Citate despre prezent și țărani, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la prezent și țărani, dar cu o relevanță mică.
Plângând
Am revenit în satul meu natal plângând,
Unde mai am o palmă de pământ
Și o căsuță părintească nevândută,
Cu grădina plină de iarbă nepăscută...
Acolo m-am născut în urmă cu mulți ani,
Părinții mei, Dumnezeiești țărani...
Am ajuns acolo mai de dimineață,
Pe vecinii noștri nu i-am mai prins în viață,
Glasul părintesc nu-l mai ascult,
Sărmanii de ei, nu mai sunt de mult.
De aceea astăzi, sufletul mă doare,
Nu are cine să-mi pună întrebare,
Părinții nu mai sunt, acum îi port în gând,
În satul meu natal, mă întorc plângând.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
Ninge... cu fulgi pufoși, suavă licărire
Ce prin ecoul stins al soarelui de vară,
Transplant de energie se strecoară,
Să-i dea sublimului, gest de strălucire...
Transplant de energie, ce din înalte ceruri
În fulgi pufoși în orga iernii plânge,
Acoperind cu alburi și petele de sânge
A toamnei frunză, prinsă-n joc de geruri...
Acoperind cu alburi, firul firav de grâne,
Ce dă speranța plinelor hambare,
Când câmpul auriu în plin de soare
Sub secere și coase, va naște noua "pâne"...
Azi câmpul auriu este albit ca varul
Și dă speranța zilei, că țăranul
La sfatul vetrei sale, socotește anul
Și foaia de tutun, o-aprinde cu amnarul...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Enescu (decembrie 1991)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Brâncuși a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni așezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenție nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
și temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moștenire,
ordonată geometric cu desăvârșire.
Să dovedească suprem că Brâncuși
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Țăran zămislit din pământ românesc
care a înălțat brazda din temelie
[...] Citește tot
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi bătrânii stau la drum
E câmpu-n hibernalul somn de seară.
Pictându-și sângele peste Gorgan
Discret se-ascunde soarele de țară,
Bonom merge spre casă biet țăran.
În râul lângă sat își udă fața
Și-nmoaie talpa ca-ntr-un râu de foc.
Din suflet cearcă să-și alunge greața
C-un ritual de rugă de noroc.
Cu vecini stătea cândva ieșit la drum,
Trasînd viața-n vorbe evazive,
Cu glas căznit de înecăciosul fum
Al țigărilor în seri tardive.
Au îmbătrânit în gând apăsător,
Ruga le-au dezintegrat păgânii.
Dumnezeu nu înțelege soarta lor,
Ori de ce blajin plâng azi bătrânii.
poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește-mi despre țara mea
Vorbește-mi despre țara mea
Al meu țăran cu mâini crăpate,
Vorbește-mi doar pe limba ta
Căci astăzi încă se mai poate.
Hai spune-mi cum îi fruntea ta,
Cum ninge astazi peste umeri
Și vremea cât este de rea,
Căci norii se cobor în scrieri.
Arată-mi cum e lemnul brut
Dac-a rămas ceva din el
Și cum pădurea s-a cernut
Sub verdele-i cel infidel.
Căci bolovanii-s toți trufași
Peste coline călătoare
Și toți zâmbesc lângă borfași
Ce strâng și colbul din picioare.
Hai povestește cum a fost
Acum vreo 910 ani,
Căci știm: țăranul nu e prost
Și nu se-nclină pentru bani.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lege
O lume ce dispare, o lume ce revine,
O lume ce se pierde într-un nor întins...
Când inima-mi se luptă și apoi menține
Un fir, un pic de lacrimi întrânsa e aprins.
O rază-ncremenită care se dezice
De propria sa viață în care a trăit
Și un gând turbat ce ar vrea să strice
Visul cel opus văzându-l fericit.
Un sunet ce se naște astăzi din vorbire,
O lacrimă-i în palmă din ochi ce s-a răpus.
Ceața se dezleagă în propria-mi privire
Și soarele se pierde în tainicul apus.
Orișice tăran e de partea lui,
Stăpânește singur sute de hectare...
A uitat pământul oare e a cui,
Sau că egal e pentru fiecare?
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândiți-vă ce lucru uimitor ar fi! Cât ar fi de nepriceput în starea de azi a înțelepciunii noastre naționale! Să ducem pe țăranii noștri la exercițiul cărții în loc să-i ducem la exercițiul baionetei; să formăm și să ținem cu plată și cu un bun stat major, armate de cugetători, în loc de armata de ucigași; să găsim o petrecere națională în sălile de lectură, ca aceia de pe câmpul de tir; să dăm pronii aceluia care nimerește un fapt, cum dăm aceluia care nimerește cu plumbul în țintă. Ce absurdă pare ideea ca bogăția capitaliștilor națiunilor civilizate să vină vreodată în sprijinul literaturii, nu al războiului!
citat din John Ruskin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare lui Ștefan cel Mare și Sfînt
Un secol tehnologic avansat
Ne conservează-n neagră sărăcie
Și țara parcă-i scoasă la mezat
De comunisti și oaia AEI-e.
Pentru putere aici, la Chișinău,
se zbat Partidele nomenclaturii ce -ncă-i vie,
Și Bucureștiul parcă a scuipat
Pe visul meu cu Marea Românie.
Întotdeauna noi, am fost obiect de schimb.
Mărite Ștefane, ne fă cumva dreptate,
Că să ajung la Putna să mă-nchin adânc,
Mă -nchin adânc întâi prin consulate.
Ce poate fi și mai stupid și mai absurd
Ca viza de intrare și control la vamă?
Asemeni adâncimi în vaduri de la Prut
Să mă despartă infinit de Țara Mamă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama-fiică și rază de soare
Pe ogoarele mănoase din întinsul Bărăgan,
Unde curge grâu-n case din sudoarea de țăran,
Ca o harnică albină, ca Ileana din poveste,
Mama e și gospodină, mama pretutindeni este.
Ea e seva care urcă primăvara să dea viață,
Ea e soare ce ne-aruncă, raze aurii în față.
Este pâinea aburindă, răsplată a muncii ei,
Este suflul nou de viață, care urcă-n ghiocei.
Mama-i pacea, mama-i dorul, este somnul liniștit
Care a cuprins feciorul, ce-n leagăn a adormit.
Mama-i steaua mea polară, ce veghează-n veșnicie
Cum se zămislește-o lume, cu oameni de omenie.
Mama-i fulger și e trăsnet, când e vorba de război.
Este sângele ce curge, în milioane de eroi,
Mama-i arcul peste timp, ce duce-n eternitate
Viața-rod al ființei-nucleu de posteritate.
Cum am putea oare vreodată, ca în viață să greșim
Și să ne întoarcem fața, fără ca să-i mulțumim?
Dragi copii, i se cuvine, mâinile să-i sărutăm,
Ochii blânzi și fața arsă, cu drag să îi dezmierdăm.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Thanksgiving day Story
Îmi amintesc și-acum frumoșii ani,
Când la sfârșit de toamne celebram
Cu toți, ziua recoltei, căci aveam
De toate și, în plus, chiar și țărani ;
Avem și azi, dar toate-s din import,
Ce nu mai vezi, țăranii bucuroși
Prin târguri, iarmaroace, pe la Moși,
Fiind, c-așa-i comerțu', la export,
De ajunsei, și io, cam de vreun an,
Prin țara ce se-ntinde sub arțari,
S-aud că,-n toamne, ăștia, de barbari
Ucid și devorează un curcan,
Unde, pe Jii, mai bine-o ții pe praz,
Să frigi, tu, un curcan, ori să-l prăjești,
Și-apoi, cu garnitură, să-l servești (?!)...
E caz de pușcărie și necaz,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată
A fost odată ca niciodată,
Dar cred că n-o să mai fie.
Pe când bunica era fată,
Nu se știa de bogăție.
N-avea nici haine fel de fel.
N-avea palat, nici termopane.
Nici bani n-avea, nici mobilier...
Doar o căsuță cu obloane!
Avea o casă bătrânească
De la străbunii ei rămasă.
Că singurei cu truda lor
Și-au făurit un cuibușor.
Desigur, tot satul i-a ajutat.
C-așa era pe acea vreme.
Vecini, cumetri și cumnați,
Moșnegi și babe, și vădane.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictează-mi o miriște
Domni din țări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Tați sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoți violându-și bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrișori cârlionțați, fără părinți,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moșnegești.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un cimitir breton
Ei dorm aici somn bun,
Acești pescari care și-au petrecut, cu mult sau cu puțin folos,
Viața pe apele Oceanului Atlantic, nemilos;
Nu și-ar fi aflat acolo, sub unduitorul lui zăbun
Cu valuri lungi și crețe-un mai acătării pat,
Un mormânt de nimeni netulburat.
Și ei dorm somn bun,
Acești țărani care și-au cheltuit întreaga viață
Pe câmp, muncind și-apoi vânzând la piață,
Despre ei astăzi eu pot să spun
Că nu mi-i amintesc punând vreodată sare rănii,
Alții cred că, de fapt, făceau niște mătănii.
Și-acum când noaptea cade,
Eu, de furtună-mpins din stâlp în stâlp,
O biată stafie trudind pe ape și pe câmp,
Cutreier pe pășuni, în unde-arunc năvoade;
Iar morții mei dragi cu mâinile lor pale
Mi-arată drumul pe mări și pe ogoare.
poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva,însă, nu s-a schimbat
Domnilor parlamentari, pentru ca voi să puteți trăi în lumină, îi țineți în întuneric pe cei săraci. Îi înfometați pentru ca voi să huzuriți. Îi lăsați în suferință pentru ca voi să trăiți în lux și desfrâu.
Pentru cei săraci spitalele sunt cetăți ce nu pot fi cucerite. Ei rămân pradă morții pentru că nu au bani să se trateze. Pe țărani i-ați adus în sapă de lemn. Vă folosiți de munca lor, ca să vă îmbogățiți.
E drept că tehnica a evoluat, că lumea s-a schimbat... Ceva, însă, nu. Societatea a rămas aceeași ca în vremea marelui Eminescu. Și astăzi omenirea este împărțită în "mizeri și bogați". Educația aluat-o razna. Respectul față de om, față de munca lui a dispărut cu desăvârșire. În locul lor, împroșcarea cu noroi, și chiar crima au pătruns între părinți și copii, între frați, între cei apropiați. Ce să mai vorbim despre dușmănia între toți.
Aura care odată era apanajul fiecăruia dintre noi, astăzi a devenit rugina care corodează tot mai mult sufletele, cândva curate.
Cât dezmăț, câtă cădere a magnetizat societatea noastră!
Oare unde vom ajunge? Mai există loc până unde să coborâm?
Până și vidul nu ne este suficient pentru alunecarea în hău.
Oare credința în Dumnezeu ne mai poate salva de la pieire?
poezie de Dumitru Delcă (august 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năsada pământului
Pun sufletul ca năsadă pământului,
Sunt țăranul ce înnoiește timpul,
Îl semăn pe aripile vântului
Să aibă pâine și în prezent Olimpul.
Vitejii armatelor ascunse-n obada
Carului Mare răsturnat peste noi
Ne-amenință cu pâine cât roata
Singurătății petrecute în doi.
Vreau să avem trăirea frumoasă
Sub blânde vorbe șoptite prin rouă,
Dansul în doi e-o mare spumoasă,
Tu mă năsădești în valuri când plouă.
Pun sufletul la tine în poale,
Cresc vânjoși copiii de-o clipă,
Vuietul vântului cu jarul sub foale
Caută rezerva de-nnoită aripă.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La comemorarea lui Constantin Brâncuși
În minunata noastră vatră
Sărbători-vom an de an
Pe marele artist în piatră
Născut în leagănul gorjean.
Îi pomenim azi măiculița,
Rămâne-o sfântă, asta-i cert,
Ce i-a dat naștere-n Hobița
Acum exact un veac și-un sfert.
Era Brâncuși din Peștișani
Ce ne-a lăsat Coloana, Masa
Și Poarta- n parcul cu castani
Dar și pe Pogany, frumoasa.
De mic a fost plin de talent,
Sculptând pe bănci întâia oară,
Apoi cu mult rafinament
A construit și o vioară.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistola unui martir de la Mărășești către trădătorii de țară
Înspumată-i patria de sânge
cucuveaua țipă a destin
preacinstita maică mă așteaptă
la spălatul grâului să vin
Lângă râu se înălbește pânza
strugurii la noapte vor plezni
este timpul nunților nebune -
pentru mine-i cea din urmă zi
Pentru mine clopote de jale
vor trăgea-n biserici patruzeci
cât va fi pe lume Miorița
noi de tineri vom muri în veci
Amiroase grâul a colivă
pânza cade-n giulgiu orbitor
cât de mult îmi este dragă viața
iar acum va trebui să mor
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu
(de Ziua Națională,, Constantin Brâncuși")
În minunata noastră vatră
Sărbători-vom an de an
Pe marele artist în piatră
Născut în leagănul gorjean.
Îi pomenim azi măiculița,
Rămâne-o sfântă-ntre surate,
Ce i-a dat naștere-n Hobița
Acum aproape-un veac jumate.
Era Brâncuși din Peștișani
Ce ne-a lăsat COLOANA, MASA
Și POARTA- n parcul de castani
Dar și pe POGANY, frumoasa.
De mic a fost plin de talent,
Sculptând pe bănci întâia oară,
Apoi cu mult rafinament
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Groparul
Merge târâș prin viață
Cu inima de gheață
Plecat înspre mormânt...
Se irosind săpând.
Din șale se îndoaie
De e năduf, e ploaie,
Sau ger năprasnic este...
De clopot dă de veste.
Nici nu mai are lacrimi
Și sărbători, nici patimi
Ce varsă în sudoare
La fel la orișicare.
Din palmele bătute
Și sforile ținute
Își încropește pâine
De-un trai de azi pe mâine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsăritul lunei. La Tismana
Decât în frumoasa noapte când plăpânda-i lină rază
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O privelește c-aceea ochii-mi n-au putut să vază,
Lun-așa încântătoare n-am avut a ammira.
Și întâi, ca o steluță, ca făclie depărtată,
Ce drumețul o aprinde în pustiuri rătăcind,
În a brazilor desime, în pădurea-ntunecată,
Pântre frunzele clătite, am zărit-o licurind.
Apoi tainecile-i raze dând pieziș pe o zidire,
Ce pe muche se râdică, locaș trist, nelocuit.
Mângâie a ei ruină cu o palidă zâmbire,
Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit.
Apoi, glob rubinos, nopței dând mișcare și viață,
Se-nălță și, dimprejuru-i dese umbre depărtând,
P-ale ștejarilor vârfuri, piramide de verdeață,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncând,
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre prezent și țărani, adresa este: