Citate despre meduze, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la meduze, dar cu o relevanță mică.
Traversăm zadarnic un concert
Meduze blând coboară în priviri
Latente umbre părăsesc păduri
Sintagmele cu ultimii sperjuri
Mizează pe-un buchet de trandafiri
Învălmășiți în moara de cuvinte
Înalt catargul, vântul de la pupa
Busolele fac țăndări cupa
Sus ancora și numai înainte!
O altă Terra Nova ne așteaptă
Halucinant în veacurile târzii
Îngheață toate spaimele în vii
Și mor lăstuni pe fiecare treaptă
Închidem strâns sextante și hublou
Adoarme țărmul pe un banc deșert
Și traversăm zadarnic un concert
Ca-ntr-un preclasic anonim tablou
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbeam
despre foci cu o prietenă
ea părea
invidioasă pe stratul de grăsime-al polarelor
aproape
plângea ea neavând practic în bustieră ce ține
pe niște
picioare ca de meduză - cu extatice
priviri eu
ristice ea părea totuși să destrame cu lovituri
aproape
simpatice (?!) tot ce ținea de cuibul strașnic de sper
mă dintre
mine și ea - prea părea (creață, fără speranță)
decisă a
proape s-o termine să
înceteze
dragostea sădită în brazdele trase în gheață
aproape
de spărgătorul nevrotic
de ceață
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescuitorii de perle
D-a lungul umedelor stânci,
Uitate-n mările adânci,
Ca-ntr-un mormânt ce le înghite,
Necunoscute nasc și mor,
În scoica lor,
Mărgăritare negăsite!
Sunt lacrimi de ondine-amorezate
De vrun triton necredincios?
Și-acum sclipesc cristalizate
În fundul mărilor sticlos?
Dar îndrăznețul, beat de vraja
Strălucitorului său vis,
În valul care le ascunde
S-azvârle, fulger în abis!
Înoată, se scufundă, speră,
Și apa îl cuprinde lin;
Și-n adâncimea-i îl primește
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile pe care le-am iubit
Femeile pe care le-am iubit
au plecat
în alte ținuturi.
N-au uitat nimic
au cărat și aerul în poșeta de vise
în urma lor tăcerea
ca o biserică fără enoriași
și fisura-n mine
pentru schimbul de aer.
Mirate că le-am avut,
mândre de norocul lor
de încărcătura de obiecte
ostentativ să le invidiez
să le pietruiesc drumul străin.
Eu le flutur un zîmbet
ca la niște meduze
gata să se lipească de tine
să suferi, să compensezi suferința lor
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 august 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Te-am alergat o noapte-ntreagă;
Erai sirenă, stea, meduză,
Dansai-n patine, pe-o peluză,
Cu ochii verzi, sub capă neagră.
Îți sărutasem ochii-n lacrimi;
Sorbeai nectar dintr-un pocal,
Nu-ți vedeam fața, de la voal...
Eram Hristor, ispășeam patimi.
Îți făcusem dar, un râu albastru;
Te botezam în apa vieții
Ce-am strâns, din roua dimineții...
Din sânge-mi, ți-am dat gust măiastru.
În vârf de pantă te-am pierdut;
Planai în zbor, eram Icar
În negrul interplanetar...
Topise-i Soarele-n sărut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vibrato
oho m-am îndrăgostit mâinile mele se rostogolesc prin lavă și dolomit
palmele îmi cresc/ arbori de ape de lună/ până ating cerul sculptat sau a lumii cunună
sarea mărilor se scurge ca un șarpe imperial
de pe trupurile noastre într-un vibrato imaterial
se lasă seara cu arici și meduze calcinate
sufletele noastre respiră sub ape aspre decolorate
oase de fum/ secundele curg în tăceri de alabastru
dragostea a atins carul mic cu un singur ochi măiastru
timpanul din stern sună oranj a lumină
voi mai vedea aburii pădurii suflete nins de verbină?
dragostea se preface într-un condor în zbor peste caraiman
oho m-am îndrăgostit lumile mele au ajuns la liman
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Algele marine
Un vânt un val ori o furtună
M-a desprins de pe pământ
Cerul de cleștar c-o Lună
Mă privește sus încremenit
În adâncuri altă viață de trăit
Marea învolburată cu talazuri
Pat de alge ea mi-a pregătit
Cu iubire în albastrele palaturi
Zarvă mare este în adâncuri
Nuntă pregătită apare Neptun
Alge colorate-n loc de parcuri
Fericită sunt voalul să-mi-l pun
Auriul la ureche îmi sporește
El ar vrea să mă pețească
Cât de mult el mă iubește
Cu regina viața s-o trăiască
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot, e-o apă, de ploaie
... că doar ce-am scris din nou de ploaie
și mă întreb; ce-atâta apă
se duce adânc să spele morți,
ce se-nfiltrează printre filtre?!
... și beau din ei stând în odaie;
de aceea minți tot timp ne sapă,
ne redeschide alte porți,
să primim vizite, părinte...
... și peștii stau tăcuți la fund,
perpetuându-se-n neștire,
ingurgitând din mâl cu oase
de când e lumea cea străbună;
din mări ce-au fost cândva pământ
printre corali de-o mânăstire,
meduze de femei frumoase
și valuri ca o supă-n spumă...
... iar cerul, ce-am făcut lăcaș,
o fi din picuri plutitori
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce otrăvitor
Privesc, tot numai simțuri învolburat plecate,
În gândul ce mi-l pierd înspre chipul de cristal,
Ce știu că poate îmi este otrava-n plumb, ce-i parte
Sublimului suav, topit în pur metal.
Mă înfior de clinchete de stele în cristaline
Cu agate de halou, se picurând culori
De amor, când te dădeai uitându-te pe tine,
Mă îngropând de viu cu trupu-ți de comori.
De-un pâlpâit plăpând, de-o noapte în lumânare
M-anin, topit memorii de-un picur de pe buze
Din ruperea-n rubin, cu gust nectar de floare
Și ating un puf de piele din corpuri de meduze.
Nici nu mai știu de-i vis, parcă n-a fost vreodată
Și-i numai o dorință de-alt timp și de-un alt cine,
Ce-l caut pipăind cu mâna în ființa-mi toată,
Să ți-l așez alături... și apoi să mor de bine!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Care-i rostul nostru?...
Doamne Dumnezeul meu,
ne-ai dăruit atâția ani
și nu ne-ajung să înțelegem rostul
și nu ne-ajung să înțelegem viața
și-atunci?
ce fac fluturii?
ce fac gâzele?
ce fac albinele?
cu puținele zile,
cu puținele ore,
cum de reușesc să trăiască cu-atâta intensitate?
și cum de pot iubi în imensitate
și cum se bucura de zile, de ore, de secundele scurtate?
Doamne!,
rânduiala Ta cu toamne,
rânduiala ta cu flori,
cu parfumul lor,
de ce nu ne ajunge timpul?
de ce noi vrem în brațe tot Olimpul?
spune-mi Doamne, de ce?
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frică-mi e de casa care nu-i a mea
frică-mi e de casa care nu-i a mea
să nu vină noaptea elfii și s-o prade
să se umfle în pene, ce bine le-ar șade
să cânte cu șatra seara cocardea;
și-o admir ca pe o muză
cu frizura ei modernă
că dintr-odată mi se pare ternă
semănând cu o meduză;
frică-mi e de casa asta dintr-odată
pe care-am iubit-o cum iubești o fată
înaltă și zveltă, și cu ochii dulci
pe care-o visezi când mergi să te culci
dar n-a fost să fie și nici nu va fi
să-mi aducă zorii zvon de ciocârlii
la fereastra mea de lemn
pentru tainic un îndemn
că nu mai departe, mâine la amiază
într-o stare trează
voi da ochii cu o piază
cum mi-ar da soarta un semn
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna m-am întrebat dacă îngerii au contract part time
sau lucrează pe bonus
sunt totuși buni de figuranți ca și chinezii
parcă toți încep și se termină cu li
dar la naiba cu toate întrebările existențiale
e o altă dimineață de treisprezece
și mai e mult până apune soarele
chiar așa
de ce să apună soarele
cine doamne-iartă-mă a făcut scenariul ăsta imposibil
starleta de ce țipă și nu-și vede de supt laptele
(poate e pila producătorului)
aș fi adus o supernovă în rol principal
m-am cam săturat de meduzele șefului
dar tac și filmez
doar setea asta mă leagă de tine ca de o minune
oricum o altă dublă nu se mai trage azi
nu e așa că e mai bine să spargi nuci de cocos
decât să schimbi ochelarii?
e o întrebare deocheată
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipiți
Risipiți pot fi oamenii, firele de iarbă,
Mărgelele, cuvintele,
Tu le aduni, vrăjitorule, artistule, vagabondule,
Spui, viața mea, dar cine are viața sa?
Ne împletim pașii cu pașii îngerilor,
Tu unde umbli? Nu știi că timpul te va risipi
și pe tine? Mai întâi a fost o copaie,
apoi strigătul disperat/ victorios?
Unii se grăbeau la cimitir, ALȚII SE ÎNTORCEAU,
Iarna și vara se alergau în curte,
Aprinde lumânarea să vină Sfântul,
Un prim sărut ca la Facerea Lumii,
Să faci ceva ce n-a văzut Parisul,
Un muzeu cu meduze vorbitoare,
Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul,
E un se mn de moarte, a spus baba Crina,
Din neștiință se nasc basmele,
Adică din întuneric lumina,
Unde e oaza salvării? Rătăcim.
Sus, pe Muntele Sfânt, se împart Legile.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâiul mit
înțelepții spun că a viețui este sinonim cu
a inhala falii de oxigen și de nefericiri
în neînțelepciunea tinereții mele pipăi soarele și miile de stele cu degete de hârtie
cupola lumii îmi pare
o strană în care furtuni de meduze aliezee ale timpului mort aliniază planete
prin acest univers ostil port carcasa trupului viu
ramificațiile ei pătrund până la al șaptelea
element
în subterana sufletelor care continuă să viețuiască printre moloz marmură și mituri
pot preschimba această punte trecătoare într-o
viitoare viață?
lumea are la temelie picturile rupestre ca și cum oamenii de acum ar fi tot naivii ce au inventat arta
în demisolul singurătății
cu puterea întâilor născuți îți zic Ție Doamne
că ne-ai înțelepțit prin cuvânt chiar dacă
în universuri paralele acesta umblă deztrupat
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneza
Într-o zi, pe-un bulevard, ce-i numit Calea Lactee
Dumnezeu s-a tot plimbat și avea la brâu o cheie.
Hotărât mărește pasul și descinde-n Infinit...
Pune ordine în lucruri, timpul nici nu a clipit.
Prima zi desparte Cerul de Pământ... se luminează,
Apele le-adună-n mare și uscatul modelează!
A muncit trei zile-i drept, în a patra se gândește,
Pune stelele pe cer și-anotimpuri le rotește...
Ziua a cincea puse-n apă pești, meduze, melci și raci
Pe câmpii doar dinozauri și maimuțe în copaci
Inventează brazi la munte, roz suav într-o răsură,
Greierii cântând la liră pe sub rugii verzi de mură
Ziua a șasea-i importantă, după chip și-asemănare
Domnul a creat bărbatul și-o femeie ca o floare!
Ziua a șaptea, în biserici, mult prea bunul Dumnezeu
Ascultă toți credincioșii și-i ajută când e greu...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negru ca noaptea și tăcută ca un ecou...
pe patul meu de flori, în lumină, Dumnezeu
l-am văzut cum îmi iubea sufletul
atomi de viață pluteau ca nisipul
într-un mănunchi de lumină lină
o lacrimă s-a format scufundându-se
în adâncul inimii, o îndoială albastră...
gânduri fără imagini, pierdute în ruină
am văzut, iubite, tulburându-se amurgul
și ultima suflare a stelelor fără de vină...
apă sărată mi se scurgea printre degete
părul meu saturnian se prelingea în întuneric
asemenea unei meduze ude de la lacrima de stea
nimeni nu oprea timpul care se prelingea
nici măcar rana sau măcar umbra mea
camera se rotea în jurul unor muște
Dumnezeu era din nou singur și plângea
colora cu pigmenți din carne și sânge de zeu
eu muream în timpul unei hierofanii...
----------------------------------------------
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem țintuit
doar pentru că nu acceptăm
mistica intervenție a lingurii
în zgomotul nostru,
începem să ne descompunem
în particule intime și inevitabile,
un fel de derbedei de microni
cu buzunarele sparte
din care cade memoria involuntar.
știm care e psihoza mesei din bucătărie
fără viață personală,
de aceea, terapeutic,
uneori împrumutăm neuroni cu camătă
pentru isteriile anticipate
ale lătratului de meduză.
și tot mai des facem dragoste
dezordonat de mișto,
cu relativitatea
pe post de cearșaf sau de neîmblânzire.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliza
Adie pe stradă o undă, Eliza
Și lasă în urmă de proaspăt, o boare,
Cum marea pe val împrăștie briza
În calm de amurg... Un sărut de la soare.
Se îmbată vecini de la chip de sirenă
Ieșită din ape, în cristale sclipește
'n șuvițele-n lungi de culoare mondenă...
Și-n gând fiecare cu jind o cerșește.
E-o muzică pasu-i, solfegiu în memorii
Și-n poante pe tocuri e-un corp de balete,
Iar degete fine, așteptând pețitorii,
Își trece pe clape acorduri discrete.
Nespusă, doar gând, e pe buze o Eliză,
Simbol de amor neînfrânat, sau idilă,
Ce-oricare o păzește cu inima în criză,
S-o aibă într-o zi... Pe adulta copilă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nimicul lumii
ne-am privit, iubite
prin zăbrelele gândului
tu ai văzut în noroi
un șarpe lung de foc
eu am văzut stelele toate
scăpărând în enigmaticul joc
am rămas singuri, doar noi
și sufletul nostru miraculos
și fluviul verde maiestos
mestecenii reflectă în apus
doar irizări de suflet și ceață
și ne iubim și scriem poeme
cu sânge pe suflet și buze
ne atingem trupurile flori de gheață
împarfumatul prier ne tot răsfață
și trandafirul a înflorit timid
în carnea roză de meduze.
ne dăruim lumina zălog pe buze
[...] Citește tot
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici o umbră nu o să lăsați
Mulți-mi umblă în florile poeziei
Și intr-o zi am să intru printre ei
Ca un leu prea turbat printre farisei
Si am să mușc cu metafore în ei
De-o să se roage de oricare zei
Să toarne în pahar, mercur de tei
Urlând de sub maștile de actorie
Că a lor e pură și suavă poezie
Ruptă mârșav din a mea trandafirie
Sfântă simțire ce o am pentru poezie..
Și atunci voi zei și muze pe buze
Să le turnați blestemele meduze
In ploi de mercur să mi le închideți
Gurile lor de "sfinți" prea nesimțiti
In Uniuni ascunși și adunați
Cu verdicte să fie de ei condamnați
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre meduze, adresa este: