Citate despre stânci și visare, pagina 4
M-am împăcat cu gândul
M-aș face-un râu și cursul lin mi l-aș întoarce
Să clipocesc pe urme vechi înspre izvoare,
Stânca s-o simt aproape când lacrimă își stoarce,
Nu vreau să mă prăvăl și să mă pierd în mare.
M-aș face-un pom întors la seva de-începuturi
Să uit de toamna ce ramuri verzi mi-a văduvit,
De iarna ce-mi întinde recile-așternuturi,
Să fiu în primăvară când ramul mi-e-nflorit.
Visez frumos, mă întristez că nu se poate
Să mă-ntorc la vremuri de-nceput oricât aș vrea,
Se-nvârte roata timpului stăpână-n toate,
M-am împăcat cu gândul... Trăiesc în toamna mea.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
au mai rămas câțiva ani
i-am spus vieții
du-mă, du-mă la apus
și m-a dus
pe mări rătăcite în oceane
unde se spărgeau de câte un țărm
doruri, vise
eram un cuvânt în derivă
lovit de stânci
pe țărmul abrupt al unui gând
un pescăruș cu aripi rupte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la stânci și visare, dar cu o relevanță mică.
Nepriceput...
Sunt săritor de coardă-nspre abis,
Îmi simt în coccis lovitura de solid.
Am vise sadice să mă afund în interzis,
Să mă transform în altceva, din insipid.
Doresc continu, ce mulți alții se feresc,
Sunt hărăzit, veșnic să lupt, ca un erou.
Am ținte, imposibil ș-izbutesc;
Căci am iubirea-n schimb, eternul nou.
E scrisu-o stâncă, munte, este o-ncercare?
Am oare darul să incit, să spun altfel?
Intuitiv am vise, sentimente... oarecare?
Am rima ne-nsoțind în ritm, sunt eternel?
Din litere ce știu, transmit cuvinte?
Pot ca să văd altfel, și crez și erezie?
Am 'ndeajuns suflet să te țin, îți pot fi minte?...
Și merit, să fac vers, să-ți scriu o poezie???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cornul mării, cornul serii
Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfășoară
Într-o horbotă ușoară;
Umbra serii de vioară
Crește-n liniștea adâncă.
Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.
Strălucește în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soția
Sufletelor în pierzare.
Țipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra crește ca o floare,
[...] Citește tot
poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punciul vrăjit
Un freamăt ce-l ador
Ape ce lovesc în mal
Cerul un albastru voal
O muzică dintr-un cor
Cerul pare-fi actor
Stânca pare în mișcare
Coborâtă dintr-un nor
Cu mișcările-i ușoare
Luna fața ea își spală
Strecurată după stânci
Ea gândește cu migală
Pregătirea unui punci
Pocalul apei de cleștar
Unde se tot scaldă
Soarele ca un mojar
A făcut apa cea cald
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candelabrul cuvintelor
În ploi de cuvinte ce-ngheață,
Tot jurul devine macabru
Și rece, și fără de viață,
Din sloiuri, sculptat, candelabru.
Ca brațe-i atârnă junghere,
Se-nfig în tăcerea de stâncă
Și ard, și provoacă durere
În rana deja prea adâncă.
Copacul de gânduri și vise,
Mai poate, mai rabdă și duce
În lumea cuvintelor scrise
Înghețul acelui ce luce.
E, totuși, frumos, candelabrul,
Cu brațele-i reci de lumină!
Doar stânca îi simte macabrul
Prin răni ce îi cresc, fără vină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva... Și acum...
Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbește dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.
Am avut cândva speranțe,
Dar s-au dus încetișor.
N-am acum decât restanțe
Și în inima doar nor.
Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.
Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiezi de noapte
Vin vremuri roșii, de răscoală,
Să împle vârf privirea goală
Mocnind din codri și din stânci
Căușul ochilor adânci.
Iubito, fumegă din mine
Reci ruguri sterpezite, line,
În tâmpla străzii, brumărie,
Un cântec surd de pușcărie
Mi-s vineți ochii cum sunt cerbii
Goniți de la ospățul ierbii,
Sătui de noapte și de vis
De dor ucis, de vis ucis...
Vin vremuri roșii de răscoală,
Cuțit să-mi vâre-n palma goală,
Frunziști din ramul strâmb și drept
Să mi le svârle ude-n piept
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transparență...
Mă scurg pe o stâncă de vis
Ca un ultim picur de ploaie
În marea ochilor tăi
Și mă pierd.... în tușul din foaie;
Mă fulgui încet spre o turlă
Ce încă a clopot răsună
Mă cheamă să-ți răcor divinul
Din dimineți până-n lună;
Mă dizolv prin voci de pământ
Prin priviri deocheate
Să mă-ntrupesc mai târziu
Să-ți mângâi suflările toate;
Mă prefac că nu-s prefăcut
Din lut cu-adiere.
Dar știu, doar un lucru e sfânt
Tu ești lapte și miere;
Aștept să mă scurg,
Să mă pierd,
Să mă fulgui,
Să fiu chemat,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt în gândul tåu?
Am colindat måri împreunå cu tine,
vise si iubiri printre gânduri,
dar ai nevoie de dragostea mea
atunci când te odihnești!
Tmpul trece greu și tu îl vrei înapoi,
ești scoica unde råmâne pe nisip
și te scufunzi în ape dulci,
ești prinț pe insula pustie!
Îti place så privești asfintitul la sfârsit
de zi pe vârf de munte și stânci,
soarele coboarå și se pierde în apå
o datå cu tine și umbra mea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina caldă
Lumina caldă ochii scaldă,
Floare de iris într-o haldă,
Urcă atletic printre stânci,
Se scaldă-n izvoare adânci,
Zboară cu fluturi-n stomac,
Pătrunde noaptea peste prag,
Intră în vis și voinicește
Îmbrățișează și iubește.
În raza ei suntem parfum,
Urme lăsate-n praf de drum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stânca și primirea îmbrățișării
Stânca adună schiturile
În harta ochilor,
Curioșii merg tiptil
S-o îmbrățișeze.
Vocea ei urcă în clopotnițe,
Cuvintele devin scântei
Născute din zâmbetul
Vieții în valuri.
Lacrimile se topesc,
Înotăm în marea
Visurilor descătușate...
Stânca fulgeră
În săgețile de zbor,
Până în gât
Suntem iarbă și flori,
Ungem axa timpului
Cu sângele scrâșnetului.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem autorii acestor muzici
Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.
Noi suntem orfanii sorții, cei fără nume,
Luminați de raza unei luni palide, amare;
Noi mișcăm și reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens și culoare.
Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim orașe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu și-i dăm identitate:
Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura și ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.
[...] Citește tot
poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colivie de beton
canonul de beton
visului de muflon
sub stele de neon
ucide în amvon
dansul pe stânci
cu pași de țânci
închiși in adânci
chilii de porunci
orare avare
diurnă rotire
in acest carusel
cu joc de porumbel
legat cu răvașe
de slove cravașe
ce nu lasă tălpi
goale printre spini
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Epigonii
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine
Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri,
Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări.
Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară ;
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.
Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nțelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.
S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
În nopți de primăvară gândește-te la mine
și-n nopțile de vară gândește-te la mine,
în nopțile de toamnă gândește-te la mine
și-n nopțile de iarnă gândește-te la mine.
Chiar dacă nu-s alături, ci, dus de mari lavine,
mă frâng de stânci haine în depărtări streine, -
pe cuvertura albă, cu moliciuni feline
lungită ca pe-o mare de somn, fără dulbine
lăsându-te purtată de undele senine,
fii singură cu marea, fii singură cu mine.
Ci ziua să mă uiți te rog frumos.
Ziua răstoarne-se cu susu-n jos
tot universul ăsta firoscos,
înece-se în fum și vin tămâios.
De mine mai presus ori mai prejos
gândul să-ți fie altcuiva prinos,
dar noaptea - numai mie credincios.
În șuierul sirenelor citește
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare și poezie
Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare,
E floarea minunată, cântec și poezie.
Doresc întreaga viață să zburde-n căprioare,
Iar inima să-ți bată valsând o melodie.
Hangiul fericirii să te invite-n taină
La masa cea de piatră sculptată de Brâncuși,
Și să-ți îmbrace visul, mirajul, într-o haină
Când fredonezi minunea în ritmuri de arcuș.
Mă iartă, domnișoară, că-ți dăruiesc o floare!
E poate o dorință venind din veac străbun.
În tine porți mereu grădinile solare,
Iar gândul este paznic pădurilor de-alun.
Și dragostea, vâltoare pe margini de cascadă,
Vibrează în arpegii, note-mplinind iubirea,
Căci pașii tăi și dorul dansează pe-o estradă
Să apere, de stânci, mireselor menirea.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
De aș putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Și-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic și-apoi să îi iau scara,
Dezlănțuind în albii însetate
Izvoarele curgându-și apa vie
Prin șipote-n scântei de feerie
Din cheia ce-am topit-o nestemate,
Iar din culori ce triluri se coboară,
Un pat aș împleti viselor tale
Cu așternut și perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,
Unde pe seară, sub aceeași Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte și mai bună.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe metafizică
lui Nichifor Crainic
În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin.
Alături de lucrătorii încinși în zale cănite
am ridicat poduri de oțel
peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
peste păduri adânci,
și orice pod se arcuia
trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el.
Am zăbovit îndelung între stânci
lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării,
și-am așteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spații de seară.
Cu toți și cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe țărmuri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre stânci și visare, adresa este: