Citate despre mamă și moarte, pagina 4
Moartea batranilor
Mai muncim o vreme, tată-mare,
Ca să strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mamă bună,
Și-or să ne îngroape împreună.
Leu cu leu ați adunat o viață,
Ați făcut economii de piață
Și acum așa a fost să fie,
Să n-aveți bani pentru sicrie.
Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tată, capul pe o pernă,
Viața ta a devenit eternă.
Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, bătrîne, într-o parte
Și rămîi, pîn-la sfîrșit, de pază,
Că altfel te devalorizează.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești aici!
Mama mea, tu ești departe
Acolo unde mergem toți,
Eu te simt totuși aproape
Ești printre vii, nu printre morți.
Tu m-ai păzit pe drumul vieții
Acolo unde îmi era mai greu,
Te vedeam în zorii dimineții
Și așa te voi vedea mereu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 3
Privește în oglindă la chipul ce-l zărești
Și spune-i că e vremea din el alt chip s-apară;
Dar dacă tu acum refuzi să-l reînnoiești
Vei umili o mamă, vei înșela o țară.
Căci care frumusețe cu pântec fără rod,
Cultivator dibaci, te-ar alunga pe tine?
Și cine-ar fi bărbatul ce n-ar dori un plod
Doar pentru-a fi mormântul unei iubiri de sine?
Iar mama ta în tine privește ca-n oglindă
Chemându-și înapoi al vieții ei tezaur
Și ca printr-o fereastră ea poate să surprindă,
Chiar dacă e zbârcită, a ta vârstă de aur.
Dar dacă tu trăiești și nu lași amintire
Când singur vei muri nu vei avea cinstire.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
trupul dinspre mama
sufletul dinspre tata
înspre tine moartea
cu nebănuitele lumii rude
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
25 Octombrie, Ziua Armatei Române
Și-au plecat plini de speranță
Bravii noștri soldați în război
Riscându-și chiar propria viață
Să ne-aducă pământul înapoi.
Au luptat cu toți vrăjmașii,
Au ales timpuriu să moară
S-avem astăzi, noi, urmașii
Această minunată țară.
Au apărat pământul cu arme
Și-au murit cu un sfânt gând.
Departe de neveste sau mame,
La piept... un tricolor purtând!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar viața aceasta complet fericită n-a ținut decât o vară. Toamna, ne-am dus la Roman cu mama mea, care avea să nască; cu moșul meu, care-și tăiase două degete la un ferăstrău mecanic. În acea toamnă, a murit mama mea. Mi-aduc aminte ca prin vis de dânsa bolnavă, dar țin minte foarte bine cum era întinsă pe masă, moartă, cu lumânări la cap. În zilele cât a stat moartă acasă, uneori plângeam, dar uneori mă jucam de-a ascunsul cu niște băieți și apoi iar plângeam. Fericită, dar crudă și egoistă vârstă! Întotdeauna mi-aduc aminte cu displăcere, parcă cu un amar reproș pentru mine, că atunci m-am jucat! Niciodată, niciodată n-am dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce s-a născut ea, pentru ce a trăit? Sunt milioane de ființe care au avut soarta ei și pe care nu le știu. Dar ea, fiindcă mi-a fost mamă, în mintea mea are un loc unic și întâmplarea ei e un lucru extraordinar pentru mine. Orice viață e un lucru extraordinar pentru cineva -- și nimic, absolut nimic, pentru alții!
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama lui Arnon: Moartea e la fel de plictisitoare ca și viața asta, dar încă nu vreau să mor, nu vă dau eu satisfacția asta. Plus că n-am încredere că raiul există.
replică din romanul Nesuferitele zile de luni de Arnon Grunberg (1994)
Adăugat de Bogdan George
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unui dac
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viață dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate și totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Și din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet și lumii fericire,
El este-al omenimei isvor de mântuire
Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,
El este moartea morții și învierea vieții!
Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers
Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1 septembrie 1879)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când era mămuca bolnavă, zise el într-un târziu, eu, care eram cel mezin, stăteam lângă dânsa, ca să-i dau apă, când îi era sete... Avea arșiță mare. Eram singuri; ceilalți erau pe-afară, după treburi. Și ea-mi spunea să fiu cuminte după ce s-a duce ea, și s-ascult pe tătuca. Și eu o întrebam așa: Unde-ai să te duci, mămuță? Și ea-mi spunea: Apoi eu am să mor, Niculăeș, și tu să nu spui la nimeni...
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu poate fi un lucru așa rău dacă mama a trecut prin ea. Pentru copil e mai ușor să vină din urmă.
citat din Danny Aiello
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și Duhul, și Mireasa...
Și Duhul, și Mireasa zic: "Vino! vino! vino!
Cât te așteaptă Tatăl cu haină de lumină
Și cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.
Vino, vino, vino suflete-așteptat
Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat
Până nu se duce Cel ce te-a chemai
Până te mai iartă sângele curat."
Și frații, și Cuvântul zic: "Vino, vino, vino
Și pune-ți legământul pe calea cea divină
Căci Domnul te așteaptă să scapi de-a morții teamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă."
Și moartea, și viața zic: "Vino! vino! vino!
Căci harul și prilejul nu mult au să mai țină
Cât încă poți întoarce, ia azi chemarea-n seamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai chemă."
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca tine, mamă!
Pot, mamă, să-mi legăn copiii
Așa cum se poate de bine,
Dar știi, să îmi fie rușine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.
Pot, mamă, să cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar știi, să îmi fie rușine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.
Pot moarte să-nving și să sufăr,
Să tac și să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, să-mi fie rușine
Nici plânge nu pot ca și tine!
Chișinău 30 septembrie 2019
poezie de Mihai Ghidora (30 septembrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mater Dolorosa
Ești Dumnezeu, Isuse, și mântuiești o lume
Prin moartea-ți născătoare de noile idei;
Dar mamă e Măria... ce-i pasă unei mume
De lume și nelume, când piere fiul ei?
Tu mori, Cel-făr'de moarte, căci alte cruci Te cheamă
În alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia.
Ești Dumnezeu, Isuse, Măria însă-i mamă:
Piroane, ea le simte; oțet, îl soarbe ea!
Ș-aleargă rătăcită, turnând Fecioara sfântă
Mărgăritari de lacrimi pe calea lui Isus;
Și plânsul nu-i mai seacă, ci-ți pare că s-avântă,
S-avântă-naripată spre sferele de sus.
Țăranul povestește a lui e poezia!
Că din acele lacrimi albina s-a născut:
Amar i-e acul; mierea-i e dulce ca Măria;
Și tot prin flori colindă cătând pe cel perdut...
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... când am venit pe lume
totul îmi părea real
și sânul mamei
și lăpticul ei oval
azi nu-i mai mult
mămica pe pământ
azi viu mă culc
mă voi trezi frâmânt...
azi cerul nu mai este albăstriu
în ochii mei ci numai cenușiu
de când și taica-n simplitate de sicriu
s-a dus pe drum pe care nu se merge viu...
când am venit pe lume
timpul îmi părea un val
s-în brațul maicii lumea
valea cea din deal
azi tot mai des mă vreau
unde de-o viață sunt trimis
să stau la cald
acolo in... abis...
poezie de Iurie Osoianu (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Legiferați bestii
La patru ace, încostumați
Cu zâmbetul în zeflemea,
La muncă marți ori miercurea,
Neam de cățea, de jagardea...
În lanț să fiți legiferați!
Scrobiți și-n gât încravatați,
Țanțoși, trecând cu leșul zilei,
În dispreț privind poporul milei
În țara mitei, șpăgii, pilei...
În foc pieriți legiferați!
Mă jur, cu-ai mei, popor de frați,
Să vă blestem și pe copii,
Să putreziți cu toți de vii...
Doar ochi deschiși și sângerii
Să-i aveți hoit... legiferați!
Canalii, să vă îmbuibați,
Vă înjur, Christosul mamei voastre,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvență.Viața și Moartea într-o singură clipă
La câteva zile distanță
ninge cu furie
frigul se zvârcolește
sub anotimp
umbre și scâncet de bob
o lumânare ghemuiește liniștea
într-un colț
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeți
la capăt de anotimp
se odihnește tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
așteaptă apocalipsa
poate sunt singurul
ce așteaptă cu atâta emoție
ziua în care
toate anotimpurile
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnambule
În orașul meu trăiau o femeie și fiica ei,
și-amândouă erau somnambule.
Într-o noapte, când tăcerea era stăpâna lumii, mamă și fiică,
mergând în somn, s-au întâlnit în grădina lor învăluită-n ceață.
Și mama a vorbit, și-a spus: "În sfârșit, în sfârșit, dușmanca mea!
Tu, cea care mi-ai distrus tinerețea care ți-ai clădit viața
pe ruinele vieții mele! Te-aș putea ucide!"
Și fiica a vorbit, și-a spus:" O, femeie odioasă, egoistă și bătrână!
Tu stai între libertatea sinelui meu și mine!
Viața mea nu-i decât ecoul vieții tale insipide. Vede-te-aș moartă!
Chiar atunci a cântat cocoșul, și-amândouă femeile s-au trezit.
Mama a întrebat cu blândețe, "Tu ești, dragă?"
Iar fiica i-a răspuns cu blândețe, "Da, dragă."
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind (Părintelui meu drag Fanurie și gândurilor lui la mama care i-a plecat în cer la colindat)
Pe mine iubirea mă doare,
Nu știu de se naște sau moare,
Că-n lume e doar sărbătoare,
Și-n mine mă-ntreb ce-o fi oare?
Că dor mi se face de tine,
Crăciunul în cete când vine,
Prin cetini văd stele străine,
Ce-ncet mi te poartă spre mine.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomelnic de sânge
de fiecare dată
în decembrie
privesc documentare
cu revoluția
din românia
și plâng ca
o idioată
mă aplec peste
tinerii morți ca și cum
aș fi mama lor
blestemată să fie
sămânța tuturor
dictatorilor
las lista deschisă
ca tu cititorule
ca tu cititoareo
să-i pui într-un
pomelnic de sânge
1.
[...] Citește tot
poezie de Maria Pilchin din Poeme pentru Ivan Gogh
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mamă și moarte, adresa este: