Citate despre spaimă și suflet, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la spaimă și suflet, dar cu o relevanță mică.
Artă poetică
Să cauți râul ce e timp și apă,
Să-ți amintești că timpu-i tot un râu,
Să știi că ne petrecem ca un râu
Și-al nostru chip se oglindește-n apă.
Să simți că veghea este tot un vis...
Visând că nu visează... și că moartea,
Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.
Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani și luni și trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri și simboluri.
Să vezi în moarte-un vis, în asfințit
Un aur trist - aceasta-i Poezia,
săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră și-asfințit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scindarea unui suflet
(Sentiment)
E atât de rece acum... e ger crunt,
Peisaj negru... mă zbat, cu greu îl înfrunt,
Pașii-mi sunt grei pe acest pământ.
Legată de mâini, dar cu discernământ
Rostesc în șoaptă al meu sfânt jurământ.
Îmbrac conștientă ale credinței veșmânt,
Sufletul vreau să mi-l înfierbânt.
Negrul nu mai e negru, încep să descânt.
Culoare diferită dau fiecărui cuvânt
Unite între ele, formând dulce legământ.
Sentimente aurite, ale sufletului recensământ
Iubirea-mi va fi de azi, acoperământ
Gândul nu vreau, aievea, să-l mai frământ
Să descifrez anagrama unui deznodământ.
Iubirea e un sentiment atât de sfânt,
Cu care viața, vreau să mi-o încânt.
De necurat și răutate, nu mă mai las înfrânt,
Las gerul să le poarte cu el, cât mai departe, în vânt.
[...] Citește tot
poezie de Diana Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aritmii temporale
Trec prin suflet
Frunzare de vânt
Ipotetice ploi
Și inele de fum
Inutil a fugi
Neputințele prind
În pictoriale gri
Spaime și tăceri
Malversațiuni reci
Despre nimic
La minus infinit.
Inima regizează
Aritmii temporale
Și bătăile grăbite
Ale veșnicului dor
Sidefiu rafinat
Dintr-o iarnă de vis
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirinturile sufletului
minotaurul este un om rătăcit în adâncul sufletului
și sunt momente când fiecare este minotaur
și poftele sunt tinere fecioare oferite ca ofrandă
dar sufletul omului nu-i un simplu labirint
ci o suprapunere de labirinturi
loc plin de lumini și umbre în care totul se întrețese
labirintul amintirilor, labirintul amăgirilor
labirintul viselor, labirintul înfrângerilor
labirintul iubirilor și labirintul uitărilor
rătăcitor, fără să știe ce-i lumina
omul tânjește să-și ia zborul spre înalt
dar spaima țese văl de întuneric
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea s-a înfiripat
dintr-un sărut furat pe înserat
sub mărturia lunii
albă de spaima corpurilor cerești
lovite periodic de meteoriți
aveam o teamă la început
era o sămânță care a prins
rădăcini în sahara sufletului
udat de câteva lacrimi
apoi a crescut ca un șpan
era frumoasă și tăioasă
o iubire ca-n povești
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Socot poezia și-o numesc vorbire metrică, la auzul căreia suntem cuprinși când de-o spaimă înfricoșată, când de milă lăcrimoasă, când de jale neostoită, până-ntr-atât că prin lucrarea cuvintelor de pe urma pătimirii altora și a întâmplărilor lor fericite ori triste, sufletul nostru încearcă aceleași simțiri.
Gorgias în Elogiu Elenei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haine kaki
Haine kaki- suflete deșirate
vorbind despre amăgire
și glorie.
Ei simt ades închipuitele spaime
cutreierând laolaltă
diafragma substituită
a realului.
Împrejur cuvintele sunt apostrofate
de culegători soldaților de plumb.
Noi suntem doar trecătorii
din acvariul albăstri
de-atâta
speranță deșartă.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pluteau
sufletele prin încăperea rece unde
zăceau corpurile așezate pe tărgi
cu mușamale gri și se auzeau voci
de dincolo de uși câteva strigăte
înăbușite de durerea scăldată în sânge
ce răzbate de dincolo de zidul greu
care desparte viața de moarte
alături se zbăteau cei încă vii și zidul
nu-i lăsa să pătrundă în camera plină
cu suflete vagaboande care nu credeau
că sunt libere să plece și să părăsească
corpurile ce stăteau nemișcate și totul
e un vis de care n-ai scăpare
și spaima ta imploră cerul să-i lase
câteva clipe de viață mizerabilă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și astfel, unul câte unul, se cărară pe la casele lor de la curtea acestui împărat, și-i lăsară fetele în plata Domnului; căci nimeni nu mai voia să-și piarză sufletul pentru un cap de muiere. Însuși împăratul fu coprins de spaimă, cum de să piară așa junii ce voiau să-i pândească fetele, și nu mai cuteza să îndemne pe nimeni. Împăratul era nevoit să cumpere mereu pe fiecare zi câte douăsprezece perechi de conduri, și intrase la grije că o să-i îmbătrânească fetele în vatră și o să împletească cosița albă, fără să puie pirostriile în cap. Argatul de la grădinărie își împlinea slujba cum știa el în legea lui. Și domnițele erau mulțumite de mănuchele de flori ce li le da argatul, și grădinarul de lucrul lui. El, când da florile domnițelor, nici nu-și ridica ochii asupra lor; dară când da florile fetei celei mici, nu știu de ce, că se roșea ca un bujor, și-i tâcâia inima, de sta să-i sară din piept afară. Fata băgă de seamă aceasta, însă crezu că flăcăul este rușinos și d-aia se face așa de roșu când vine înaintea lor. Azi așa, mâine așa, el vedea că nu e de nasul lui o așa bucățică. Dară ce-i faci inimei? Ea îi da brânci și lui, bat-o pustia! și ar fi voit să se puie și el la pândă, și apoi se gândea și la pățaniile celor ce păzise înaintea lui.
Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu crucea și nici moartea
Mă înspăimântă!
Și ce e moartea, până la urmă?
O trecere spre altă lume...
Un înveliș al unui suflet
Se stinge către senectute.
Dar spiritul e veșnic tânăr
Și se transferă în natură!
Țărâna îmi e mamă
Și codrii, frații mei sunt,
În timp ce Tatăl e lumina
De-a pururi priveghind!
poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E
E frică e spaimă e ger și e vânt,
E crivăț, coșmaruri nu-n SUFLET, ci-n gând,
Pământ ți-este gura și-n inimă cânt,
Flămând de al visului bine urând,
Nu știi dar ți-e rău în momentul arzând,
De spaima ce-ți este al vieții mormânt,
Te sperii zici, bine dar nu ai curând un spectru al BINELUI DOMNULUI SFÂNT?!
Te-aștepți să nu fie, să intri-n pământ,... dar tu ca miner pe-alte "trepte" călcând,
Ieșive-i căci meriți, pe-al DRUMULUI rând,
Sfârși-vei sperând mîntuire visând
De-acum pân-acolo-ajungând gând cu gând,
AL DOMNULUI ZÂMBET AVEA-VEI "curând",
De CREZI și ești OMUL-CUVÂNT!!!
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș (11 octombrie 2015)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet mai curat
Cu sufletul purificat de lumină,
Ne punem trupul ramură
Pe altarul pe care au curs lacrimi amare...
Ne-au înmugurit pe brațe
Ramuri de salcie, pregătite să plângă
Tristețea Mântuitorului.
Faptele noastre, ca plecăciunea mielului spre tăiere,
Au fost căutate.
Biserica ne-a căutat
Cu spaimă prin întunericul morții -
Oi rătăcite,
În timp ce Iisus ne striga
Spre revenirea la viață.
Am fost ramuri frânte,
Dar faptele noastre ne-au înviat
Din al morții păcat...
Cu Lumina vom face legământ
Și vom izvorî râuri de flori,
Spre a-i lumina calea
Celui ce S-a jertfit pentru noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescuitorii de perle
D-a lungul umedelor stânci,
Uitate-n mările adânci,
Ca-ntr-un mormânt ce le înghite,
Necunoscute nasc și mor,
În scoica lor,
Mărgăritare negăsite!
Sunt lacrimi de ondine-amorezate
De vrun triton necredincios?
Și-acum sclipesc cristalizate
În fundul mărilor sticlos?
Dar îndrăznețul, beat de vraja
Strălucitorului său vis,
În valul care le ascunde
S-azvârle, fulger în abis!
Înoată, se scufundă, speră,
Și apa îl cuprinde lin;
Și-n adâncimea-i îl primește
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie 1
Viața mi-a scăpat printre degete
Tâmplele, tâmplele în van au albit;
Pustiul mă soarbe fără să pregete -
Copilul din mine, chiar azi a murit.
Și spaima mă seacă de orice cuvânt
În ce și la ce mai pot să mai sper?
Lipsit îmi e traiul de orice avânt
Nimic nu-mi dă lumea - nimic nu-i ofer.
E ceață-n fereastră și-n ochii mei stinși
Și-un frig de sfârșit de lume m-apasă...
Sunt frate de suflet cu toți cei învinși
Și nicăieri nu mă mai simt acasă.
Câtă tristețe și dor aprins am purtat,
Și câtă iubire în mine-am avut!
Străine-mi sunt toate, trecutu-i uitat
Și vii sentimente demult am pierdut.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Închinare
Ștefan, al Moldovei soare,
Ștefan, glie roditoare,
Sol din cer, sabie dreaptă,
Ștefan, minte înțeleaptă,
Spaima ghearelor păgâne
Ce se cred pe tot stăpâne;
La hotar, ne-ntârziat
Un castel ai ridicat
Cu creneluri argintate,
Turnuri bine ferecate
Și străjeri neînfricați
În războaie încercați.
Inimă nespus de mare,
În dreptate-ncrezătoare,
Dumnezeu nouă te-a dat
Să-i fii păcii împărat;
Bob de rouă din colindă
A strămoșilor oglindă,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rugăciune pentru un umor sănătos
Dă-mi, Doamne, digestie bună și, totodată, ceva de digerat.
Dă-mi un trup sănătos și umorul necesar pentru a-l întreține.
Dă-mi un suflet simplu care știe să se bucure de tot ce este bun
și care nu se înspăimântă lesne la vederea răutăților,
ci, mai degrabă, găsește mijloacele de a pune lucrurile la locul cuvenit.
Dă-mi un suflet care nu știe ce-i plictisul, bombănitul, oftatul și lamentările,
nici stresul în exces datorat piedicilor puse de-acel lucru numit "Eu."
Dă-mi, O, Doamne, simțul umorului pentru a găsi în viață puțină veselie,
veselie pe care să fiu în stare s-o împărtășesc cu alții.
poezie de Sfântul Thomas Morus,alias Thomas More, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preludiu
Topit în măști, din sonor în sonor,
Bucurat Amurg, și singur al toamnei,
Sufletul meu, pânză de corabie în soare,
Este marele pirat al acestui fior.
Vreau să iubesc furunzele, pașii alintând livada:
Zodier spurcat, alungă cirezile spaimei!
Vreau să iubesc odată ca iadul,
În mine focurile, în mine cascada.
Vântul acela viclean: Bucuria
Să mi-l aduci, tată, din vuietul toamnei.
Și iubind carnea și iubind ochii
Să nu mai ocolim, fiică a Obsesiei, haiducia.
Atâta fumegare pe veșteda apă, și noi iubim.
Un muncitor a tușit apropiat, înfrânt, și noi iubim.
Deschide fereastra, pământule, și ascultă:
Melodia grozavă a poemului acesta n-are tărâm.
[...] Citește tot
poezie clasică de George Meniuc (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grația domniței
Tânăra Domniță a încălecat:
Pentru prima oară merge la vânat,
Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte,
Să vâneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte.
Tinerime-aleasă toți voinici băieți,
Intrarmați cu paloș, suliți și săgeți,
Îi urmează veseli. Zgomotul e mare;
Cornul suflă-ntr-una la patru hotare.
Se începe goana. Tânăra copilă
Tremură de spaimă, tremură de milă,
Văzând că-mprejuru-i acea tinerime
Face-atâtea jertfe cu așa cruzime.
Totdeun-un suflet c-al ei delicat
Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpăcat!
Pe când lăcrimează, iată că de-odată,
Din desiș, în față-i un cerb se arată,
Cu bogate coarne, cu pasul ușor,
Asudat de goană, cu ochi rugător,
Vine și-ngenuchie l-ale ei picioare
Grație imploră, ca să nu-l omoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulap
Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râșniți de cafea
Visând piper rotund și zahăr cubic,
Fără să-ți știe taina nimenea.
Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari pești inerți.
Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră și subțire
Spre-a rupe neputința-n care zaci?
Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuțitele vorbesc de mărul acru
Și scos suav din căni miezul de apă
Să-ți tremure pe rafturi, dulap sacru.
poezie de Emil Brumaru din Dulapul îndrăgostit (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovatul
Șira spinării a Terrei,
Abia la sfârșitul erei,
Atomului dezagregat,
De spaimă s-a-nfiorat.
I s-a făcut părul măciucă,
Văzând că oamenii s-apucă,
Să facă rampe de lansare
Și silozuri nucleare.
Pe cer, sub apă și pe sol,
De la pol până la pol,
Mișună fără-ncetare,
Arme de exterminare.
Astfel că în orice zi
Terra se poate trezi
Cu un cataclism atomic,
Chimic, bacteriologic.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre spaimă și suflet, adresa este: