lumină şi început

Inchipuiri

Prea multele închipuiri
întorc sufletul
pe dos
... din cauza lor
nu vei simţi (la fel)
ce-ai simţit - atunci
cînd ai văzut - lumina
prin lumina lui

... şi
zadarnic
vei mai încerca
să străvezi - dincolo
de ce limitează
sinea
... să surprinzi
chipul - de sub
măştile eului

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş putea...

dacă ar fi să fie
aş construi lumea frumoasă
ca un trup de femeie
dacă ar fi să pot
cu lumina ochilor ei
aş face far să ne lumineze căile vieţii
dacă mi-ar sta în putinţă
aş pune zâmbetul ei de mamă fericită
în calea nopţilor pe drumul călătorilor
să le fie alinare de dor şi mângâiere
dacă puterile mi-ar fi atât de mari
aş face ca cel ce urăşte, ura lui să fie
ca iubirea pură a unei femei

şi dacă aş relua lumea de la începuturile ei
aş da ploaie, soare, iarnă, primăvară, vară şi toamnă
pentru ca să fie ca-n sufletul ei
dacă ar fi să fie, sărutul şi buzele ei le-aş pune
poartă cerului în răsărituri şi-n apusuri
să le simţim în dimineţi şi-n seri târzii

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din punctul de vedere al Cabalei, noi trăim într-un prezent continuu. Nu este trecut, prezent şi viitor. Nu există timp. Noi ne aflăm pe o axă continuă a cărei început este ziua în care am fost creaţi şi implantaţi în corpul uman în care ne aflăm acum, iar sfârşitul nu este ziua morţii, ci ziua în care ne vom contopi din nou cu Lumina Puterii Supreme. Aceasta se va întâmpla numai după ce vom executa o lungă listă de acţiuni care ni se cer pentru a ajunge înapoi la Puterea Supremă.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XXVI - Întoarcerea în viitor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a desfăcut din mugur, într-o dimineaţă caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, şi apropierea nopţii o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte şi să aştepte, aţipind, până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, şi toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

E ziua Ta, Doamne
Şi Eşti Veşnicie,
Eşti Calea Luminii
Dintru Început!

Eşti Cuvântul Sfânt,
Ce s-a făcut Om
Şi Eşti Adevărul
Fără de sfârşit!

Alfa şi Omega,
Cerul şi Pâmântul,
Viaţă şi Iubire!
De Ziua Ta, Doamne:

Slavă! Slavă! Cânt!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE LA ÎNCEPUTURI SOARELE RĂSARE ŞI APUNE -Rubaiat-
De la începuturi soarele răsare şi apune,
Tot ce e creaţie divină, lui i se supune
Căci lumina este chintesenţa vieţii pământene,
Primordial născută, întunecimii se opune.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o dimineaţă de început de septembrie. Soarele străluceşte deja cu putere şi inundă casa cu lumină caldă, veselă, binefăcătoare.

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii înhămaţi

Vocea ta....
vocea mea...
vocea de lumină
răsărit sângeriu
la carul vieţii
înhamă norii obosiţi
dimineaţa
la primul început.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiastra lună

Noapte de primăvară,
înfiorată de vântul fugar şi rece,
dragoste de narcisă galbenă, iradiantă
mi-ai lăsat amintire numai o privire,
un zâmbet şi părerea de rău
că nu mai am nouăsprezece ani!
Nopţii noastre de mister, lumină şi regrete în cer
măiastra îi cântă încet un cântec de început.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de octombrie 186... Zi caldă şi luminoasă. Iorgu Răutu, ieşit nici el nu mai ştia pentru a câtea oară în cerdac, se coborî vreo două trepte pe scară, apoi se urcă din nou şi se opri o clipă, cuprins de o nedesluşită tristeţă şi parcă răpit de peisagiul familiar ce se aşternea la picioarele lui.

începutul de la În preajma revoluţiei, Capitolul I. Cortina se ridică de Constantin Stere (1931)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrava începutului meu

Pe mama am izbit-o-n Dumnezeu
Şi-apoi am resădit-o-n germinaţii;
Vâsleşte limba între imprecaţii
Şi îmi vâsleşte sarea-n ochiul greu.

Domoală şi cuminte, m-am născut
Pe două căi absente în durere,
Din iută-acoperindă şi părere
Paradă am făcut de la-nceput.

Mă-mpinge umbra către o lumină
Târâtă dintr-o biblie de talc,
Napalmul de pe drumul ce încalc
M-aruncă până dincolo de vină.

Te iert! Te iert! Şi visul îl deşir
Printre copacii noi, şi verzi, şi grei;
M-aleg pe mine dintre dumnezei.
Pe mama nu mai pot să o respir.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Nani, nani...
Dormi în paza nesecatului izvor
De priviri
Ce te-nfăşoară ca-ntr-o haină de mătase,
Nani, nani...
Ochii mamei au vegheat întreaga noapte,
Şi-acum dormi, căci obosite dorm şi florile din vase,
Şi parfumurile lor,
Toate, unul câte unul, pe-al tău leagăn se cobor
Nani, nani...
Dormi în paza Ursitoarelor,
Nani, nani...
Dormi în vraja-mpletiturilor de şoapte
Ce pătrund printre perdele
Şi te-ndeamnă:
Dormi, căci somnul a cuprins de mult grădina -
Lacul,
nuferii,
castanii,
stângeneii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nadia

când a ridicat o bară de fier
la început a crezut că e nadia
s-a învârtit
în jurul pieţei până la miezul un
ei nopţi luminate cu telefonu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăteasa tăcu, iar feţii începură să cânte povestea vieţii lor. "A fost un împărat..." începură feţii; de sub împărăteasă căzu a treia perină. Când feţii povestiră despre pornirea feciorului de împărat la bătaie, de sub împărăteasă căzură trei perini deodată. Când feţii sfârşiră cântecul, sub împărăteasă nu mai era nici o perină, iar când ei luară căciulile din cap şi-şi arătară părul de aur şi stelele în frunte, oaspeţii, curtenii şi împăratul îşi acoperiră ochii, ca nu cumva să piardă lumina de atâta strălucire. Şi s-a făcut apoi precum de la început a fost să fie. Lăptiţa fu pusă în cap de masă lângă soţul ei; fata vitregei rămase cea mai rea slujnică la curtea Lăptiţei, iar pe vitrega cea cu gând rău o legară de coada unei iepe nebune şi înconjurară ţara de şapte ori cu ea, încât lumea să ştie şi să nu mai uite că cine începe cu rău, cu rău sfârşeşte.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Fire-ar să fie
Într-un ceas bun!
Am zis într-o doară
Încă de la început
Privind prin lentile
Da de unde că nu e
Cum s-ar crede
S-a denigrat total
Pe acelaşi subiect
Din motive subiective
S-a mânjit acel motiv
Cu tot cu predicat
Inclusiv autorul
I s-au adus insulte
A fost ponegrit
Cu alde ofense
S-au făcut injurii
Şi reclame negative
În dauna acelui script
S-a voit compromitere

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (16 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

Vrând să aduc o rază de lumină
În lumea asta şi-aşa mult prea tristă,
Cu foaia-n faţă, luând un pix în mână,
M-am hotărât să fiu epigramistă!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii timpului

Paşii timpului puşi în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neştiut
şi ţin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.

Cocorii pun farmecul în vorbire
şi au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să laşi în urmă un muzeu.

Paşii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc paşii candorilor.

Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci laşi statui fără testamente
şi paşii adorm spre eternitate.

poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

miazăzi şi miazănoapte au nevoie
de scaune pe care să li se aşeze
timpul de când au început să fie
fiecare melomanul
propriului său deget cogestionat
de muzica hotarului-contrabas
la care cântă lumina
fantă crestată pe cerul vecin
cu-ndumnezeirea tăcerii

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în inimă...

Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
naşterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noştri,
te-ating în mijlocul cântecului răsărit în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtăşit.
Umbre şi semne-n serpentine străbat paşii iubirii,
cuvântu-şi începe tăcerea prin care totul apare,
un călător, spre zările albastre, a cărui aripă creşte din mine.
Încă nu ştiu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?
O să mă clădeşti în tine aşa cum eşti tu,
nemăsurată revelaţie, descoperire divină,
miracol frenetic şi posesiv,
acum te-nţeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre.

Într-un strat al timpului,
din cel mai uitat colţ al vieţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea adusă de vânt

De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânţă.
Am şi glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai aşezat pe frunte
Şi-ai început să-ncolţeşti
Am înţeles că eşti o sămânţă.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Eşti o sămânţă.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naşti
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!