Citate despre lupi și noapte, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la lupi și noapte, dar cu o relevanță mică.
Hei, moarte
Hei, moarte, ce treci ca un vânt,
cu zile de cer și pământ,
oprește trasura dealatul cu noi,
dealatul atâtui gunoi.
și stai ca să bem un cotnar
magnific de bun și de rar,
cotnar bătrânesc,
cu pulpă de lut românesc.
Hei, moarte, ursuză și rea,
cu fruntea de negură grea
deshumă focoșii cârlani
să bem un milion de ani,
să bem sacadat și urât
cu toată durerea în gât.
Tu, moarte, nimic nu câștigi
că noaptea în ochi mi-o înfigi
și-alături de-atâția nebuni
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Prepoem", an I, nr. 3 (3 septembrie 1939)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Din pădurea fără aripi,
Un lup ieși, dezorientat,
A alergat toată noaptea,
Căuta ceva, hămesit,
Urechile plecate,
Dădea din coadă,
Cu o crenguțe de vâsc
Cetini de brad,
Mult la veverițe
S-a rugat,
Flori nu stiu
De pe unde a luat,
Să -i împletească un buchețel,
Acum vă caută pe voi,
Andreea si Andrei!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golia ticălosull
La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii
Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii,
Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor,
Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineții
Prin vale să-și reverse din lături călăreții
Ca vânturi iuți ce scurmă și-mpart cumplitul nor.
Iar când veni și vremea să urle-n zare tunul,
Mișcatu-s-au românii cu miile, ca unul -
O lamur-a Moldovei prin sutele de ani!
Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții,
Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții
Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani.
O clipă stete vodă cu inima trăsnită.
Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită,
Pe Golia arătându-l cu pumnii, cu-amândoi:
- "Oșteni ai țării mele! priviți-l cum se duce,
El vinde sfânta țară și vinde sfânta cruce,
Mă vinde, ticălosul, pe mine și pe voi!"
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prolog
XVI
O, după-amiezi scăldate în lumină!
Vrăjit e parcă aerul
și barza albă
adoarme zburând,
iar rândunicile cu aripi ascuțite
se întretaie peste vântul de aur
și se îndepărtează în pacea zilei,
zburând visătoare.
Se-ntoarce unda doar, ca o săgeată,
prin aerul cu multă umbră,
să-și caute cuibul negru sub acoperiș.
Și barza albă,
tăcută și bizară,
atât de-absurdă și de familiară,
ca un cârlig, pe clopotniță.
XIX
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu și foamete
Femeie care te acordezi cu gura poetului, acest torent de mâl senin, tu care, pe când era doar o sămânță captivă de lup neliniștit, l-ai învățat tandrețea pereților înalți neteziți de numele tău (hectare de Paris, pântec de frumusețe, focul meu urcă sub rochiile tale de fugă). Femeie care dormi în polenul florilor, depune pe orgoliul lui chiciura ta de medium nelimitat, ca el să rămână până la ora bălăriilor de oseminte bărbatul care pentru a te adora mai mult își amâna la nesfârșit în tine vestirea nașterii, pumnul durerii, orizontul biruinței lui. (Era noapte. Stăteam întinși sub marele stejar de lacrimi. Greierul cânta. Cum de știa, singuratic, că pământul n-avea să moară, că noi, copiii fără lumină, o să vorbim curând?)
poezie de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vierme mic
E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n față, stă un copil și scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-și pune creionul între dinți.
"Șopârlele-s frumoase... și-s repezi... și-s cuminți."
Ușor el dă o filă. Și alta... Și-ncă una.
Apare papagalul... păunul și păuna...
și un cocoș cum scurmă, hrănind o găinușă,
și un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la ușă?
Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag și strigă: "E cineva?" Tăcere.
Ba nu. E-un glas subțire. Auzi? Mi-e frig... îngheț...
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeț!
Dar cine ești? Mi-e frică. Sunt mic... Să-ntreb pe tata!
Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Și-apoi știu basme multe și ghicitori un sac!
Dar cine ești? Un vierme... O, viermii nu prea-mi plac.
Dar eu sunt mic... o scamă... Și, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul lupilor
cărări fără capăt se abat multe-n cale
pe drumul spre crestele ce vreau să le-ating.
omatu-i de piatră în glezne mă taie
și-n suflet mă arde frica de lupi.
prin troiene de humă, pașii mi-aleargă
îndemnați de răsunet, cu picioare de plumb.
înfruntând viscoliri ce urme-o să șteargă
prin hățișuri ascunse cu lumini ce se scurg.
tăcerea se sparge și drumul rasfange
în mii de poteci ajungând în abis
îmi tremură trupul cu sânge îmi plânge
lumina din ochi e oarbă, s-a stins.
prin vântul prea aspru mă strecor fără vlagă
și cad, mă prăval, printre ramuri și spini
o haită de lupi, foamea-și strigă în grabă
mirosind rana mea, ce dâre-i preling.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lup singuratic
Sunt hăituit de singura teamă,
foamea din iernile geroase.
Pădurea-i din ce în mai rară și mai potrivnică,
urletul este nemângâiat de lună,
în gură, frigul clănțăne-ntre dinți bătrâni,
din instinct adulmec miros de pradă
și nu văd nicio urmă.
Mă mișc singuratic și slăbit
de nopțile pierdute pe cărări întunecoase
fără niciun obol,
fără noroc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oaia cea pierdută
Pe-un hău fără vad,
pe-o gură de Iad,
ce umbră fugară
urcă și coboară
în faptul de seară?
E oaia din urmă
fugită din turmă,
e oaia pierdută,
una dintr-o sută,
e oaia ce plânge
cu lacrimi de sânge...
"Drăguțule bace,
vino de mă-ntoarce,
de mă-ntoarce-acasă
din negura deasă.
Iată-ți cer iertare
c-am rămas pe vale,
crezând că-n genune
sunt ierburi mai bune,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urlă câinele
lup în cușca jandarmilor
reținut ilegal peste noapte
de noapte stă până spre dimineață
cheamă soarele să încălzească
orașul chircit de somn urlă
alături de frații lui din pădure
deranjează colecția de purici toamnă -
iarnă parazito hematofagă
de talie prea mică pentru ochii
care nu poartă ochelari
urlă câinele și caută luna
din priviri să fie în trend
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basmul inimii
Pe o culme in zare
Șade tolănită lună
Luminând un basm in noapte
Fulguită de sclipici cu licurici
Ochii de buhă pe un ram sticlesc
Lupii cântă in cor selenarul dor
Stele prăbușite privesc strălucirea
Razelor călătoare după moartea lor
Eu-ți șoptesc pe genunchi mei
Basmul arzător al inimii
Ochii-ți sclipesc licurici fierbinți
Tolănit privesc feeria iubirii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul tristeții
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă,
Când lupii timpului cuvântă
Și sfâșie toamna ploioasă.
Cuvinte grele se împlântă
În inimă, și mi-o apasă,
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă.
Un strop de apă tămâioasă
Din gura ta, care cuvântă,
S-a stins în vină și angoasă,
Acum, tăcerea ne-nveșmântă.
Smolita mea noapte vântoasă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoaică albă risipei dată
A fost o vreme când
purtam doar orizonturi
prin ramurile verzi
În trupul nesăpat de-a timpului risipă
frumoase-mi erau livezile toate
cu mere roșii pe aripi purtate
zboruri înalte necoapte iubiri
A fost o vreme când
ploile luminii îmi fântâneau în ochi
noaptea îngenunchea supusă
lupoaicei albe
risipei date
Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă
dor amurgurile
de prea plin
aduceri aminte colindă nostalgic
la poarta zorilor închisă
Tantal mă cheamă spre limanul
umbrelor însetate încă
de seva dulce amară a lumii
[...] Citește tot
poezie de Agafia Drăgan din Iluzia regăsirii (2016)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am prieteni puțini
Am prieteni puțini, sunt un singuratic, și ea îmi spune
Că e un semn rău, că trăiesc departe de lume,
În copilărie mi se spunea "Lupul".
Stăteam pe malul râului și aruncam pietricele,
Citeam enorm, fumam în closetul școlii,
Noaptea, sub imensul frăgar, ascultam
Fojgăiala insectelor. Câte un tânăr murea
Acoperit de avalanșă, la munte.
Bărbații îi puneau brazi la mormânt și îi cântau
La pomană pălinca făcea în cană mărgele.
Era ca la nuntă, dar eu, în colțul mesei, încrâncenat,
Îi priveam cu ochi sticloși și îmi doream
Să nu le mai văd fețele tâmpe.
Apoi la oraș, când beau bere și râgâiau,
Și erau fericiți și își apropiau de fața mea degetele lor unsuroase,
Privindu-mă ca pe un animal ciudat,
Pe când eu trăiam o stare de scârbă.
Și azi umblu de unul singur noaptea pe străzi,
Poate că am ceva sălbatic în priviri și mă apropii cu teamă de oameni.
Am prieteni puțini și ea îmi amintește:
[...] Citește tot
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dana Scully: Printre lucrurile lui Halverson, am găsit o carte pentru copii cu legende norvegiene. Din câte pot să-mi dau seama, imaginile arată sfârșitul lumii nu într-o neașteptată furtună de foc și distrugere, așa cum ne învață Biblia, ci într-o pătură de zăpadă care se așterne treptat. Mai întâi luna și stelele se vor pierde într-o ceață albă și densă, apoi râurile, lacurile și mările vor îngheța. Iar la final un lup pe nume Skoll își va deschide fălcile și va mânca soarele, condamnând lumea la o noapte veșnică. Cred că aud lupul la ușă.
replică din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea și macii
Hai să lăsăm iubirea în pace!
Un porumbel cu inima albă
Nu mai privi la noapte stelele!
Ochii lor sunt o salbă
Puțin adevăr și prea multă lumină
Uneori și vântul se tot asmute la lupi
Crucea urcă pe cer
Rugăciuni se ridică din ger
Și vine o zi la ferestre cu maci
Precum toaca-n iubire începe să plângă
Și tainică apa ascunde cuvinte,
Săpându-ți culorile iernii
Când macii sunt domni peste ceruri.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aduc aminte timpul...
Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.
Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe frontul de est
Furia sinistră a maselor de oameni
Este-asemeni orgiei sălbatice a furtunii de iarnă,
Valul vânăt al bătăliei,
Stele fără frunze.
Cu sprâncene sparte și cu brațe de-argint
Noaptea salută soldații muribunzi.
La umbra carbonizatului copac al toamnei
Suspină suflete măcelărite.
Un deșert ghimpos înconjoară orașul.
Luna vânează femei speriate
Pe scări însângerate.
Lupi fioroși a pătrund prin ușa spartă.
poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulci sirene
Ape mari cu creste albe
Se tot zbenguie în maluri
Dulci sirene purtând salbe
Ies din fioroase valuri.
Mateloți în voia sorții
Legănați de vremea rea
Închid iute bocaporții
Tot cu gândul... aiurea!
Doar cârmaciul stă la pândă
Lup de mare înlemnit
Nu vrea să privească-n urmă
Să se lase-ademenit.
Plictisite peste poate
Rând pe rând sirene dulci
Se retrag tăcute-n noapte
Tu, cârmaci, unde ne duci?
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea
urlet de lupi
între noi pădurea
ce duce pe umerii săi o lume mută
o altă noapte de august
cu frunze ce se încolăcesc în jurul gleznei
și mușuroaie de cârtițe mari cât o lună căzută pe pământ
"când o să te saturi de aceste expediții nocturne?"
"hai mai bine să luăm cortul roșu și să fugim la mare"
"mi-e dor de piele arsă de soare"
"buze sărate"
"și ochiuri prăjite pe nisip"
"acolo putem relua romanele lui murakami"
"sau construi din origami pisici"
"acolo putem uita vârstele noastre"
"numele"
"fricile"
"presiunile sociale"
"joburile și ședințele lor"
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lupi și noapte, adresa este: