Citate despre mere și viață, pagina 4
Satul meu în seară
Când soarele apune
Și luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Și mă tot revoltă.
Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou că se pierde.
De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.
Dar tu ești departe
Cu gândul la mine,
Viața ne desparte
Și nu ne este bine.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Pintilii (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai Pitilii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mere și viață, dar cu o relevanță mică.
Trăiesc intens
E primăvara-n noi, e primăvara-n mine
Și o păstrez demult... mi-e veșnic amintire,
Grădina cea cu meri și caiși cu floarea albă,
În urmă de îngheț, ieșiți de sub zăpadă....
Nu am trăit degeaba, nu tristă mi-a fost seara,
Eu am ales in doi să urc în vreme scara.
Nu las să se strecoare nici urmă de-ndoială,
Și joc mereu pe scenă in rol de primăvară!
Sclipire pun în valul luminii ce inundă,
Pe ram mugur de frunză si toporași în umbră.
E primăra-n noi, e primăvara-n mine,
Și are loc de cinste așa cum se cuvine.
Viața e un vector, trăiesc intens și azi,
Aceeași primăvară ca verdele din brazl
Ce își păstrează haina curată ca și nouă
Chiar de e frig afară, chiar dacă stă să plouă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi voi aminti toată viața, atunci am avut un moment de mare ezitare... Într-adevăr, o secundă am rămas imobil, paralizat (delicioasă paralizie). Eram Paris cu mărul, Heracle la întretăierea drumurilor, ba chiar - mai puțin glorios, dar mai adevărat - măgarul lui Buridan. Totuși, m-am hotărât. Ar fi fost mai bine să-mi rup glezna. Ce înseamnă destinul! Cel puțin aceste secunde, gustate până la sufocare, acoperă cu iluziile liberului-arbitru capriciile nemiloase ale întâmplării. Am ales deci întâietatea și misterul și, din nefericire pentru mine..., am urmat umbra cea albă.
Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În doi
Trăim in două lumi
Ce ne despart
Ca două jumătăți de măr
Una spre soare
Alta spre copac
In jumatatea coaptă
Dulceața se adună
In jumătatea crudă
Rămâne veșnic umbră
Când bruma toamnei vine
Si cade pe amândouă
Ce rost mai are
Sa tai un măr in două
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrie, scrie Doamne!...
La lumina lumânării, când sunt îngerii aproape
si pe Cer secera lunii printre nori abia răzbate,
La o masă in livadă, sub un măr fără ispite
legile din veșnicie le dorim revizuite.
Un amendament Stăpâne, prăfuiti suntem de veacuri
condamnați pe- acest pământ, limitați in timp și spațiu,
O petiție noi scris- am, cerem să trăim mai mult
Tronul Tău si tribunalul s- aibă ultimul cuvânt.
Avocații să pledeze, preferăm pe cei din stele
printre ei, unul să fie, chipul drag al mamei mele,
Magistrați ce- mpart dreptatea, de se vrea, dintre cei sfinți
la procesul conștiinței, judecăți doar de părinți.
Scrie Doamne- o lege noua, cel puțin suta de ani
să trăim in zborul sacru, șterge tot ce- nseamnă bani,
,, Doctorii fără de- arginti"", grija lor copiii lumii
de istoria Sodomei s- aibă parte doar nebunii.
[...] Citește tot
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să fiu
Lasă-mă să fiu vis din miez de noapte
Ce cuprinde gândul tău insomniac
Lăsându-ți pe buze gust de mere coapte
Și în nări parfumul mov de liliac.
Nu-ți cer mare lucru, doar să-mi dai un vers,
Aripi să mă-ntorc noaptea care vine
Și clădind cu tine un nou univers
Să trăim povești de iubire pline.
Tu-mi mai dai o viață eu, iubire-ți dau
Când răsare luna, și mă sting în zori
Renăscând în vise ce-altfel rost nu-și au,
Tinerețea plină de ghiduși fiori.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ieri și mâine (Tomorrow never knows)
-Tinere zglobiu, spune-mi ce preferi,
Între ziua de mâine și cea de ieri?
-Asta-i intrebare, ce sa-ți povestesc,
Ziua de mâine, e tot ce mi doresc!
Întreb un bătrân, ține strâns o pâine,
-Te rog sa alegi: între ieri și mâine!
-Ziua de ieri, nu am dubii, nici glume,
Prin geruri, furtuni, eram inca un nume!
-Înțeleptule de stai sub umbră de meri,
Pentru ce-ai opta-ntre mâine și ieri?
Chibzuind o clipă, îmi părea-un hoinar,
Descrise cu toiagul un cerc imaginar:
-Azi, fără îndoială, e cea mai scumpă zi
Din cele ce au fost și care vor veni,
Ieri poate c-a fost doar o nostalgie,
Și câți de mâne crezi c-o sa mai fie?
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ce frumoasă ești
Ce frumoasă ești în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Țurțurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicați de brațe de copii,
Care-n frig și ger mai știu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoasă ești în prag de vară,
Când miroși a mere ce se coc,
Cerul în ființa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nțeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
Ce frumoasă ești în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopți,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copți.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aner Clute
Mereu și mereu, aveau obiceiul să mă întrebe,
În timp ce cumpărau bere sau vin,
La început în Peoria, apoi în Chicago,
Denver, Frisco, New York, oriunde am trăit,
Cum s-a întâmplă de trăiesc viața asta
Și cum a început totul.
Well, le-am spus, o rochie de mătase
Și promisiunea de căsătorie a unui om bogat
( A fost Lucius Atherton).
Dar nu a fost chiar numai asta.
Închipuiți-vă că un copil fură un măr
De pe raftul unui aprozar
Și că toți încep să-l numească hoț,
Ziaristul, preotul, judecătorul, și ceilalți
"Un hoț", "un hoț", "un hoț", oriunde merge
Și că el nu capătă de lucru, și nu poate avea pâinea zilnică
Fără să o fure; de acea copilul fură.
Felul în care comunitatea privește furtul unui măr
Face copilul să fie ceea ce este.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul vieții
(poezie dedicată poetului Constantin Triță)
Tu, poet in nemurire,
Lasă-mi unda de iubire
Pentru tot ce e frumos
Pentru versul tău duios.
Ai scris despre nopți cu stele
Prinse-n șiruri de mărgele
Despre merii albi in floare
Despre veri dogoritoare
Despre toamnele cu struguri
Primăverile cu muguri.
Ai plecat si-n urmă lași
Lanuri largi pline cu maci
Casa, curtea, trandafirii
Si-ai plecat in legea firii
Prea devreme, prea departe,
Cerul astăzi ne desparte...
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XIII
O, pară, vișina, mărul în pârg,
agrișele... poamele toate vorbesc:
de moarte vorbesc, de-al vieții sârg...
îl presimți și pe-un chip copilăresc.
Gustă sucul: purcese departe.
Simți molcom pe limbă tâlcul nespus;
curg gânduri fără vorbe deșarte;
prinse-n rod, carnea lor ni le-a spus!
De rostești vorba: măr, toți o știu;
dar mai dens dulce suc simte gura
mângâind legănat mușcătura,
limpezit tot mai treaz, străveziu;
Îndoit râs solar, pământesc :
O trăiri!... Simțământ... urieșesc!
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abundență
Îsi umple iarna pântecul cu începuturi
până-n miezul adâncit al vieții,
timpul încolțește
răsărituri
blânde și mai luminoase în geana
dimineții;
ceasul a sunat în convoiul alb a primăvară
și desprinde roditor de abundență
din negura pământului;
verde nesilit
stinge șansa măduvei polare,
o umbră se mai zbate,
însă fără rezistență...
Își umple toamna pântecul din săvârșirea verii
cu începuturi lungi de elegii,
tot mai gălbenite și mai suferinde,
cămara -și umple colțul răcoros
cu mere mălăiețe, sângerii,
plouă în rădăcini de vânt cu ghinde
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Oglinda Literară nr. 132 - decembrie 2012 (29 aprilie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de poveste
pe creste de munte se coboară toamna
îngălbenește frunze, iarbă, flori
timpul îi face loc să vină Doamna
în costum arămiu cu pete de nori.
nopțile sunt reci în zori este ceață
se-ntinde peste dealuri somnoroasă
scad din amploare poftele de viață
dar natura verii a fost generoasă.
arborii au rodit recolta e bogată
meri peri și pruni răspândesc miresme
strugurii mustesc cu o licoare delicată
lumini de mântuire cad pe catapetesme.
cu toamna vieții mele mă simt împăcată
o primesc în suflet liberă de marasme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transparențe ideale
viața mea durată efemeră de scânteie
cu invazia nestăpânită a iubirii nebune
când m-au nins petale de măr și orhideie
amploare de destin ce-a trăit o minune.
n-am dezrădăcinat păduri de vis
gândurile mele s-au convertit la soare
se scurg spre veșnicia acestui Paradis
ca un fluviu ce aleargă spre mare.
calități de vis s-au pogorât din stele
leagăn de lumini și de revelații
gânduri imortalizate în acuarele
expresiile fericirii răspândite în spații.
grație reflexivă priviri spre curcubeie
colorând frumos sufletul de femeie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Helium-3
... Dublin, Londra, Paris, Craiova
Moscova, Tokio, Sydney, Phenian
cine mai face agricultură-n Moldova
când la New York s-au mutat legiuni de țărani
cumpără cei rămăși pătlăgele turcești
și căpșune crescute-n pustiul Negev
vinuri din Cili, pâine din grâne rusești
mere din... de-amu nici nu mai întreb
ce produce Moldova și de unde vin bani
ca să aibă să fure gașca lui plaha.?!
-îi trimit înspre casă tot aceiași țărani
de prin kvebec - Reikiavik cu leaca
vin dolarii la casele astea de schimb
cursul lor mereu crește și scade abrupt
după cel mai privat și mai dur algoritm
care nu se mai satură sânge de supt
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basm transfigurat
sunt Albă că Zăpada și am pitici în creier
pădurea îmi e casă cu-acoperiș de stele
cărări bătătorite de dragoste cutreier
îngrop la rădăcină dezolarile grele.
urâtă vrăjitoare se-apropie de mine
cu mărul otrăvit frumos pe dinafară
dar am văzut că are flăcări în reține
și-am refuzat să stau cu ea afară.
bărbatul meu e "prinț" și m-a salvat
de la singurătate și de la suferință
perechea iubitoare cu spirit elevat
e universul meu cu sorți de biruință.
trăiesc ca-ntr-o poveste o viață minunată
cu sublime păduri mă simt împreunată.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețetă
1. Viața mea e-o înghețată
Cu pepene galben și-alune,
Scăldată în ciocolată,
Cu topping de mure și prune...
2. Viața mea e o salată
Ce-n zile, ani, se pierde;
Cu roșii dulci ornată,
Și plâns de ceapă verde.
3. Viața mea e-un măr de vară
Dulce acrișor,
Uitat de sori în seară,
În zi ferit de nor...
4. Viața mea e un ghiveci
De sosuri și legume,
Ornată cu ciuperci
Și sarea de pe lume...
5. Viața mea-i sirop de brad
Păzit de boli, răceală
Cam dulce, aromat,
Dar bun un strop pe seară.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (7 iulie 2009)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea, logos sfânt
De-ți este bine,
nici nu mai contează
în ce cochilii se strecoară luna
să soarbă dintre ierburi seva dulce,
Ia din tăcere cetera, gorduna,
și lasă capu-n iasomie să se culce!
De-ți este bine,
stai în luntrea sufletului, leagăn sfânt,
cu flori de măr șoptindu-ți despre vreme,
culege bucuriile din cer, de pe pământ,
Ia ce-i mai bun din viață, nu te teme!
De-ți este bine, binele se-mparte
cu-ntreaga fire, logosul cerat,
sunt zâmbetul ce se așterne, alfabet înaripat,
cu inima îți scriu din ochi poemul,
care-n povestea vieții te-a-ntrupat.
poezie de Iulia Dragomir (27 martie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe apa lumii
Pe apa lumii ne-am născut,
Cu ploi iubind pământul,
Din norii timpului crescuți,
Ne poartă-n viață vântul.
De ce oftezi iubita mea?
E-atât de-aproape cerul,
Suspin și eu de umbra ta,
Că-mi lasă-n aer gerul.
De ce să pleci în singur gând?
Din mine strig de tine,
Când ți-am gustat zarea, arzând,
Și undele divine.
Căldură când și când mi-ai dat,
Din foc de gene scurs,
Mi-ai mângâiat cu gura viața,
Sărut din suflet strâns.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (10 martie 2021)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructe...
cândva, merele erau blânda ispită
cu care-mi amăgeam zilele
dar merele nu au înscrisă veșnicia
și multe pradă cad putreziciunii,
și alte multe se usucă încet ca un regret
iar viața parcă nu mai e frumoasă
azi merele zâmbesc trufaș
de undeva de unde nu pot fi ajunse
te bucuri că le vezi și că există
dar altor guri lași azi plăcerea
de a mușca cu sete sorbind sucul
sunt măr de lângă drum spunea poetul
dar drumul a plecat de lângă mulți
rămas-am colb și amăgire
din tot ce-am fost, mai sunt o amintire
ce înfloream și dam în rod și eu
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mere și viață, adresa este: