mamă şi moarte

Moartea batranilor

Mai muncim o vreme, tată-mare,
Ca să strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mamă bună,
Şi-or să ne îngroape împreună.

Leu cu leu aţi adunat o viaţă,
Aţi făcut economii de piaţă
Şi acum aşa a fost să fie,
Să n-aveţi bani pentru sicrie.

Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tată, capul pe o pernă,
Viaţa ta a devenit eternă.

Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, bătrîne, într-o parte
Şi rămîi, pîn-la sfîrşit, de pază,
Că altfel te devalorizează.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aici!

Mama mea, tu eşti departe
Acolo unde mergem toţi,
Eu te simt totuşi aproape
Eşti printre vii, nu printre morţi.

Tu m-ai păzit pe drumul vieţii
Acolo unde îmi era mai greu,
Te vedeam în zorii dimineţii
Şi aşa te voi vedea mereu.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 3

Priveşte în oglindă la chipul ce-l zăreşti
Şi spune-i că e vremea din el alt chip s-apară;
Dar dacă tu acum refuzi să-l reînnoieşti
Vei umili o mamă, vei înşela o ţară.
Căci care frumuseţe cu pântec fără rod,
Cultivator dibaci, te-ar alunga pe tine?
Şi cine-ar fi bărbatul ce n-ar dori un plod
Doar pentru-a fi mormântul unei iubiri de sine?
Iar mama ta în tine priveşte ca-n oglindă
Chemându-şi înapoi al vieţii ei tezaur
Şi ca printr-o fereastră ea poate să surprindă,
Chiar dacă e zbârcită, a ta vârstă de aur.

Dar dacă tu trăieşti şi nu laşi amintire
Când singur vei muri nu vei avea cinstire.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

trupul dinspre mama
sufletul dinspre tata
înspre tine moartea
cu nebănuitele lumii rude

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

25 Octombrie, Ziua Armatei Române

Şi-au plecat plini de speranţă
Bravii noştri soldaţi în război
Riscându-şi chiar propria viaţă
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au luptat cu toţi vrăjmaşii,
Au ales timpuriu să moară
S-avem astăzi, noi, urmaşii
Această minunată ţară.

Au apărat pământul cu arme
Şi-au murit cu un sfânt gând.
Departe de neveste sau mame,
La piept... un tricolor purtând!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar viaţa aceasta complet fericită n-a ţinut decât o vară. Toamna, ne-am dus la Roman cu mama mea, care avea să nască; cu moşul meu, care-şi tăiase două degete la un ferăstrău mecanic. În acea toamnă, a murit mama mea. Mi-aduc aminte ca prin vis de dânsa bolnavă, dar ţin minte foarte bine cum era întinsă pe masă, moartă, cu lumânări la cap. În zilele cât a stat moartă acasă, uneori plângeam, dar uneori mă jucam de-a ascunsul cu nişte băieţi şi apoi iar plângeam. Fericită, dar crudă şi egoistă vârstă! Întotdeauna mi-aduc aminte cu displăcere, parcă cu un amar reproş pentru mine, că atunci m-am jucat! Niciodată, niciodată n-am dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce s-a născut ea, pentru ce a trăit? Sunt milioane de fiinţe care au avut soarta ei şi pe care nu le ştiu. Dar ea, fiindcă mi-a fost mamă, în mintea mea are un loc unic şi întâmplarea ei e un lucru extraordinar pentru mine. Orice viaţă e un lucru extraordinar pentru cineva -- şi nimic, absolut nimic, pentru alţii!

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama lui Arnon: Moartea e la fel de plictisitoare ca şi viaţa asta, dar încă nu vreau să mor, nu vă dau eu satisfacţia asta. Plus că n-am încredere că raiul există.

replică din romanul Nesuferitele zile de luni de Arnon Grunberg (1994)
Adăugat de Bogdan George
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei isvor de mântuire
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers
Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1 septembrie 1879)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când era mămuca bolnavă, zise el într-un târziu, eu, care eram cel mezin, stăteam lângă dânsa, ca să-i dau apă, când îi era sete... Avea arşiţă mare. Eram singuri; ceilalţi erau pe-afară, după treburi. Şi ea-mi spunea să fiu cuminte după ce s-a duce ea, şi s-ascult pe tătuca. Şi eu o întrebam aşa: Unde-ai să te duci, mămuţă? Şi ea-mi spunea: Apoi eu am să mor, Niculăeş, şi tu să nu spui la nimeni...

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu poate fi un lucru aşa rău dacă mama a trecut prin ea. Pentru copil e mai uşor să vină din urmă.

citat din Danny Aiello
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Duhul, şi Mireasa...

Şi Duhul, şi Mireasa zic: "Vino! vino! vino!
Cât te aşteaptă Tatăl cu haină de lumină
Şi cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.
Vino, vino, vino suflete-aşteptat
Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat
Până nu se duce Cel ce te-a chemai
Până te mai iartă sângele curat."

Şi fraţii, şi Cuvântul zic: "Vino, vino, vino
Şi pune-ţi legământul pe calea cea divină
Căci Domnul te aşteaptă să scapi de-a morţii teamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă."

Şi moartea, şi viaţa zic: "Vino! vino! vino!
Căci harul şi prilejul nu mult au să mai ţină
Cât încă poţi întoarce, ia azi chemarea-n seamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai chemă."

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca tine, mamă!

Pot, mamă, să-mi legăn copiii
Aşa cum se poate de bine,
Dar ştii, să îmi fie ruşine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.

Pot, mamă, să cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar ştii, să îmi fie ruşine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.

Pot moarte să-nving şi să sufăr,
Să tac şi să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, să-mi fie ruşine—
Nici plânge nu pot ca şi tine!

Chişinău 30 septembrie 2019

poezie de Mihai Ghidora (30 septembrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arşi... Foc

Firave trupuri, minţi junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.

Ajunşi pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgeraţi ca-n tunet...
Neştiind că moarte oriunde apare.

S-au stins -pe-al indolenţei rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraş moral instabil...

... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocenţa-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu duşman...
E azi şuvoi de lacrimi, milă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mater Dolorosa

Eşti Dumnezeu, Isuse, şi mântuieşti o lume
Prin moartea-ţi născătoare de noile idei;
Dar mamă e Măria... ce-i pasă unei mume
De lume şi nelume, când piere fiul ei?

Tu mori, Cel-făr'de moarte, căci alte cruci Te cheamă
În alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia.
Eşti Dumnezeu, Isuse, Măria însă-i mamă:
Piroane, ea le simte; oţet, îl soarbe ea!

Ş-aleargă rătăcită, turnând Fecioara sfântă
Mărgăritari de lacrimi pe calea lui Isus;
Şi plânsul nu-i mai seacă, ci-ţi pare că s-avântă,
S-avântă-naripată spre sferele de sus.

Ţăranul povesteşte — a lui e poezia! —
Că din acele lacrimi albina s-a născut:
Amar i-e acul; mierea-i e dulce ca Măria;
Şi tot prin flori colindă cătând pe cel perdut...

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... când am venit pe lume
totul îmi părea real
şi sânul mamei
şi lăpticul ei oval
azi nu-i mai mult
mămica pe pământ
azi viu mă culc
mă voi trezi frâmânt...
azi cerul nu mai este albăstriu
în ochii mei ci numai cenuşiu
de când şi taica-n simplitate de sicriu
s-a dus pe drum pe care nu se merge viu...
când am venit pe lume
timpul îmi părea un val
s-în braţul maicii lumea
valea cea din deal
azi tot mai des mă vreau
unde de-o viaţă sunt trimis
să stau la cald
acolo in... abis...

poezie de Iurie Osoianu (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legiferaţi bestii

La patru ace, încostumaţi
Cu zâmbetul în zeflemea,
La muncă marţi ori miercurea,
Neam de căţea, de jagardea...
În lanţ să fiţi legiferaţi!

Scrobiţi şi-n gât încravataţi,
Ţanţoşi, trecând cu leşul zilei,
În dispreţ privind poporul milei
În ţara mitei, şpăgii, pilei...
În foc pieriţi legiferaţi!

Mă jur, cu-ai mei, popor de fraţi,
Să vă blestem şi pe copii,
Să putreziţi cu toţi de vii...
Doar ochi deschişi şi sângerii
Să-i aveţi hoit... legiferaţi!

Canalii, să vă îmbuibaţi,
Vă înjur, Christosul mamei voastre,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă.Viaţa şi Moartea într-o singură clipă

La câteva zile distanţă
ninge cu furie
frigul se zvârcoleşte
sub anotimp
umbre şi scâncet de bob
o lumânare ghemuieşte liniştea
într-un colţ
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeţi

la capăt de anotimp
se odihneşte tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
aşteaptă apocalipsa

poate sunt singurul
ce aşteaptă cu atâta emoţie
ziua în care
toate anotimpurile

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnambule

În oraşul meu trăiau o femeie şi fiica ei,
şi-amândouă erau somnambule.

Într-o noapte, când tăcerea era stăpâna lumii, mamă şi fiică,
mergând în somn, s-au întâlnit în grădina lor învăluită-n ceaţă.

Şi mama a vorbit, şi-a spus: "În sfârşit, în sfârşit, duşmanca mea!
Tu, cea care mi-ai distrus tinereţea – care ţi-ai clădit viaţa
pe ruinele vieţii mele! Te-aş putea ucide!"

Şi fiica a vorbit, şi-a spus:" O, femeie odioasă, egoistă şi bătrână!
Tu stai între libertatea sinelui meu şi mine!
Viaţa mea nu-i decât ecoul vieţii tale insipide. Vede-te-aş moartă!

Chiar atunci a cântat cocoşul, şi-amândouă femeile s-au trezit.
Mama a întrebat cu blândeţe, "Tu eşti, dragă?"
Iar fiica i-a răspuns cu blândeţe, "Da, dragă."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind (Părintelui meu drag Fanurie şi gândurilor lui la mama care i-a plecat în cer la colindat)

Pe mine iubirea mă doare,
Nu ştiu de se naşte sau moare,
Că-n lume e doar sărbătoare,
Şi-n mine mă-ntreb ce-o fi oare?

Că dor mi se face de tine,
Crăciunul în cete când vine,
Prin cetini văd stele străine,
Ce-ncet mi te poartă spre mine.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomelnic de sânge

de fiecare dată
în decembrie
privesc documentare
cu revoluţia
din românia
şi plâng ca
o idioată
mă aplec peste
tinerii morţi ca şi cum
aş fi mama lor
blestemată să fie
sămânţa tuturor
dictatorilor
las lista deschisă
ca tu cititorule
ca tu cititoareo
să-i pui într-un
pomelnic de sânge

1.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Pilchin din Poeme pentru Ivan Gogh
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!