Citate despre ochi albaștri, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la ochi albaștri, dar cu o relevanță mică.
Rachete manele rachete
ne tragem ne t
ragem din daci ne târâm din romani
sau venim călare din unguri
în timp ce cumanii
abia se creștinau pe picior
negru păros de egalitate cu slavii
cu ochii albaștri pe deveselu
în ritm de manele ne t
ragem, ah, ra
chete rachete pelasge?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea nu doare
Așteptarea nu doare în încheietura
Din fermoarull inimii mele
Așteptarea nu doare în bărbia
Cusută cu pale de vânt...
Așteptarea nu doare în gâtul
Încordat de dor
Așteptarea nu doare în ochii
Albaștri din stor.
Așteptarea mă doare
Chiar și când ești cu mine...
poezie de Silvia Filip (11 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tu, cu ochi albaștri
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Așa desigur sunt făpturile cerești,
Pe care le vedeam, copil, întraripate,
Cu câte-un crin în mână și pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare că e vis,
Că mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tău pun gura,
Gustându-i amețit aroma și căldura.
De mă pecetltuiește buza-ți trandafirie,
Mă simt înviorat ca de-o eucaristie,
Mă-ntreb de-i cu putință ca tu să mă iubești.
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Mângâie-mă cu mina ta cea copilarească,
Îneacă-mă cu coama ta supraomenească,
Ce cade ca o creangă pletoasă și divină,
Cu un miros de cinam și frunze de lumină.
Fă-mi cerc pe după gât cu brațul tău subțire,
Așa cum se cuvine smeritului tău mire,
Și lasă-te ușoară când cu un salt vânjos
[...] Citește tot
poezie celebră de George Călinescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fermecător ca un menestrel, bărbatul model rămâne cel fidel; cu ochi albaștri ca doi minunați aștri, verzi ca de autentic smarald, negri ca un cărbune cald sau căprui, de rafinată ciocolată, important e să stea alături de tine iubindu-te prin vorbă și faptă o viață toată!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat, trist mergea la război cu inima neîmblânzită, și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie.
Mihai Eminescu în Făt-Frumos din lacrimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi albaștri
Ca marea calmă, azurie,
Frământându-și valurile,
Fiecare țipăt de albatros un pizzicato
Al unei harpe fără de sfârșit
Ce te-nvăluie cu viclenia sirenei
Și te trage, fără scăpare în vârtej
Ochii tăi albaștri
Ca nourii tolăniți leneș
La margine de lac
Blue sky, blue sky,
Se tânguie Pink Floyd
Neputând ține ritmul
Cu unduirea șoldurilor tale
În care bărbatul se pierde
Ca într-o mlaștină de smarald
Ochii tăi albaștri
Ca- iartă-mi metafora folosită
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gol și lumină
De invizibile răni am inima sfâșiată
În jur totu-i gol, eu sunt îndurerată.
Un văl albastru ochii-mi acoperă,
e culoarea privirii tale care mă-mpiedică
să ved mai departe, ca odinioară, angelică.
Dar eu rămân, rămân aici,
revăd cu ochii minții mici
imagini clare ce le-ador,
tu lângă șoldu-mi mirador
orgolios mergând alături,
cu ochi senini dându-mi săruturi.
Eu înalțând a mea privire,
profilu-ți deseman râzând
umplându-mi inima de bucurie
și clipe albe puse la păstrare
precum furnica pune mâncărică în ponoare.
Dar golu'acum e dens și-ntunecat,
e rece frica ce-mi cuprinde trupul,
suflare n-am și viața parcă a plecat,
cu jale și amar modelez lutul...
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea
privind ochii tăi albaștri
nu aș spune vorbe-n vânt
aș schimba polii magnetici
ai planetei zis Pământ
și așa-n degringoladă
te-aș fura în infinit
să nu prindă nimeni urma
să vadă când am fugit
cu sărut de foc în noapte
te-aș preface într-o stea
nemurire-ți pun pe frunte
și eu veșnic te-aș urma.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitând
o rază de soare
îmi intră pe geam
zori se revarsă
ceru-i ocean...
zambile și-arată
albastrul lor pur
ochii albaștri
privesc din contur
adânci ca și marea
deschiși ca și cerul
fierbinți ca și raza
ce leagă misterul..
sărut în dorințe
de noi primăveri
trăiesc clipa astăzi
uitând ce-a fost ieri.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Că nu ești tu alesul..." de Violetta Petre
M-am săturat de lacrimi de cerneală,
Mi-e dor din nou de nopțile nebune,
Albastrul s-a ascuns în sticla goală
Avînd pe etichetă două prune.
Iubirea e bolnavă și mă minte
Dar nu o să îți port vreodată ură
Mă oblojesc de suflul ei fierbinte
Când iau din sticlă o înghițitură!
Ai ochi albaștri ca de peruzea
Și străluceai precum un diamant,
Dar ei erau mereu pe urma mea...
Precum un scanner ultra-performant.
Erai incendescentă, nu fierbinte
Din carpian și până-n metatars
Făcut-am numeroase jurăminte,
Dar totdeuna m-am pârlit, m-am ars!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne
emigrantul din mine a studiat
runele
dacă ar vrea să plece într-o țară
de americani prea de toate
culorile într-o familie
de americani
eu
esticul cu ochii albaștri
poet ne
citit de ei
de americanii cei ignoranți
aș vrea să plec la ei (!?)
runele nu mi-au spus
să plec în arizona
sau connecticut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odat-un cântăreț
A fost odat-un cântăreț,
Frumos și simțitor.
Cântat-a-ntr-un castel măreț
La masa regelui.
Frumoasă fată el avea,
Cum nu s-a pomenit,
Cu ochi albaștri râzători,
Cu părul aurit.
Și cântărețul o iubi
Și sara prin grădini
Când luna tainic străluci
I-o spuse tremurând.
Ea-l ascultă și-i zise-atunci
Cu glasul apăsat:
În veci nu pot să fiu a ta,
De n-ăi fi împărat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelerinii morții
E cârciuma plină de oameni străini
De oameni tăcuți ce vin de departe,
De unde ei singuri să spună nu știu...
De unde veniți, pelerini?
Din care cetate cu porțile sparte
Din care pustiu?...
De unde veniți, pelerini?
De unde veniți cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrențe și fețele supte,
Și albe, de parcă
Vă temeți ca pumnul de care fugiți
Să nu vă ajungă și iar să vă-ntoarcă
În țara în care n-ați vrut să trăiți?...
Cu ochii albaștri, ca-albastrul senini,
De unde veniți, pelerini?...
Ei tac...
Să răspundă niciunul nu vrea;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 11 (1 iunie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăpână blondă
cu ochii albaștri mă amăgești
și reverși iubire peste mine
cu
nemiluita torni - ce cruzime
de stăpână slavă
slavă ție că mă iubești -
pentru tine aș promite
că nu mai mint liber
în
confuziile mele preocupate
de sentimente visez
în
că o fac să trag ața sutienului
să rămâi
cu
sânii numai buni de sărutat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu ochi albaștri
azi am să scriu un poem
cu ochii albaștri ca și ai mamei,
cu gene lungi și buze cântătoare
m-a învațat unul să scriu
cică poezie și de atunci nu mă opresc
de unde dracu iei cuvintele îmi intreb
prietenul, prietenul meu Costel
cum care Costel? Costel ăla care scrie
poezie în toate limbile și dacă i se termină ia cu împrumut
și nu se oprește
că a făcut datorii mi-a spus mamaia lui
că și-a cumpărat casă și mașină și nevastă și copii
de-aia Costel scrie poezie
și m-a învățat și pe mine să scriu
ce dracu doar nu-s eu mai proastă
poate găsesc și eu măcar un editor să mă citească
și să mă publice pe un sait
agonia parcă îi zice.
azi am scris un poem
cu ochii albaștri și mă simt împlinită
[...] Citește tot
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristețea
Și toți salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ți-e tinerețea?
Am pierdut-o le-am spus am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o și noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o orașul plin de tumult
Și cântecele toate rostite în șoapte.
Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauți aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.
Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ți cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: să-mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna plină se ascunde
la polul nord într-o cupă plină
cu șampanie când gheața
plutește în derivă pe lângă ochii
albaștri în blocurile plutitoare
desprinse din asfaltul de smarald
o văd pătrată și parțial beată
cântată în continuare de poeți
invidiată de comete și asteroizi
luna plină a încăput într-un surâs
trezește lacrimi și regrete inutile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea, cu ochi albaștri
Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.
Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.
Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.
Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva?! Desigur, reclamanta cea brunetă, cu ochii albaștri precum cerul senin. Dar ce naiba tot spunea?! Lucian trebuia să fie mai atent, pentru că, involuntar, dădea glas gândurilor sale, ceea ce era destul de periculos. Maria însă nu era nici curioasă, nici indiscretă, deci, nu insistă asupra lui cu întrebări incomode, care să-l deranjeze.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoinar în vise
Mă cheamă pământul, Chetronia
Mi se vrea obelisc,
Lăcrimez pentru propria-mi tăcere,
Pe banca din livadă,
Picior peste picior, amintirile...
Mereu uimită, Venera îmi recită
Poemul în care versul final
Rimează perfect cu ochii ei albaștri,
Cât parfum de crin
S-a risipit aiurea,
Ca un rondel pierdut
Printre facturile de la întreținere...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Radu Dănăilă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ochi albaștri, adresa este: