil a spune "da" în lumea asta
bună, rea
ce oare pot să fac
să o joc la joc
în viața asta fără de noroc
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feng-shui
n-am fost în stare să te strâng mai mult
în brațe
ți-am spus
pune-mi muzica aceea care mă adoarme
de fiecare dată când ne despărțim
nu vreau să-mi scrii numărul de telefon pe vreun șervețel parfumat
să crezi că voi suna așa cum crezi în vise
indiferentă la fusul orar
iubirea ta mă face vulnerabil și important
îi spun soarelui
soare
nu mai fi soare
iar soarele mă înjură în dialectul napoletan
fac acele semne obscene cu care și diavolul ar intra
în pământ
de rușine
întorc capul până când egoismul mai face
o victimă
lumea
zâmbește la glumele nesărate
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș la propria persoană
N-am scris nimic de dragoste pe noul an
Și nu-i semn bun, că de n-o ai e precum ban
Ce-ți va lipsi și-ți va rămâne numai sănătate
De care uiți crezând c-o ai... și n-ai dreptate!
Nici de prieteni nu mai vrei să știi, că te-au uitat
Și nici părinți n-ai mai îmbrățișat, că au plecat...
Tot crezi la nesfârșit că anii-ți aparțin
Să îi întinzi ca pe-un covor, un sul... se duc și vin!?
Ai picat singur în capcana nemuririi
Ce-o știi că nu-i, joci jocul nesimțirii
Tratând inevitabilul cu multă indiferență;
N-ai învățat nimic; risipitor de experiență...
... De mii, de zeci de mii de ani... Incompetență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem domestic
E o primă vedere,
suspendată lasciv între gene,
un înger patetic strivit între cuvinte.
Mântuirea își caută moliftele în stoluri de gânduri,
oglindă opacă în vârf de iluzie,
un gând e oprit în urcare,
sărutul e amputat,
se deschid ferestrele unui prezent
din care lipsesc.
Se smulg frânturi de absență din trup
și cad aprinzând candele în cuvânt.
Apar înserări pe ușa din față,
o jartieră ajustabilă pe orice ciorap,
o senzație pe rochia indiferentă din cuier
o viziune lărgită a pantofului cu toc înalt
și literele descompun respirația
în cuvintele ce se adună în vers.
O nouă secundă mă naște,
mai sus de unde sunt.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acele duminici de iarnă
Tatăl meu se trezea devreme, chiar și duminica,
și se îmbrăca în frigul bleumarin al dimineții,
apoi, cu mâinile asprite de intemperiile vremii, care mâini,
din pricina muncii de-a lungul săptămânii, dureau,
făcea focul în casă. Nimeni nu i-a mulțumit vreodată.
Mă trezeam auzind scârțâitul gerului.
Când încăperile erau deja încălzite, el ne striga,
și, fără grabă, începeam să mă îmbrac,
încă temător de răutatea insistentă a acelei case;
îi vorbeam cu indiferență,
lui, care alungase frigul din casă
și-mi lustruise, de asemenea, pantofii.
Ce știam eu, ce știam eu
despre iubirea austeră sau despre birourile neprietenoase?
poezie de Robert Hayden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizont rămas
orizont rămas la marginea orbitei,
viața ascunsă-n într-un galop,
prezent domolit dincolo de esența verii,
zâmbete sărate aduse-n prim-plan
de muzica pulsului neobosit.
ultimii atomi din înfrunzirea fugară
rămași pe vârful degetelor
s-au desprins într-un tremur albastru,
într-un decor pribeag și-un gust amar.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă și încă nu ți-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.
15.07.2019 inelele ierbii.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă și încă nu ți-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele și planete
Copacii sunt colivii pentru ele: apele își țin respirația
Pentru a le menține echilibrul pe delicatele orbite.
Copiii le veghează cum se joacă pe maidanul lor celest;
Oamenii le folosesc pentru a trimite nave peste oceane și prin estuare.
Par perle nemișcate, dar ele nu încetează niciodată
Să inventeze spații noi și explozii colosale,
Să migreze în triburi matematice peste
Stepele spațiului cu o uimitoare lejeritate.
Pare greu de crezut că Pământul este numai unul
Această amărât transportator de războaie și de dezastre,
Evoluând în jurul soarelui cu încărcătura lui de gangsteri,
Acompaniat doar de luna rece și indiferentă.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orele albe ale umbrei
departe
în adânc de codru
pe un meleag
cu nori de lapte grei
acolo oamenii seacă
de dor
de oftică
de trista lor cădere...
o flacără
aprinde-a lor mâhnire,
conduse
suflete oarbe spre pieire,
sclavii zeului indiferenței
gol în nemurire...
mâhnire mocnind în abis
pe stâncile
de ger uscate
chiar sub cel soare
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
■În lumea zgomotelor și a formelor fără fond■
■"Trăim într-o lume a zgomotelor, a imaginilor prelucrate informațional, politic și instituțional. Statul nu poate fi condus numai prin "imagine". Președinți de stat și premieri se adresează cetățenilor manipulând imagini, vorbind după standardele consilerilor "în imagine" și nu original, sincer, democratic, rațional-afectiv. "Zgomotele" au pătruns de mult timp în majoritatea instituțiilor, cultivându-se cotidian comportamentele și discursurile "formelor fără conținut". Zgomotele au pătruns în viața socială, în muzică, artă, sport. Sunt derulate pe scară largă proiecte interne cu finanțare europeană fără relevanță pentru societate, economie și educație, în vreme ce țări puternic industrializate au acces discreționar asupra resurselor naturale autohtone, mărindu-se decalajele cultural-economice între ei și noi. Există o indiferență pentru bunul mers al țării, vecină cu lașitatea și trădarea.
Este timpul să punem capăt zgomotelor vieții. Paradisul poate fi construit aici pe Pământ și nu în dimensiunile spirituale iluzorii."■
☆Adrian Ibiș
Adrian Ibiș în Cartea "Cugetări. Mari oameni de stat", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește cerul
privește cerul! scriem îndemnul
cu litere mari pe ziduri, panouri.
mult prea grăbiți ne spunem,
este o zi și mâine.
privind spectacolul nopții,
înțeleg, sunt infimă particulă
într-un spațiu nemărginit.
același infinit se regăsește
în mine, ocupat adesea de marele Eu.
dacă nu mă despart de mine, cea lipsită
de compasiune, cea indiferentă, atunci
mă voi despărți de Iubire. alegerea
mă deconecteză sau nu
de la sursa divină.
a fost Eclipsă totală de Lună.
aproape toți am privit spre cer.
marea a răspuns prin valuri fascinante,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caruselul vieții
Te învârți uneori într-un ritm frenetic
Printre oameni idei și flori cu parfum de dor.
Uneori doar o clipire de gând te amețește
să urci în caruselul vieții unde nu există calești,
nici caiuti, inorogi înaripați elefanți sau vise,
doar speranțe, idealuri, dorinți, stau ascunse
printre lanțurile ce-ți infăsoară sufletul plăpand
speriat de vuietul trădărilor din piatra filozofală.
Când și când, o sclipire de indiferentă a inimii
dă posibilitatea întreruperii ritmului amețitor
al caruselului anilor pierduți. Atunci, în secunda de răgaz
a existenței, în sfârșit devii ființa care ești,
nu cea care au șlefuit-o cei ce te-au amăgit să urci în carusel,
spunându-ți că viața e o furtună fără început și fără final.
Închizi ochii,
imensul clopot al celor ce -și strigă cu un dangăt neputința
[...] Citește tot
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu,,, toamna
tu... toamna
mi-e toamna tristețe
petale de roze zac scuturate
fără culoare
și-apusul e mereu aproape
și-atât de departe se deschid zorii
plină de griuri lumina răsare
cerul de plumb amestecă norii
și plouă mărunt zile la rând...
prin porii deschiși
frigul îmi intră până la oase
și carnea mă doare
parcă-i o rană
singur sunt pe-alei pustii
pășind pe un covor de frunze roase
doar vechi amintiri îmi picură-n gând
când tu erai și amândoi -
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pielea asta de oameni vii
era un accident de circulație a înroșirii prin sânge
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
o lume indiferentă trecând printre necunoscuți în timp ce ploaia rece o spăla de chip
un parc în care se vedea o umbră de copii jucându-se și pocnindu-se
pe undeva era și o ușă cluj jegoasă și plină de abțibilduri cu un scârțâit mai rece decât gerul
un perete inscripționat cu nume neinteresante de pictori șomeri răzbunându-se pe fabrica celor utili
în curtea casei mormane mototolite de ziare mincinoase supuse uitări
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
oasele ni se iroseau în războiul lumii cu eternitatea
prin bodegi mulți dintre noi cădeau pradă stelei 80
părul nostru mic era doar o umbră a pletelor rupte
ne scriam des versuri de despărțire prin coli de sertar
inventam povești în locul orelor de la politehnică
era un accident de circulație a înroșirii prin sânge
ciocnirea navelor spațiale cu neputința unei tinereți
se adunau procurori extratereștri pe lângă halbe
reconstruiau aici o lume ca lor în timp ce înlăcrimați ar fi vrut departe de aici
peste toți creștea un nor de fum înecăcios de nicăieri
tuna și ploua rece și se scurgea pe noi pielea asta de oameni vii
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Nu... Nu pot. N-am la ce să mă gândesc.
Maria: Nu te încăpățâna!
Lia: Nu insista, Maria! E inutil! De altfel, nu cred o iotă din tot ceea ce mi-ai spus; totul pare atât de... ireal, ridicol... Nu știu de ce mi-ai spus mie asemenea lucruri.
Maria: Mai gândește-te, Lia! Și ai face bine să mă crezi totuși.
Lia: Nu, sub nici o formă! Și acum, scuză-mă, te rog.
Maria: Stai, Lia! Totuși, el te iubește mult, încă te iubește, dar într-o zi ai să-l pierzi, dacă vei continua mult timp astfel, să-l tratezi mereu numai cu indiferență sau dispreț, chiar dacă nu asta simți față de el; ai să-l pierzi, iar atunci vei regreta, dar va fi prea târziu... Dacă n-am fost eu, oricând se poate ivi o alta, nu-i imposibil...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să fim sinceri
hai să fim sinceri,
nimic nu se înalță cu o singură rugăciune,
pe drumul de fum al implorării
e necesar să strigi de mai multe ori
în urechile îngerilor
tu ești la granița dintre dumnezeu și minciună
femeie cu lăuntrul vamă de prunci
te privesc azi
în oglinda retrovizoare a timpului,
dintr-un ieri suit pe spinări de iubire
în biserica rugăciunii tale intrau
uneori genuni și eres
amintirea, decupată din cerebralitatea visului
îmi revarsă în lumânare declarația de singurătate
în ajun de mâine, astăzi
cred,
absența ta e motivată de trist,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil Sine Deo
Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.
Dumnezeul iubirii veșnice este lumina conștiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.
Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.
Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o șteargă.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuit dincolo
O zi, în timp, poate aș putea imagina o întâlnire,
cu părinți-clone în mers pe stradă,
trecând fără a avea vreo cunoștință
că ne-am cunoaște de pe undeva... o altă omenire
în care am fost, într-o istorie, ne cultivând familie în bravadă,
din care-n timp s-a mai pierdut pe drum, precum ceva din cinste, din conștiință.
Vom trece, straniu, ca necunoscuți indiferenți,
amestecați; copii cu nepoți, fără nicio vârstă, atemporali,
printre bunici în cărucior, cu biberonul plin cu lapte,
un eu cărunt, cu toții -într-o retină, neabsenți,
tot încercând să plâng, neînțeles de nimeni- ajunși atât de imorali,
nerecunoscători... se pare că-s în dincolo, care nu-i, o lume necuvântătoare dusă, ca și eu, uitată până și-n cuvinte, nemaiștiind nici șoapte!...
Neînchipuita, dinaintele și de după mine... noapte.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna speranței
Îmi caut colțul existenței
Mă mai retrag spășit în el
Zâmbesc tăcut indiferenței
Și vieții ritm, un pic rebel,
Acolo... mă-ntâlnesc cu mine
Mai, mai să nu mă recunosc,
Eram ca bradul, eram bine,
Acum îmi par un pic anost
Sunt tăvălit, cămașa ruptă,
Mult praf și urme berechet
Privirea parcă mi-e mai scurtă
Nu îmi mai pare de poet
Văd un alt colț, o altă umbră,
A fost un om și ea cândva
Parcă-i zăresc ochii-n penumbră
Dar se retrage... nu mă vrea
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (16 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petit, poetul
Semințe într-o carcasă uscată, tic, tic, tic,
Tic, tic, tic, ca insectele când se încaieră
Iambi plăpânzi treziți de briza puternică
În timp ce în brazi se cântă o simfonie.
Sonete, rondele, villanelles, rondeaus,
Balade contabilizate sub umbra acelorași vechi refrene:
Unde sunt zăpezile și trandafirii de altădată?
Și ce este dragostea, dacă nu o roză care se ofilește?
Viața din jurul meu aici, în oraș:
Tragedie, comedie, valoare și adevăr,
Curaj, permanență, eroism, ratare.
Totul la vedere, și, Doamne, ce cărări bătute!
Pădurile veșnice, pășunile, torenții și fluviile
Mi-au rămas întreaga viață indiferente.
Sonete, rondele, villanelles,, rondeaus,
Semințe într-o carcasă uscată, tic, tic, tic,
Tic, tic, tic, iambi piperniciți
Și în vremea asta Homer și Whitman dau năvală, fremătă prin brazi.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glissando
În clipita trezirii suntem - toți - îngeri.
Fiecare pat e incolor ca un cristal plutitor,
neatins de ceva numit abia mai târziu
rază de soare
Și-nainte de a se crăpa oul luminii
sub spinul nostru...
chipul ne este așa inocent.
Nu bănuim existența banilor,
nu ne interesează lifturile;
nu auzim aplauze,
iar fotoliile ne sunt indiferente.
O secundă nu putem răni pe nimeni;
nu cunoaștem minciuna,
nu gândim, nu articulăm.
Doar stăm pe lama cuțitului
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre indiferență și timp, adresa este: