Citate despre munți și timp, pagina 4
Munții
Sunt uriașii din vechime,
În vechi scrieri pomeniți
Ei, cei dintâi la înălțime
Peste vremuri neclintiți
Privesc munții cu nesațiu,
Ancorați în timp și spațiu
Pentru mine munții-s sfinți
Îmi sunt frați, dar și părinți
Sunt falnici și misterioși
Îmi sunt dragi dar și strămoși
Tainici, majestuoși sau duri
Ascund enigme prin păduri
Dețin, comori adânci și reci
Prin codri, peșteri sau poteci
Transmit, o stare pozitivă
Din orișicare perspectivă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (12 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidiți în dragoste
Vino - însetați de curgerea eternă -
Să ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
Și peștera, sorbind, să ne înghită
Pecetluind intrarea în cavernă.
Un rege-ndrăgostit de-o Sulamită,
Din muntele de marmură, o pernă
Cioplind, pentru o dragoste eternă,
Când lumea toata-i numai dinamită.
Afară este viscol și e ură -
Îmbrățișati cresc țurțurii în plete
Timpul s-a-ntors cu fața la perete
Și pân' la viitoarea picătură -
Un secol e și tu îmi dai o gură
Ce ține și de moarte și de sete.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a scris o domniță
Mi-a scris o domniță: cică-i familistă
Și că-n lumea asta eu sunt doar al ei;
Ne-am dus la terasă, după o bericică
A zis cu-ndrăzneală: ești pe locul trei!
E pe locul unu, a mai zis duduia,
Unul care doarme pe-o saltea de bani.
Cică ei nu-i pasă că băiatul are
De vreo patru zile o sută de ani!
Te înțeleg, frumoaso, am șoptit duios,
Dar cu siguranță vreau să fim doar noi.
Stă pe treapta a doua, a mai zis păpușa,
Un cioban de munte cu-o sută de oi!
Eu sunt familistă, sunt femeie fină,
Vreau în viața asta să trăim cuminți.
Chiar de lângă tine stă pe-a treia treaptă
Un puștan cu Skodă, singur la părinți!
poezie satirică de Nicolae Rolea (16 iunie 2012)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora de geografie
Astăzi vom învăța
despre postura bipedă
sau patrupedă a fiecăruia
așa cum este reflectată
de scoarța pământului
Și fiindcă locuim instabil
pe un banal arc de cerc
trebuie să folosim un raportor
pentru a măsura centrul
unde staționează rotundul
Atenție însă la relief
deoarece poate da erori
de munți dealuri câmpii
și trupurile noastre
se pot decala în timp
Nu contează câte picioare
sau mâini avem de parcurs
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Perianu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secol
Răsărit al crestelor de păsări,
Steme nicăiri în fâlfâit,
Bântuie, când soarelui voit
Arcuite pajurile cățări.
Seceri dintre secete-au sclipit!
Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri,
Anulare unor albe timpuri,
Sub arginții muntelui orbit.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii
Trec anii prin toate cele
Și cu bune și cu rele
Câte unul sau în șir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli și ani integrii
Ani albi și anii negrii
Se duc anii cu antren
După același refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârșit
Și la soare și la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâți fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau șpagă iau mită,
[...] Citește tot
poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugăciune la intrarea în casa mea
Domnul a promis binecuvântare acestui oraș, acestei case
Și urmașilor mei, dacă toate lucrurile rămân nepângărite;
Nici o masă sau scaun nu sunt îndeajuns de simple
Pentru cei care urmează păstorul din Galileea; a mai cerut
Ca eu însumi în anumite zile ale anului
Să nu ating nimic și să nu râvnesc nimic,
Luând aminte la toate cele făcute de marii entuziaști
De-a lungul atâtor secole cu noroc schimbător
Și pe care trebuie să le consider drept normă;
Totuși, dacă voi visa că Sinbad marinarul a adus un cufăr pictat
Sau o imagine de dincolo de Muntele Magneților,
Acel vis este o normă; iar dacă mâna Diavolului
Distorsionează viziunea, împrăștiind aburi de leșie
Pentru a umbri calea, sau construiește o casă
Proiectată în birourile guvernului, scurtează-i viața,
Închide-i sufletul pe fundul Mării Roșii.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea mea
tristețea mea umblă peste tot,
prin orașe de provincie
uitate de timp,
prin târguri și sate de munte,
prin munții cu creste cărunte,
prin constelații
pierdute în haos
și nu-și găsește repaus...
tristețea mea - floare de lotus,
tristețea mea
cu care mă pierd în azur,
tristețea mea-spânzurată prin vremi,
de ce nu mă lași,
de ce mă mai chemi?
tristețea mea - cerșetor zdrențuit,
ce umblă prin târguri
cu mâna întinsă,
cu ce se poate plăti darul tău
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște între lucruri bătrâne
În apropiere e muntele meu, munte iubit.
Înconjurat de lucruri bătrâne
acoperite cu mușchi din zilele facerii,
în seara cu cei șapte sori negri
cari aduc întunericul bun,
ar trebui să fiu multumit.
Liniște este destulă în cercul
ce ține laolaltă doagele bolții.
Dar mi-aduc aminte de vremea când încă nu eram,
ca de-o copilărie depărtată,
și-mi pare-așa de rău că n-am rămas
în țara fără de nume.
Și iarăși îmi zic:
nici o larmă nu fac stelele-n cer.
Da, ar trebui să fiu mulțumit.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnare
Este adevărat,
Eu nu sunt cel așteptat.
Eu nu iau munții în spate
Să mă duc cu ei în singurătate.
Nu am timp ani să număr,
Nu pun secera lunii pe umăr.
Eu nu iau soarele în mâini,
Nu arunc cerul la câini.
Eu trec prin viață
Ca printr-o zi cu ceață.
Tinerețea mea e o stradă
Pe care se topesc oameni de zăpadă.
Eu nu aplec sferele
Să caut în părul nopții stelele.
Nu sunt făuritorul de pâini,
Nu aduc zorile în mâini.
Eu nu sunt profetul care să moară pe cruce,
Nu am ce să spun, nu am unde mă duce.
Dar sufletul acesta cu șerpii curcubeului în plete,
Sufletul acesta chinuit de sete,
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol din Scrisori către plante (1936)
Adăugat de Elena Druță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Focul sacru
Mai aruncați niște vreascuri
În soare,
Am auzit c-o să se stingă
Peste câteva miliarde de ani.
Și dacă nu mai sunt vreascuri,
Aruncați în soare
Câmpiile care ar fi putut foarte bine
Să fie păduri,
Munții, luna și cerul
Care nici nu știm sigur dacă sunt
Păduri.
În orice caz,
Mai aruncați ceva în el,
Niște vreascuri,
Niște vieți.
Că, uite, a și început să pâlpâie
Pe fețele noastre,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele, prin timpul lui etern, este cel mai fidel și puternic prieten...
aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Seara
Cu făpturi de eroi dispăruți
Umpli, tu, lună
Pădurile tăcute,
Secera lunii -
Cu suava îmbrățișare
A îndrăgostiților,
Umbrele glorioaselor vremi
De jur împrejurul putregăioaselor stânci;
Atât de albăstriu lucește
Înspre orașul în care
Ticăloșită și rece
Locuiește o generație în putrezire
Care pregătește nepotului alb
Viitor întunecat.
Voi, umbre înghițite de lună
Adânc suspinând în cristalul gol
Al lacului de munte.
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile și nopți a plouat; a plouat o săptămână, două. Oamenii umblau pretutindeni veseli, călcând fără să se uite prin mocirle. O zi apoi a contenit curgerea: soarele căta înapoi de la asfințit, din munți. «Se face vreme bună deacu...» ziceau oamenii. Dar peste noapte prinse a turna cu găleata. Și pe urmă ploaia lungă a miezului nopții s-a întemeiat iar, fumurie, pornită pentru veșnicie parcă. Pâraie umflate s-au năpustit în ogoare. Păgubiții se scărpinau în cap; ceilalți îngânau cu filosofie: «Tot mai bine așa decât secetă!»...
Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frăgezând amor... Luna lu' Cuptor
Iulie e luna-n care
Lumea vrea s-o frigă-n mare,
Eu mă fac luntre și punte
Și-am s-o frig numa' la munte!...
epigramă de Vasile Zamolxeanu (2 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Psihoză profundă
sunt ploaia de emoții anunțată-n prognoză
mă întind peste munți că un curcubeu
viața mea complicată vreau să fie roză
să nu simt bătrânețea cum mă apasă greu.
răspândesc în lume zilnic câte o doză
de optimism crescut în cuib de stea
îmi spăl chipul cu rouă de pe tuberoză
în paradisul minții să simt dragostea.
în palmele timpului mă simt o mimoză
cu fluturi în piept dansând iubitori
îmi imortalizez fericirea în poză
alături de prietenii ocrotitori.
poezia inimii magnifică psihoză
o răspândesc în lume pentru visători.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perspectivă
Dacă te-ai îndepărta puțin,
Dragostea mea ar crește
Ca aerul dintre noi.
Dacă te-ai îndepărta mult,
Te-aș iubi cu munții și cu apele
Și cu orașele
Care ne despart.
Dacă te-ai îndepărta
Cu o zare,
La profilul tău s-ar adăuga soarele,
Luna și jumătate din cer.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața omenească, ca un munte, are două coaste: pe unele ne suim plini de nădejde, ajungem pe culmea lor și, în virtutea vârstei, mândri de înălțarea la care am ajuns, stăm acum un minut; apoi, împinși de brațul cel puternic al timpului, suntem nevoiți a destinde pe cealaltă coastă, care fiind mai repede și mai alunecoasă, iute ne aruncă la pământ.
citat clasic din Gheorghe Asachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când ne știm pe acest pământ am fost
De când ne știm pe acest pământ am fost
Fii demni din neamuri de români și daci
Legați ca și-o pădure de copaci,
Leagăn măreț și vatră și-adăpost.
Noi împlinim în lumea noastră-un rost
Și-n ceasuri grele avut-am buni cârmaci,
Străbunii au dat în timp nedrept haraci,
Dar niciodată îngenuncheați n-au fost.
Ni-i glia gând și vatra noastră bună
De mii de ani doar vatră strămoșească
E muma noastră, muma cea străbună,
Cu munții și câmpia părintească
La pieptul ei ca pe copii ne-adună
Cu grija ei tot demni ca să ne crească.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest copil creștea în trei zile cât cresc alți copii în treizeci de ani și se făcu voinic ca brazii munților. Împărăteasa îl dete la dascăl de învăță toate măiestriile lumii și, temându-se ca să nu-l piardă, îi făcu o colivie de aur și-l închise într-însa, dându-i jucării copilărești ca să-i treacă de urât.
Nicolae Filimon în Omul-de-flori-cu-barba-de-mătase sau povestea lui Făt-Frumos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre munți și timp, adresa este: