spovedanie

Ultima spovedanie

Ajuns, pe drumul vieţii, greu,
Spre capătul predestinat,
M-am împăcat cu Dumnezeu...
În orice caz, eu L-am iertat.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Aşa e viaţa muierească,
Ca un tablou cu două feţe,
Căci am un soţ să mă sfădească,
Şi un amant... să mă răsfeţe...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ponegrirea de sine ascunde în ea o anumită voluptate. Când ne ponegrim singuri avem impresia că nimănui nu-i mai este îngăduit să ne acuze. Spovedania, şi nu preotul, acordă iertarea păcatelor.

citat din Oscar Wilde
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Am săvârşit - le am în minte -
Păcate, cu femei adulte
Şi, ca să fiu cinstit, părinte,
Regret... că n-am făcut mai multe!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spovedanie, de Sf Valentin

A invitat-o popa la altar
Şi a simţit cum inima-i palpită,
Ţinea o mână pe agheasmatar,
Iar pe cealaltă, Doamne, pe... ispită!

epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, alb imaculat

Trece luminat
acel fermecat,
cu ochi clocotit,
cu ochi adâncit
de noapte săpat.
Şi trece el, trece
prin frunzele nopţii lăute.
De lance
mâinile străbătute,
în gloria nopţii,
în ape lustrale,
ca vâsle de aur
le poartă.
Lucruri sălbatice,
urgii amicale
îl înconjoară.
Şi acel fermecat
stă îngenunchiat.
Şi spune ceva,
murmură ceva,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea, spovedania şi împărtăşania sunt forţe antigravitaţionale pentru suflet, care te fac mai bun şi mai uşor pentru a zbura.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Rugăciune (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedania ei

- Spovedi-m-oi pe-ndelete
Şi sper popa să mă ierte!
- După cum arăţi mata,
Jur că nu te-aş mai ierta!

epigramă de Viorel Cacoveanu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degerături

Era trasă de treizeci şi doi de sâni
gura degerată pe sanie
cu dintele-n mâini.
Zăpada crucificată inundase altarul
la spovedanie...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina spovedaniei

- Nae Ghiţă, ai păcătuit?
Cum, unde şi cu care?
- Părinte, io-s la spovedit,
Nu vin să mă dau mare!...

epigramă de Eugen Coţa din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie (Nu beau)

Nu beau,
Nu cânt
Şi nu iubesc!...

Sunt ca un vechi răboj de lemn,
Pe care-ncep să-mi recitesc
Înfrângerile-n sens invers,
Că-n suflet, fiecare semn
De pe răboj se schimbă-n vers...

Privesc pe cei ce trec mereu
Pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări -
Botezuri, nunţi şi-nmormântări,
Şi parcă-n fiecare grup
Obiectul principal sunt Eu,
Ca aurul lichid din stup...

Şi mă revăd aşa cum ieri,
Şi patruzeci de ani în şir,
Schimbam cireşii-n palmieri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar şi artistic, V, nr. 193 (17 august 1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Aveam un semn de întrebare,
Mai totdeauna fiind trist
Şi, de atâta întristare,
M-am convertit… Epigramist!

epigramă de George Tătăruş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie violetă

Stau ca barza-ntr-un picior,
Creierii mi-i pedepsesc,
Să gândească repejor,
Cum să spun că vă iubesc.

Pana o tot răsucesc-
(Până-acum am rupt vrei trei).
Vreau să spun că vă iubesc,
Precum mierea-n flori de tei.

Scriu şi şterg, mă răzgândesc,
Vreau să vă colind frumos,
Să simţiţi că vă iubesc,
Vreau s-o spun cât mai spumos.

Dar nu-mi iese, mă căznesc,
Să o spun mai somptuos,
Cât de mult eu vă iubesc
Şi cât de năbădăios.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedania unei păcătase

Ajunsă-acum pe buza gropii
Păcatele îţi poartă popii:
Cu Dumnezeu însă te-nşeli
Nu face-asemenea greşeli!

epigramă de Petru Chira din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, cât de des nu m-am spovedit nopţii, în nădejdea că îmi va da dezlegare, şi ea nu mi-a dat-o!

aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-am spovedit din secolul trecut, dar m-am mărturisit deseori, duşmănos, mie însumi. Duhovnicul meu m-ar fi judecat mai sever şi m-ar fi excomunicat? Am făcut-o singur.

aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci aceiaşi erau salcâmii, cu bogate coroane, aliniaţi de-a lungul ambelor părţi ale drumului; acelaşi era grâul des, cu spicul auriu şi mare, prin care o mână nevăzută şi un capriciu de bun gust al naturii presărase aceleaşi albăstrele, mac roşu şi rochiţa rândunicii; aceleaşi erau casele izolate şi satele presărate la picioarele dealurilor; aceeaşi văpaie a soarelui de vară şi aceiaşi stâlpi de telegraf, pe care erau animate aceleaşi sârme de favorizare a convorbirilor la mari distanţe. Dar sufletele tinerilor se desfătau şi simţeau acea uşurare înaripată, ca după spovedanie. Şi totuşi, gardurile, zidurile, stâlpii de telegraf deţineau secretul unei noutăţi a anotimpului.

citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedania

Şi fluieram în sânul stelei un alambic inoportun
scădeau din văzul cu clepsidre şirag
de scoarţă cu tutun. Te trag
la manşa unei vrăbii
o aripă...
Dar oare ce îţi spun?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Vino, iubite, în vara născută din noi,
Pocnesc de verde-crud gorunii trufaşi,
La nunta nostră de maci şi de trifoi,
Licurici şi cosaşi să avem nuntaşi!

Din noaptea caldă să ne facem o rugă,
Din lanuri, de secară şi de grâu, icoane,
Când luna înoată precum o păstrugă
Printre stele desfăşurate-n batalioane.

Vino, iubite, să înnoim cu toamna târg,
S-amâne iceberguri migratoare-n privire
Vino, iubite, cireşele negre dau în pârg,
Să profităm, dar, de-a verii milostivire!

Făr-a aduce credinţei nicio defăimare,
Luăm în amintiri pierdutele strădanii
De-a ocoli pornirile sălbatice, primare,
Când lepădăm păcatele în spovedanii.

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Puşcaşu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie tăcută

după amiază,
ies în parcul din spatele blocului.
aleg banca de lângă plopul
cu trunchiul plin de noduri.

tac prea mult cred.

ziua răsucesc sub tălpi
podeaua casei.
întorc mişcarea între uşi şi ferestre,
până la saturaţie...

aleg cu privirea un tei.
încep spovedania tăcută.

un câine se aşează sub palma mea.
instictiv, îl mângâi.
îi simt trupul răsturnat pe picioarele mele.
adoarme.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (8 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!