Citate despre mândrie și suflet, pagina 4
Femeia
Tu, ființă dulce și suavă
Ce porți în suflet primăveri
Azi te-ai îmbrăcat ca o mireasă
Atât de mândră dulce și frumoasă
Ești ca un mândru ghiocel
Ce înflorești în razele de soare
Ai lângă tine un lăstărel
Ce îți poartă al tău nume
Când îl aduci pe lume, te mândrești
Cu drag tu îl privești cum crește
Iar cu a ta privire blândă
Cu drag îi dai povețe
Nimic nu poate egala
Iubirea ta de mamă
Ai da și luna de pe cer, și stelele arginții
Iubirea ta nemărginită ce o porți pentru copii.
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e o exagerare vorbind de "aviațiunea la noi". Franța și statele civilizate din apus au făcut neasemănat mai mult decât țara noastră, pe tărâmul aviațiunei. Dar dacă facem o comparație cât de vagă între cultura, împrejurările și mijloacele tehnice ale altor popoare și starea de lucruri de la noi, putem spune cu oarecare mândrie, că nu suntem tocmai cei din urmă, măcar din punctul de vedere al aviațiunei. Nu trebuie să uităm, și simt o mare mulțumire sufletească aducându-mi-o aminte, că cel dintâi aviator care s-a ridicat cu propriile lui mijloace de la pământ, a fost un român, Traian Vuia!
începutul de la Aviațiunea la noi de Aurel Vlaicu (1910)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
XVII ( Nu te iubesc...)
Nu te iubesc ca pe-un bulgăre de sare roz, ca pe-un topaz
sau ca pe un arc de garoafe incendiind grădina.
Te iubesc așa cum trebuie să fie,-n secret, iubite
anumite lucruri întunecate, între umbră și suflet.
Te iubesc ca pe o plantă care nu-înflorește niciodată,
dar poartă-n ea lumina tuturor florilor ascunse privirii noastre;
datorită iubirii tale, o mireasmă-anume, prea de tot solidă,
se-înalță din pământ și, noptatic, trăiește-n trupul meu.
Te iubesc fără să știu cum o fac, de unde sau de când.
Te iubesc de-a dreptul, fără complexe și fără mândrie;
te iubesc pentru că nu pot trăi altminteri, ci doar astfel:
undeva unde eu nu exist, nici tu, dar atât de-apropiați
încât mâna ta pe pieptul meu devine mâna mea,
atât de-apropiați încât ochii tăi se-închid când eu adorm.
poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu ca în ziua când nu voi mai fi
Scriu ca în ziua când nu voi mai fi
Să se știe cât mi-au fost dragi văzduhul, plăcerea,
Iar cartea mea să-arate mulțimilor de mâine
Ce mult iubit-am viața, natura fericită.
La mincile de câmp veghind și-asupra casei
Zilnic pe-al anotimpurilor chip mi-am pus pecetea
Căci apa, lutul și flacăra mereu mai naltă
Ca-n al meu suflet nicăieri nu-s mândre.
Am spus doar ce-am văzut, doar ce-am simțit ci inimă curată
Și pentru care adevărul n-a fost nicicând prea îndrăzneț,
Căci am avut atâta-nflăcărare de dragoste stârnită
Vrând ca și după moarte să fiu iubită.
Și ca un tânăr ce va citi cândva ce-am scris
Simțindu-mă cu tulburare, emoție, surpriză,
Cu totul dând uitării iubitele agreste
Să mă primească-n suflet, mai dragă ca aceste...
poezie de Anna Brâncoveanu de Noilles din Umbra zilelor (1902), traducere de Virgil Bulat
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valul credinței
frumoasa credință ce ajunge la stele
pe străzi azure de sfinți bătătorite
modelează toate gândurile mele
în zile de dor, în ore primenite.
această credință care cântă în suflet
o port cu mândrie pe urme de magi
să întâlnesc splendorile prin umblet
să fiu o bucurie pentru cei dragi.
nobilă credință învăluită-n raze
ca o primăvară îmbrăcată cu flori
murmură în spirit valuri de turcoaze
în simfonia vieții creată de viori.
sursă de iubire înșiruită-n fraze
care sfarmă decepții și destramă nori.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beneficiul plânsului
Plânsul mistuie suspinul,
Diluând grija și chinul,
Primenind orice ființă,
Spălând orice umilință.
Prin clocotul efervescent,
Pune balsam pe sentiment,
Dizolvă oful strâns de dor,
Șterge ce nu-i folositor.
Izvor cu picurul prelins,
Destinde sufletul învins,
Taie mândria cu onor,
Deschide cale spre nou zbor.
poezie de Viorica Pop (decembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul
Calule, ce ai? Ți-i teamă
De nechezi cu capu-n jos?
Nu mai scuturi dârz din coamă,
Frâul nu-l mai muști, focos.
Nu te îngrijesc eu oare?
N-ai ovăz bun de mâncare?
N-ai tu scări de aur fin?
N-ai tu hamuri minunate
Și potcoave argintate
Și dârlogi de ibrișin?
Spune calul, trist și blând:
Potolitu-m-am căci, iată,
Glas de goarne-aud sudând,
Tropot, șuier de săgeată.
Și nechez căci pe câmpie
Mult n-am să mai zburd semeț.
Și voios, plin de mândrie
Că am frâu și scări de preț,
Hamurile în curând
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oriunde am merge în lumea asta mare purtăm pe tălpile sufletului nostru pământ românesc. Pe fruntea noastră e scris "român". Nu credeți că trebuie să facem ceva ca să devenim mândri de acest nume?
citat din Oana Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin plâns fierbinte se curăță mintea noastră de chipuri pătimașe. Printr-însul se pogoară în sufletul nostru bărbăția cea duhovnicească și omul se pune mai presus de înspăimântări și de frici. Cu cât mai adânc plânsul nostru de pocăință, cu atât mai temeinic ne slobozim de un întreg șir de nevoi aparent firești, de astfel de patimi nimicitoare precum mândria și mânia. Înlăuntru se sălășluiește bucuria, până atunci necunoscută, a slobozeniei.
Părintele Sofronie în Vom vedea pe Dumnezeu precum este (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul curgea molcom în pofida șoaptelor nerostite. Mă priveai și simțeam cum zâmbetul tău mușca cu sete dintr-o dorință veche. Sufletul imi era aruncat in temnița dorințelor interzise. Negreșit, tu cunoșteai drumul spre o inimă straină de rațiuni ipocrite, într-un amalgam de gânduri târzii. Câteodată, o furie stranie cuprinde veșmintele iubirii. Știu, trebuie să plec. Totuși, in lumina proaspătă și rece a zorilor, tu pășești mândru în inima mea...
Andreea Palasescu (20 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tine, despre mine... (scrisoare în rimă)
dedicată tuturor curioșilor, dar în special celor pe care i-am consiliat de-a lungul vremii, sau m-au cunoscut... atât cât au vrut a mă cunoaște...
Despre mine?...
Sunt mult prea multe de spus...
Am colindat de la răsărit înspre apus,
Nu sunt ce apar, nici măcar ce scriu,
Sunt cu mult mai mult... și am murit să fiu.
Nu sunt măritată,
Nu scriu poezii...
Scriu doar despre suflet,
Să ți-l poți citi...
Să privești acolo, unde nu privești,
Grădina să ți-o uzi
Să-ncepi să ți-o sădești...
Nu sunt profesoară,
Nu te-nvăț ce vreau...
Sunt briza cea ușoară,
Care-am venit să-ți dau...
Ce tot îți refuzi
Să vezi, să fii, s-accepți...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cred că ești numai Tu, iar Tu ești în mine și în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viața mea e în Tine, și de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire și cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire și mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul și mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginți, răzbunării; mă lupt cu prejudecățile dorinței de putere, statului, teologiei, științei. Mă lupt prin străduința faptei și gândului, prin renunțare de sine, smerenie, sinceritate și înfrânare în faptă și vorbă. Știu că viața e numai iubire în prezent și că pentru viața spirituală nu există suferințe, nu există moarte, există doar ce dorește sufletul, doar binele. Mulțumescu-Ți Ție.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, casa mea
Cele trei culori sfinte
Reprezintă-al nostru tricolor.
Nu poți descrie-n cuvinte
Când îl vezi, inima-ți tresare ușor.
În vene, de român am sânge
Și România-i casa mea.
Iar sufletul în mine plânge
Când văd ce soartă are ea...
O țară frumoasă, bogată,
Completă, cu munte și mare.
Ani de zile-a fost furată
De cei de la Guvernare.
Românie dragă, te iubesc,
Ești ce-am mai scump pe lume.
Sunt mândru că aici trăiesc,
Nu reprezinți un simplu nume!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu-mi vii?...
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-așează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braț,
Să te privesc cu mult nesaț,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ți-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi și lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Garofița
Degajând multă iubire,
Cu fața îmbujorată,
Cu lacrimi de fericire,
Mama spune despre fată:
"Garofița e o floare
Crescută-n grădina mea.
Cu lumină de la soare,
Ferită de vreme rea".
Cu căldură sufletească,
Având tot ce și-a dorit,
A continuat să crească,
Mama, visul și-a-împlinit.
Acum cu ea se mândrește.
E așa cum și-a dorit.
O vede cum înflorește,
E copilul ei iubit.
poezie de Dumitru Delcă (4 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
El e cerul și pământul,
Mândru fiu al țării mele,-
Iscusit sădind cuvântul,
Neclintit de vremuri grele.
E luceafărul speranței,
Sufletul acestei nații,
Cuget, talgerul balanței,
Urcat între constelații.
acrostih de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul meu
Cetatea Băniei
Rămâne mereu în sufletul meu
Acel loc unic
In care mi-am petrecut copilăria,
Orașul-municipiu, capitala Olteniei,
Vatra lui Mihai Viteazul;
Aici m-am născut și sunt mândră de acest lucru.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crescură paltinii, crescură cum alți paltini nu cresc: în fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iară în crepetul zorilor, când se strâng stelele pe cer, trei ani într-o clipită. Când se împliniră trei zile și trei nopți, cei doi paltini erau mândri și nalți, ridicându-se cu crengile lor până la fereastra împăratului. Și apoi, când adia vântul și se mișcau frunzele, împăratul asculta, asculta zile întregi la șoptirea lor. Îi părea că aude un suspin neîncetat, ca o plângere pusă în vorbe neînțelese, pe care numai sufletul lui o simțea ca o simțire ascunsă și nepricepută, care ziua nu-i lăsa odihnă și care noaptea îl ținea treaz. Îl cuprindeau fiorii în auzul acestei șoptiri și totuși îi părea că n-ar putea să fie fără de ea.
Ioan Slavici în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-adevăr, scăpă de foc, însă de acum înainte nu mai avea de ce să umble țanțoș și mândru. Penele sale, odinioară albe și strălucitoare, erau acum îmbâcsite de fum și negre ca noaptea, la fel ca sufletul său necurat.
finalul de la De ce are corbul penele negre de Florence Holbrook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, în sărbătoare
Azi, în plină sărbătoare,
Toți trandafirii albi îi dăruiesc,
Scumpei mele învățătoare.
Din suflet îi mulțumesc.
Eu sunt doar o mică floare
În frumoasa ei grădină.
Dumneaei un mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.
E dulce și-i minunată!
E cea mai frumoasă fată!
Cu multă dragoste mă-nvață
Cum să mă descurc în viață.
Mă-nclin adânc în fața ei,
Și-i adresez cu mult temei,
Urarea de viață lungă,
Nouăzeci de ani s-ajungă!
În viață multă sănătate,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Dumitru Delcă (30 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mândrie și suflet, adresa este: