odihnă şi viaţă

Trup vremelnic

Un trup vremelnic, ce viaţa îşi imită,
Conturul căprui îşi apleacă-n retine,
Despuiatele aripi vor să-l trimită
Să zacă-n boala căzutelor cortine.

Sălaş îşi zideşte în pragul tâmplei stângi
Luna, croieşte cuib să-şi adoarmă ziua,
Să n-o săruţi, odihna dulce pală să-i înfrângi,
Destul că gândul meu iar îi bate piua.

Culeg orfane visuri neîmplinite,
Le-adapă stele căzătoare în festin,
În buchetul de cărări nemărginite
Rămân pelerinul aceluiaşi destin.

poezie de Liliana Puşcaşu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut har, îngăduie-mi odihnă...

Caut har înaintea Ta,
îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine!
Lucrările ce le fac,
le voi sfârşi mai apoi.

Pustie de vederea feţei Tale,
inima mea nu cunoaşte răgaz şi tihnă
şi truda mea-i numai povară fără margini
într-un pustiu de suferinţă.

Acum vara a venit la fereastra mea,
cu murmurul şi suspinele ei
şi albinele grăbite
aduc dragoste tufişului înflorit.

Iată ceasul de pace şi de cântare,
faţă către faţă cu Tine,
binecuvântarea vieţii mele,
în liniştea acestui blând popas!

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali - Ofranda Lirică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;
Are viaţa liniştită
Fiindcă-i mintea odihnită;

Orice lucru-i o ispită,
Este prost, dar şi credul;
Prostul, dacă nu-i fudul,
Parcă n-ar fi prost destul;

Fruntea-i arde ca o plită,
Neuronu-i un pendul
Ce se mişcă somnambul
Cu o mină plictisită;

Prostul, dacă nu-i fudul...

rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strategie ministerială

O fostă secretară cu orgoliu,
Ajunsă vice în guvern gândea:
Mă odihnesc de-acuma în fotoliu,
C-o viaţă am muncit pe canapea.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La monument

La monumentu-înalt de pe colină
Vin oamenii, sfioşi şi se înclină
Şi-n timpul anului, la sărbători
Depun pios, coroane mari de flori.

Aici se odihnesc viteji ostaşi
Căzuţi în lupta dată cu vrăjmaşi
Ce şi-au dat viaţa – viaţă de eroi,
Să vină vremi mai bune pentru noi.

Ei s-au jertfit, în lupta încleştării
Să apere pământul sfânt al şării.
De sub pământul înverzit, cu rouă,
Ei nu pot să ne mai vorbească nouă.

Doar monumentul spune către noi:
"Eu port istoria şi-ai săi eroi.
Sunt înălţat doar pentru amintire,
Prinos de jertfe, dar pentru cinstire,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pat de ciulini

În aşternut
de iluzii moi
s-a odihnit liniştită
... cioburi
din frumuseţea dimineţii
în care a-nţeles
că tu erai
singurătatea ei

niciodată n-a vrut
să fie muza iadului
dar, într-un fel sau altul,
a devenit purtător de ciulini,
cu fruntea în sânge
şi braţe spre lumină împletite
în rugăciuni de iertare

pasiv a cântat sufletul
in aceleaşi tonuri

[...] Citeşte tot

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul către câmpie

Câmpie, câmpie verde!
Omul în tine se-încrede.
Câmpie, câmpie-întinsă!
Zarea ta e necuprinsă.

Câmpie, câmpie plată!
Cu sudoarea mea udată,
Nu te las eu nebrăzdată.
De braţul meu eşti lucrată.

Noaptea-n tine odihnesc.
A doua zi iar trudesc.
Toată viaţa eu muncesc
Rodnicia să-ţi sporesc.

Pun sămânţa ca să crească,
Lanul să se aurească.
Pâinea-n cuptor să dospească,
Tot românul să trăiască.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii ce se întâmplă? Mulţi văd ce greutăţi le fac ceilalţi, iar nu cu ce îi îngreuiază ei pe alţii. Au pretenţii numai de la ceilalţi, nu şi de la ei înşişi. Însă logica vieţii duhovniceşti este să cercetezi cu ce anume îi îngreuiezi tu pe ceilalţi şi nu cu ce te îngreuiază alţii pe tine; să vezi ce anume îl odihneşte pe celălalt, iar nu ce te odihneşte pe tine. Oare pentru odihnă am venit în această viaţă? Pentru viaţă comodă? Nu am venit în această lume ca să petrecem bine, ci ca să scuturăm de pe noi tina păcatului şi să ne pregătim pentru cealaltă viaţă.

Paisie Aghioritul în Patimi şi virtuţi
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul unui birocrat

Aici un birocrat recunoscut
Se odihneşte, dus dintre cei vii;
E prima oară îngropat în lut
Că-n viaţă s-a-ngropat doar în hârtii.

epigramă de Ion I. Mioc din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Am luptat, făr-de noroc,
Pentr-un vis de nemurire.
Aş fi vrut să am un loc
În a lumii amintire!

Astăzi nu mai pot lupta!
Oboseala mă cuprinde.
Şi încet în mintea mea
Vălul nopţii se întinde.

Parcă nu mai pot gândi!....
Stau cu inima-mpietrită
Şi aştept doar s-a sfârşi
Viaţa mea cea chinuită.

Vremea trece-ncet şi greu
În amara aşteptare
Şi de-acuma tot ce vreau
E odihnă şi uitare!

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de mai

Zâmbeşte soarele în bob de rouă
şi-un curcubeu se leagănă voios.
Pe florile înmiresmate
se odihneşte zborul cel duios.

Zâmbeşti şi tu şi-n ochii-ţi verzi
ce oglindesc natura zgomotoasă
poţi chiar şi liniştea să-ţi pierzi,
scăldându-te, în viaţa lor voioasă.

E-o primăvară plină de mister
pe câmpuri, în livezi şi prin păduri.
Mă-mpodobesc cu flori de măr.
Tu, verde drag, iar inima îmi furi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legământ

Te voi iubi pân' la sfârşitul vieţii,
Chiar dacă multe piedici mă opresc,
Aş vrea s-alung urmările tristeţii
Din ochii tăi şi-n ei să mă-oglindesc.

Nemărginit e focul ce s-aprinde
In pieptul meu, atunci când te privesc.
Chiar insăşi viaţa mea de mi-ai pretinde,
N-aş ezita să nu ţi-o dăruiesc!

Iubito, te doresc în orice clipă
Si-aş vrea doar lângă mine să te am,
Să fac mereu din dragoste risipă,
Să freamăt precum frunza de pe ram.

Eşti îngerul din înălţimi astrale
Ce-ai apărut pe-altarul vieţii mele,
Mă însoţeşti oriunde, pe-orice cale:
Si pe pământ şi dincolo de stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Mariei,

Draga mea Marie,
Draga mea soţie,
Pentru mine
Eşti o încântare,
Esti o fericire!

Fără tine
N-aş şti ce-i iubirea,
N-aş şti ce e viaţa,
N-aş şti bucuria.

Făra tine
N-aş şti ce-i lumina,
N-aş şti ce-i iubirea,
N-aş şti alinarea.

Fără tine
Lumea mea dispare,
Gândul meu se surpă,
Totu-i nemişcare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcţionează. Şarpanta lumii (încă) ţine. Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitaţia noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.

Andrei Pleşu în Despre frumuseţea uitată a vieţii (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spun oamenii că au căutat o viaţă întreagă "femeia ideală" şi n-au găsit-o. Absurd. O puteau găsi în oricare femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubirea aceea adevărată, care să rupă cercul insului lor, să înfrângă instinctul de conservare care îi zidea în faţa dragostei, să anuleze acel abstract dor de "femeia ideală", creat numai pentru confortul lor, pentru odihna lor melancolică şi amuzantă; căci e foarte confortabil să "cauţi" veşnic, mai greu e să găseşti şi să nutreşti ca un perfect amant ghimpele acela de iubire.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducele: De moarte fii sigur; aşa îţi vor fi mai dulci
Şi viaţa şi moartea. Tu spune vieţii:
Dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care
Doar nebunii şi l-ar dori: o respirare eşti,
Supus puterilor stelare pe care le-nduri
În orice loc al hălăduirii tale
Oră de oră: eşti măscăriciul morţii;
Îţi dai şi sufletul fugind de moarte
Dar mereu către ea alergi. Nobil nu eşti,
Când bunurile vieţii tale în lume
Se hrănesc din josnicie. Nu eşti viteaz,
Când ţi-e frică de furca moale, fragedă
A unui biet vierme. Somnul e odihnitor,
Şi-l cauţi de-atâtea ori; dar te sperie
Moartea care este acelaşi lucru.
Nu eşti tu însuţi; mii de boabe ale ţărânii
Te-au alcătuit. Fericit nu eşti; tânjind
După ceea ce nu ai, tu mereu dai uitării
Cele ce ai. Statornic nu eşti;
Starea ta se schimbă curios după lună,

[...] Citeşte tot

replici celebre din piesa de teatru Măsură pentru măsură, scenariu de William Shakespeare, traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri ca de gheaţă

De ce atâta soare şi drag de viaţă-n cale?
Aci e mănăstirea cu clopotul de jale.

Cum freamătă pădurea pierdută-n zări departe?
Aci sunt umbre negre cu zâmbete de moarte.

Merg una câte una, sub gânduri reci plecate...
Tu, care vrei odihna de clipe zbuciumate,

Tu, care porţi în suflet atâta amintire
Şi-n ochi oglinda vieţii-nflorite în iubire,

Să nu baţi cu nădejde la porţile-nvechite
De veşnicia vremii atât de liniştite;

Mai bine-ntoarce-ţi pasul, de-i obosit acum,
Să guşti uitarea caldă din viaţa de pe drum.

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Odihnei: prispă, arşiţei: fântână
Şi visului: zăvor desferecat!
C-un brâu te-ncinge Dunărea bătrână,
Bătrâni Carpaţii trupul ţi-l străbat.

Privelişti desfătătoare: ţară!
Ce dragi îmi sunt toţi munţii de omăt
Şi drumurile tale-n primăvară
Când de mireasma merilor mă-mbăt!

Cât ochii văd: şi iarba şi văzduhul,
Sunt ale mele toate câte sunt,
Şi crestele, şi apele şi stuhul,
Şi darnicul acest mănos pământ.

Pământ ce, ca-ntr-un scrin străvechi, ascunde
Şi amfore, şi oase, şi săgeţi,
Pământ pe care m-am născut şi unde
E leagănul frumoasei mele vieţi.

poezie de Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de ţăran

În viaţa aspră de la ţară
mi-am trăit anii şi eu.
Pe tata-l vedeam cum ară
trudind pe câmpuri mereu.
Mama pregătea mâncarea
şi punea în cofă apă.
Tata-şi încărca spinarea
şi-amândoi plecau la sapă.
De cu zori până în seară,
ei scormoneau în pământ.
Aşa trudeau vară de vară,
n-aveau odihnă nicicând.
Cu feţe arse de soare,
toamna aduceau acasă,
Rodul muncii din ponoare
şi viaţa era frumoasă.
Iarna ne spuneau poveşti
cu Ilene cosânzene.
La gura sobei părinteşti,
somnul venea pe la gene.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

la sfârşitul acestui du-te vino între lumi
vei putea spune am trăit puţin am murit puţin
acum să vină cineva ca să-i povestesc
cât mă odihnesc

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!