stânci şi visare

Nu pe ape moarte vreau sa visez pământul, ci pe stânci zdrobite de îmbrăţişări de spume.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Ovidiu.N
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voiam să umblu, treceam de la visare la trezire fără să mă rănesc.
Am aprins încă o stea pentru mama care s-a unit cu stânca.

Ştefan Radu Muşat în Un cer numit copilărie
Adăugat de Adrian Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obraz de lună

Îţi mângâi obrazul de lună,
Obrazul de lună,
Feriga părului, fildeşul trupului,
Feriga părului.

Visele tale prin mine le treci
Negre şi reci.
Stâncile tale de var şi mărgean
În mine le clatini ca-ntr-un ocean.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin munţii pustii de la nord, singuratic

Prin munţii pustii de la nord, singuratic
Se-nalţă un brad pe-un pripor;
Se leagănă-n vânt, aţipeşte; şi fulgii
S-aştern şi-l acopăr uşor.
Visează; şi-n vis i se pare că vede
La sud cum se-nalţă stingher,
Pe-o stâncă golaşă, încinsă de soare,
Un mândru şi trist palmier.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele invizibil

Peştele invizibil înoată-n oceanul fantomă înconjurat de nisip şi de stânci roase de apă.
În curând el va învăţa să meargă.

Apoi, oamenii vor veni la mal şi vor picta vise pe piatra muribundă a grotelor.
Apoi, mai târziu, mult mai târziu, fundul oceanului va fi marcat de SUV-urile Chevrolet
conduse de urmaşii visătorilor – care se duc la mall-uri.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie

Am pus visuri lângă vise,
Am făcut din noapte zi,
Iară viselor ucise
Le-am dat viaţă-n poezii.

Am pus viaţă în dorinţe,
Am trăit cu pasiune,
Am făcut din neputinţe
Lucruri rele sau mai bune.

Am iubit, am suferit,
Am cântat ori am tăcut,
Am mai scris, am mai citit,
Am zburdat, am mai zăcut.

Am privit ades în zare,
Alteori numai în gol
Şi-am tot pus o întrebare
Când sunt eu, când joc un rol?

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (14 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De-aş fi avut înţelepciunea
izvorului ce sapă-n stâncă,
de-aş fi ştiut să strălucesc
printre pietriş în valea-adâncă,

De-aş fi ştiut, cum ştie apa
să fiu oglindă pentru stele,
de-aş fi putut să am răbdare
să-mi treier visurile mele,

De-aş fi săpat în stânca dură
cum sapă un izvor supţire,
aş fi putut să trec mai lesne
şi peste-o zi făr'de iubire.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

... şi iar te-am visat tot aşa de senină
ca zarea albastră din ochii adânci
ca marile lunii când suplă şi plină
lin trece din noapte în creastă de stânci...

catren de Iurie Osoianu (23 noiembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea noastră mută

Trăiam sensuri comune, atât de comune încât ne desparte oceanul ambiţiilor noastre oarbe;
Cu vise colosale, hrănite de sunetul vocii tale muribunde după un sarut orgasmic.
Priveam în golul ochiilor tăi verzi, şi tu te pierdeai la văzul sânilor mei goi;
Atât de goi eram, încât nodurile din gât se loveau de vorbe ca de stânci.
Mă dureai crunt când tăceai... de ce tăceai?
Când vorbele dor, tăcerea a ucis ultimul sărut!

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ţine;

Şi frunte lângă inimi
Şi inimi lângă frunte
Noi sus vom ţine gândul
Mai sus decât un munte.

Şi muntele e-o treaptă
Şi noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Şi ochii-n rouă ştiu să cânte.

Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi ştim să facem visul stâncă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri tăcute
care şfichiuiesc inima
ca un val ce se zbate
între stânci prea înalte
şi visează să ajungă la mal...

haiku de Elena Latan (2017)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea... Nichita Stănescu

pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)

Când marea îşi varsă din sine
amarul şi peştele
cresc valuri şi-atâta, iubită...
de vrei izgoneşte-le.

Când piscul văiugii îşi plânge
în fulger fărâmele
Cad aşchii de stâncă, iubită...
de-ţi place sfărâmă-le.

... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...

Şi-n om din cuvinte, iubită...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

fântâna mea e adâncă
dulce şi rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul şi cu dorul.

fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
şi cerul îi ţese cununa.

lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată şi carul mare
cade în apă stea după stea.

înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele şi paradis.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Magia gândului sosit din ceruri, de departe,
m-a apăsat când am zărit făptura ta în noapte.
Şi-a coborât atât de adânc, pân-mi-a pătruns în suflet,
acolo unde eşti mereu - în eul meu de stâncă.

Găsind iubirea cea trecut, de dor, suspine, şoapte,
în prospeţimea visului apus din fiecare noapte.

Minunea ce s-a întâmplat, aş vrea să se repete,
cât mai aproape de real, în nemurirea-mi eve.

poezie de Silviu Petrache (30 august 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste profundă...

Caut adâncimea,
Ca pe o hrană necesară,
Iubesc adâncimea,
Ca pe o fată sprinţară.
În adâncime mi-am plasat,
Toate visurile mele,
Precum astronomul,
Îşi are visul la stele.
De ce? Mi-am pus întrebarea
Frumuseţea rocilor,
Ale acestor minuni
Obişnuite ale pământului,
Mă fac mereu şi intens,
Să îmi placă mai mult?
Fiindcă prin forţă,
Învingi tăria,
Blocului de stâncă imens.
Dar nu numai atât,
Ci alte şi alte probleme,
Mereu îţi ridică,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balans

Când luna raza şi-o-nteţeşte
pe aripile lui Pegas,
noaptea-şi prelinge nebunia
făcându-şi mendrele pe colţuri
de stânci şi frunze rătăcite.

Turma lui Pan visează iarba
câmpiilor verzi a lui Hermes
pe când Olimpul zace-n toamna
Moirei cea aducătoare de Veşnicie
şi speranţa zilei de mâine şi de veci.

Potecile încrucişate
urmează liniştea speranţei
furtunii ce n-o să mai vină
cu prăbuşirea în Tartaros.

Când zorile poveştilor trecute
revin pe muntele izbăvitoarelor dureri,
cu sângele prelins din răni bătute

[...] Citeşte tot

poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (2017)
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirenele

Sirenele pe luciul mării calme,
Când seara-şi plânge veşnica-i durere,
Plutesc uşor spre zarea-ndoliată
Gigantici fulgi desprinşi din alte sfere.

Plutesc uşor, şi-n părul lor de zâne,
Ce le-nveşmntă-n haina de mătasă,
Îşi joacă luna stinsele-i reflexe
Şi-n ochii lor tot farmecul îşi lasă.

Apoi pe stânci blănite-n spumă albă
Şoptesc târziu, cu drag înlănţuite,
Şi fragede cântări spre cerul nopţii
Înalţă-n taină firei adormite.

Şi cântul lor trezeşte marea-ntinsă,
Când spre-nălţimi eterice se stinge,
Căci plâng pe ţărm pădurile virgine
Şi plânge valul ce de val se-atinge.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de I.M. Raşcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aştepţi?

Da, ai dreptate,
n-am uitat încă,
ştiu că eşti departe,
te-ai lovit de o stâncă
într-o apă adâncă,
s-au dus visele toate,
tu nu ştii -
era frumos mai departe,
acum eşti pe un nor,
unde-ai putea fi?
Mă aştepţi să mor?

poezie de Mihail Simionescu din Încă nu a apărut
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nave scufundate

Unele sunt definitiv pierdute, însă niciodată uitate,
fiind scoase mereu în lumina memoriei din adâncuri;
altele-au fost zdrobite de furtunile prin care-au trecut,
altele-au eşuat printre stânci ascuţite sau în smârcuri.
Inima mea-ar dori să le-aducă iarăşi la cheiuri,
să le redea strălucirea la toate visele distruse,
să le insufle-o speranţă nouă,
astfel ca ele să poată, graţioase, naviga cum navigau odinioară.

Dar, aflat chiar în mijlocul dorinţei de a le face bine,
mă-încântă şi-s bucuros să le retrăiesc dramele,
aşa că în loc să lupt cu toţi piraţii care le vânau
am decis să le las să fie aşa cum sunt.

poezie de Bernard Snyder, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crivăţul cu iarna...

Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate
Şi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe ţară se aştern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...

Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună şi latră,
Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge cleşti,
Să cuget basme mândre, poetice poveşti.

Pe jos să şadă fete pe ţolul aşternut,
Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe gânduri şi să mă uit de lume,
Cu mintea s-umblu drumul poveştilor ce-aud.

Orlogiul să sune ­ un greier amorţit ­
Şi cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,
Să văd roze de aur şi sărutări aprinse
În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit,
Ca vorba unei babe măruntă, ţănduroasă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!