ore şi suflet

Noaptea nu am

somn aproape deloc
oftez patru ore după iubire
mă plâng. mă-ntreb de ce
noaptea? şi noaptea vine
cu iubirea neadormită
mai mult de un veac
este insomnia
îndrăgostitului cu o cicatrice
în suflet am o sabie care taie
noaptea tristă de veghe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile

Sunt clipe frumoase
În zile întunecoase
Sunt ore de ploaie
În zile călduroase

E soare pe cer
Când afară plouă
Căldură în ger
Şi speranţă nouă

Zi întunecată
În lacrimi înecată
Clipe de neuitat
Cu sufletul împăcat

Sunt zile însorite
De nori umbrite
Iubire dureroasă
Cu o plăcere păcătoasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!

SMS de copil... de dincolo

Ascultă mamă, nu mai plânge,
Căci seci... şi-ai dat tot ce-ai avut.
Ştiu, inima-ţi de piept se strânge
Doar gând la gând că m-ai pierdut.

Tată, mă iartă, nu ţi-am spus
Că o să plec fără de veste...
Şi-ai rămas singur, ţi-am răpus
Speranţa să-ţi fiu ce-ai fost, peste.

Prietenii mei buni, lăsaţi
Cu mai puţin suflet deodată,
Să nu rămâneţi supăraţi
De nu-s l-apel, ori ocupată.

Colegii mei, când staţi la ore,
Să-mi luaţi măcar un timp notiţe,
Scrise-n culori, multicolore,
Să-mi colorez arse cosiţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doc Hill

Am mers în sus şi în jos pe străzi,
Aici şi acolo, ziua şi în orele nopţii
Îngrijind toată sărăcimea bolnavă.
Ştii de ce?
Soţia mă ura; copilul îşi pierdu-se minţile.
Aşa că m-am întors către oameni şi mi-am revărsat dragostea către ei.
Plăcut a fost, la moartea mea, să văd mulţimea care m-a condus pe pajiştea verde
Şi să aud şoaptele de dragoste şi mâhnire.
Dar, o, Doamne, sufletul mi s-a zbuciumat, abia mai ţinându-se
De pridvorul noii mele vieţi,
Când am zărit-o pe Emily Stanton după stejarul cel mare de lângă groapă,
Ascunzându-se – ea şi durerea ei!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostituţia este un izvor concentrat de infracţiune, ea poate periclita în timp de 24 ore zeci de persoane şi aceasta continuativ. Mai mult încă, prostituţia este în aproape 50% a cazurilor dezechilibrată nu numai din punct de vedere sufletesc, ci şi mintal.

Iuliu Moldovan în Buletin eugenic şi biopolitic, Combaterea bolilor venerice (ianuarie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dalbe flori ale iubirii

- Voi veni să te colind
Când pe ceruri aurora
O să-mi ceară să-ţi aprind
Stelele. Opreşte ora

Ce se joacă viscolind
Sufletul acesta care
Te adună-ntr-un colind,
Dragul meu din depărtare.

Hai, deschide-mi să îţi las
Stelele pe prag, iubite,
Că din toate ne-au rămas
Drumurile pietruite

Cu argint şi rozmarin,
Şi cu doruri fără seamăn...
Dalbe flori şi linu-i lin,
Eu cu nimeni nu te-aseamăn.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa, când te-ai trezit, să ai sufletul fericit, liniştit, uşor ca puful de puişor şi prin prezenţa ta să alungi din calea oamenilor al tristeţii nor; să păşeşti pe ale iubirii piscuri înalte şi frumoase, iar cele 24 de ore ale zilei să fie în credinţă fructuoase!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni liberi să schimbe direcţia când viaţa o cere. Desţelenesc drumuri noi, îşi povestesc aventurile şi, prin asta, îmbogăţesc oraşul şi satul. Dacă au luat-o pe un drum periculos şi greşit, nu îţi vor spune niciodată: "Să nu faci asta." Vor spune doar: "Am luat-o pe un drum periculos şi greşit." Deoarece îţi preţuiesc libertatea, la fel cum tu o preţuieşti pe a lor. Fereşte-te cu orice preţ de cei care sunt lângă tine în clipele de tristeţe, spunându-ţi vorbe de consolare. Pentru că de fapt îşi spun în sinea lor: "Eu sunt mai puternic. Eu sunt mai înţelept. Eu nu aş fi făcut pasul acesta." Şi rămâi lângă cei care sunt alături de tine în orele de bucurie. Deoarece în sufletele acestora nu există gelozie sau invidie, ci doar fericirea de a te vedea fericit.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi şi moartea

A murit mister MdR, respira şi după opt ore,
Respira şi după ani de zile, ca faraonii,
Înţeleptul stă la masă cu moartea, o învaţă bunele maniere,
Trăim între spasm şi orgasm, aventura sufletului nostru,
Doamna Eros şi domnul Tanatos, fie invers, le mai încurcăm,
Sămânţa moare şi dă rod, asta a înţeles şi Iov, nefericitul,
Nu este un eşec nici moartea, eşecul nu este decât un început,
O revoluţie propusă la masa de cărţi, să nu absolutizăm moartea propie,
Trăim într-un ocean al relativităţii, deştepte chestii, dar
În faţa ei ni se pare ceva teribil, apoi ce spui?
A fost simplu, acum am scăpat. Auzit-aţi de haptonomie?
Vom trăi în frumuseţea lucrurilor, va fi bine.
Piatra doliuui şi aerul respiraţiei, asta este natura.
Cel viu este în dric, cei morţi merg în urmă şi se roagă.
Destul, om vedea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul către trandafir

Mormântul către trandafir, regele culorii:
"Ce faci cu lacrimile pe care le cern zorii
Pe obrajii tăi, o, floare a iubirii?"
Trandafirul către mormântul rece:
"Ce faci cu cei care, din ora care trece,
Cad în groapa ta, abis al omenirii?"

Trandafirul: "Mormânt cu privire sumbră,
Din lacrimile-adunate fac, în penumbră,
Un parfum mirosind a miere şi-a floare de narcis."
Mormântul: " Floare visătoare cu petale fine,
Din fiecare suflet care ajunge jos, la mine,
Eu fac un îngeraş în paradis."

poezie de Victor Hugo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mai puţin de 24 de ore, cu make-up profesionist, un hair şi un fashion stylist, o femeie poate arăta de vis, ca un star de cinema într-o secvenţă romantică la New York sau Paris, dar pentru a minţii şi a sufletului înfrumuseţare sunt necesari ani de practică şi cercetare.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea e un animal periculos

mereu îmi dă târcoale
trage de carnea mea obosită
ca de o zdreanţă
şi mestecă
mestecă până la suflet
nu strig
nu mă zbat
mă las în ghearele ei ascuţite
şi orele trec
şi trec

aşteptarea e un animal flămând
mereu mă pune la zid
şi mă gustă
cu fălcile ei mari
mestecă
încă o oră
încă o zi
totul pare să fie doar o dâră subţire de sânge

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devino un om liber, o personalitate alfa şi lasă-ţi moştenirea pe această lume. Nu e nimic mai împlinitor pentru un suflet de om decât să ştie că ziua cu cele 24 de ore îi aparţine şi când iubirea se transformă în muncă, ai să simţi că ai descoperit adevăratul sens al vieţii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela de toamna

patru ani am călărit alături de sfinţi decapitaţi între un oraş sfânt şi o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârşit,
minutele ţi-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta aşteptare.
şacalii deşertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
şi am mers mai departe.

am şchiopătat doar în faţa focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credinţa cu cravaşe de lumină şi cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii şi mi-a deschis braţele,
în numele Tău.

apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.

poezie de Eduard Dorneanu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îl ai pe Dumnezeu în suflet, timpul nu se mai măsoară în ore, ci în veşnicie.

aforism de Betty Marcovici (8 februarie 2013)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i teamă de o carte

Mi-i teamă de o carte (o văd ades şi-n vis)
pe care aş deschide-o-nfrigurat
şi-n paginile ei aş da de-odat...
de toate versurile pe care incă nu le-am scris.

De care sufletul mi-i însă, îmbibat:
precum de apă un burete;
şi solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,
şi mi-i devreme ora cea târzie.

Parcă mă văd citind - în acea carte
doar pân' la mijloc orice poezie,
ştiind ce-i scris, de-odată, mai departe,
cum dintr-un rând poemu-ntreg învie.

Şi ochii-ar luneca, pustii de gânduri -
ca peste un destin ce se amână -
peste acele, dragi şi sfinte, rânduri,
precum transcrise de-o străină mână.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miza de-mprumut

Lăsaţi-mă o clipă în pragul neuitării

să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas

din toamna-ntârziată care-alunga cocorii

şi ne punea regrete în acele de ceas.

Pendulele rebele măsoară alte ore,

mai lungi decât acelea pe care le-ai lăsat

să curgă îmbrăcate în renunţări majore,

aşcunse cu migală sub umbre de păcat.

Plecarea ta târzie pe-o neştiută cale,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine lucruri sunt mai dificile pentru fiinţa umană decât ora întâlnirii cu sine însăşi. Aceasta este ora în care trebuie să rămâi cu sufletul tău şi să adresezi marile întrebări ale existenţei: Cine sunt eu? Ce caut aici? Cum să fiu fericit? Ce îmi lipseşte şi cum să obţin ce îmi doresc?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranşee fierbinţi

am sufletul încărcat
cu aisberguri
ce smulg tăcerea
orelor apăsate
de teamă
în ploaie întrerupt de
aritmii
ros de contrarii
servesc nefiresc
poeme care-mi vorbesc despre
iarba veştedă a cerului
singuratici
martorii trecerii
mă salvează, ei
îmi ridică inima
din tranşee fierbinţi.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

9 martie

Multe valuri furiose năvăliră peste mine,
Multe inimi prea iubite în pămînt s'au prefăcut,
De când pentru prima oră te-am văzut printre suspine,
Zi funestă, zi fatală, întru care m'am născut!

Cu tote că pretutindeni un destin cumplit mă duce,
Din ruină în ruină în secret a lăcrăma;
Cu tote că nouă rele stau pe capu-mi să s'arunce,
Precum vulturii p'o pradă — eu nu te voiu blestema.

Nu, căci am simţit viaţa, deşi-am încercat durerea;
Nu, căci pentru a combate, n'am pierdut încă puterea;
Nu, căci jalnicul meu suflet e tăcut, dar nu învins.

Nu, căci de-am pierdut speranţa viselor copilăriei,
Mintea mea şi-a luat sborul p'aripele veciniciei,
Şi de ziua cea din urmă pieptul meu este coprins.

poezie de Nicolae Nicoleanu din Poezii şi proză (1906)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!