struguri şi timp

Gleznele

sunt cele care îmi trec
pe sub nasul păinjenilor
în casa
de la ţară accept printre boabe
de struguri să fiu muşcat în direct şi feroce (?!) de
insectele mai bătrâne decât
vârsta
pământului pe care îl port ca răsad
sub unghiile bine crescute în anii ce au
rămas
de trăit până la pensia aia
anticipată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salba cu toamne

a venit iar toamna pe aripi de romanţă
sentimente s-au copt ca strugurii în vie
voi culege şi eu roade cu dulce substanţă
fericire-nveşmântată într-o mândră ie

zâmbete culeg de pe razele blânde
pregătesc înfinitul cucerniciei mele
muzica universală mă atinge mă cuprinde
îmbrăţişarea caldă să ajungă la stele

îngeri mă consolează am multe păcate
dar timpul se scurge ca valul spumos
secunde aurite cu vibraţii fermecate
mă călăuzesc spre-un vis select frumos

am prins într-o salbă toamnele ce-au trecut
cu o dragoste pură timpul l-am petrecut

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oboseala verii

De-acum, vara e obosită şi înfrântă,
În pomii desfrunziţi o pasăre nu cântă,
Vântul suflă, mereu mai sus cerându-şi locul,
Arde-n cămin focul scăpărând.
Acolo, cântăm pe rând
Noi doi. Inima mea şi focul.

Nu mai sunt crini. Nici trandafiri, nici muguri
Şi-acolo-i un paner cu struguri.
Flăcări dulci în galbene veşminte-şi fac jocul.
Unei părţi din sevă-n flamă îi dau vânt.
Ne înălţăm în acelaşi cânt
Noi doi. Inima mea şi focul.

Iubita vine să-împărtăşim o sărbătoare,
Se înalţă, privindu-ne prin arbori, la est, luna cu mirare,
În vreme ce-n tustrei dorinţele-şi desfac ghiocul;
Focul de-acum se stinge, îl privim cum scade;
Şi-o pace mare dezmierdările-şi sloboade.
Noi doi. Inima mea şi focul.

poezie clasică de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa îngheţată se făcu vin

pe când iarna întoarse cojocul pe dos
în locul acela dădu frunza viţei
descântată de grauri
înveseliţi de primăvară
şi cum nu-şi mai ţinură în ciocuri bucuria
gureşi dădură vestea în
înverzitul câmpului
diamantine coroane de copaci
stropeau lumină pe la rădăcini
crescură apoi struguri
dulci boabe înfrăţite de iubire

din timp
veniră oameni mulţi
purtători de aure şi de binefaceri
şi luară asupră spânzuri
şi pelinuri din zile şi nopţi
apoi se duseră întru hristos

mii de îngheţuri şi dezgheţuri

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Trăiesc în lumină
Beau aer, mănânc
Din sarea de zei
Mă satur adânc!

Sorb prana din apă,
Saliva de vânt,
Cu tine fac valuri
Dansând pe pământ!

Nu te teme, revin
C-o secundă mai blând,
C-o mireasmă mai lin
De la nori lăcrimând!

Am în braţe o lira
Şi-o poveste cu struguri
Să te-nvăţ, Nefertiti,
Să mai ştii să te bucuri!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată la cincizeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Şi scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca şi-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
O singură dată la cincizeci de ani
Şi punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizeci de ani se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiţi la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbeneşte dantela
Pe masa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-şi gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri savoarea din vin.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată la cincisutepatruzeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Şi scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca şi-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
La cincisutepatru şi ceva de ani
Şi punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizecişipatru se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiţi la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbeneşte dantela
Pe-o masă aa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-şi gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri vechimea din vin.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un rezumat

zilele mărunte, domoale
în care nu esti tu cel cautat.
pe inelar pata de cerneala
iti aminteste ca ai fost liber
sa-ti semnezi singur sentinta.
in sertare duzine de melancolii
neachitate, restante.
un strugure cu boabele strivite
face de nerecunoscut o fotografie.
cat de putin si cat de mult
ar trebui uitat
pentru a rezuma o veşnicie.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Toamnă calmă,
Cu accent pe struguri.
Îşi vindecă frunzele de verde
Şi pletele de căldură,
În vânt.

Toamnă tăcută,
Cu rugină-n vârfuri.
Îşi clatină crengile-n nucă
Şi dorul de umbre,
În leagăn.

Toamnă aridă,
Cu alint pe gene.
Îşi strânge muzica-n geamuri
Şi merele-n poală,
Cu zâmbet.

Toamnă nouă,
Cu anii în spate.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (3 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urzicile lehuze

Am căutat ciocanul în magazia cu cranii
să-i pun o floare de cui.
Am căutat fânul în podul cu animale
să-i pun picioare cu varice.
Am căutat în bluza ta sânii căprui
să mă rănesc cu spatele de bici.
Am căutat în Lună un strugure
în care pisicile-n călduri
s-au aruncat confuze.
Am căutat pe chipul tău
păduri
de umbre scuturate de gutui
peste urzici lehuze.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul peste moarte

Pentru Chieko Watanabe

Şi iată-aud acuma glasul celor
trecuţi prin flăcări
cum se-mpleteşte într-un singur glas,
un singur glas sunând cum sună fierul,
cum sună stolurile de oţel fierbinte,
şi fiecare glas acum e-o sabie
încovoiată care se-nvârteşte
deasupra ucigaşilor sclipind ---
şi toate împreună se înalţă
peste cenuşă ca un nimb al vieţii...
Şi iată-le ( o, vulturi mari şi-albaştri,
suiţi, suiţi! ) cum prind să se rotească,
cum se rotesc crescând fără-ncetare,
cum se răsfrâng în ocean, săpând-i
mari guri rotunde, veşnic rotitoare,
ce dau porunci talazului să crească,
să suie stâlpi de trombe pân la stele,
ca să măsoare înălţimea Crimei.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţării mele

Potecile mi se aştern în cale.
Sub paşii mei noi drumuri se întind
Mă-nalţ în piscul frumuseţii tale,
O, ţara mea, adâncul să-ţi cuprind.

De pieptul tău când îmi lipesc obrazul,
Bătaia clipelor să o ascult,
Auzul meu îţi desluşeşte glasul
Ce din strămoşi ne vine de demult.

Atâta soare e şi-atât de bine
Sub cerul tău blajin, primenitor!
În tine m-am născut, trăiesc în tine
Şi pururea de tine mi-este dor.

Te simt zvâcnind în ierburi şi în muguri,
În fiecare sondă de ţiţei.
Cu freamătul pădurilor mă bucuri,
Ca pe un copil, de mână tu mă iei.

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorchinii, graurii şi plasa

Avea un ţăran acasă
Boltă cu struguri de masă
Dar, de fiecare dată
Viţa era devastată
De graurii veniţi roi,
Ce lăsau ciorchinii goi.
Văzând omul al lor sârg
A mers hotărât la târg,
A luat o plasă deasă
Şi venind cu ea acasă
Ajutat şi de vecini
A pus-o peste ciorchini.
Trecând zile, trecând nopţi,
Când strugurii erau copţi,
Musafirii nepoftiţi
Şi în fraude vestiţi
Peste boltă s-au lăsat
Pentr-un prânz îndestulat.
Dar văzând cu toţi, fireşte,
Că un bob nu se clinteşte,

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Providenţială

Dacă o iubeşti, te aşezi pod de traversat deşertul,
trambulină pentru crezul în flori,
o colinzi la pas în lung şi-n lat,
o ţii de mână şi o ridici de subsoara vederii,
limpezind cerul de nori.
Pătruns de viaţa din ea,
topeşti cu o-mbrăţişare ceaţa, fulgii de nea,
te apropii până la mutatul în dimineaţa buzelor,
le sorbi până te desprinzi de vechiul eu
şi te unifici cu poemul ce ti-e.
E uşor? Este greu?
E o întâlnire providenţială aceasta,
pe care necontenit, cu inima, o scrii.
Trage după ea luna şi soarele,
trage zilele rupte din rai ca strugurii copţi ce pleznesc în vii,
trage cortegii de lalele cu bulbii înfipţi în pântecul anilor. Ştii?
De la-nceput, s-au înfiorat de presimţiri petalele-n sărbătoare.
De atunci, am turtit între doruri timpul,
l-am legănat pe picioarele inimii,
liman de sărutat gândul cel bun.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă

1

Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbuşesc din ceruri ca fiarele-nsetate
Să sfâşie pământul şi vântul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?

Acum e clipa aia măreaţă, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ţi coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Şi luna de durere pare acuma suptă

Pe fruntea ta senină se sprijină pământul
Auzi cum se-ndârjesc şi stelele, şi vântul
Vrând parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc

Hai, sfâşie-mi cămaşa şi caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi şi mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ţi-o cerşesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancestrală

Cândva culegeam flori şi frunze
aşa se năstea în fiecare an ierbarul.
Acum rup sentimente,
le lipesc cu litere anapoda,
petice de hârtie mirosind a vechi,
scriu testamentul cu litere de tipar.
Vreau să am la nunta mea
de ieşire din viaţă,
fanfară şi alămuri
să se scurgă seva copacilor din cale.
Am închis porţile percepţiei
cu răşină de brad,
să nu putrezească privirea
într-un ochi de baltă
lăsat în cale de ultima ploaie
de lacrimi.
Bocitoare mă trezesc la viaţă
mai am de trecut Stix-ul
dar încă nu am găsit în pământ,
moneda găurită

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagine de toamnă

Treptele tot mai reci
Au colţuri strivite
De regulamentul timpului,
Riduri adânci străbat piatra
Umblată.
Un şal de frunze croşetate
Se destramă,
Două leagăne părăsite
Abia se mai ating
Pe o verandă.
Struguri indigo arşi de brumă,
Disperaţi,
Se agaţă straniu
De garduri forjate,
Note bizare pe portativ.
Frunze galbene de pergament
Cad peste trandafirii-vitralii,
Cu petale de sticlă,
Spinii casanţi caută haotic
Degetele tale fine.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace

Nopţi şi câte zile
Până la scadenţă
Măsurate-n mile:
Milă, Excelenţă!

Omul vine, pleacă
Pietrele rămân
Râul dacă seacă,
Timpul e stăpân!

Şi-om pleca cu toţii
În ţinutu-acela
Fiii şi nepoţii
Ne-or găti nacela;

Fără pulberi drumul,
Fără de întors
Fumul, poate scrumul
Dacă ni s-a tors,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârstele şi principalele evenimente din viaţa vinului nobil. Ca şi omul, vinul se naşte, trăieşte ‒ trecând prin mai multe vârste, şi moare. Vârstele şi principalele evenimente din viaţa vinului sunt: struguri: perioada prenatală; stoarcerea strugurilor: naşterea mustului; must, vin în faşă: nou născut, bebeluş; tulburel: copilărie; vin nou, de 1 an: trecere de la copilărie la adolescenţă; vin tânăr de 2-5 ani: adolescenţă, sau prima tinereţe; vin tânăr de 6-10 ani: a doua tinereţe; vin vechi de 11-25 ani: maturitate; vin vechi de 26-50 de ani: maturitate deplină; vin vechi de 50-100 de ani: bătrâneţe; vin vechi de peste 100 de ani: patriarh; oţetire: moartea vinului; oţet: vin mort.

George Budoi în Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi vine toamna

Si trece vara, vine toamna
cât de aproape tu mā simti?
las frunzele sā-mi steargā fata
si buzele zilei pustii...

Iar gândul sā treacā cu zborul,
ca noptile ce-au fost fierbinti,
în verile când mā scāldai cu dorul
si mā chemai sā nu mā uiti...

În locul verii vine toamna
când strugurii sunt moi si copti
se coc si merii lângā poarta
sārutului cu foi de soc..

Dacå pādurea este goalā,
vād urma pasilor trecuti
când ne plimbam pierduti în varā
fārā sā stim cā toamna dor...

[...] Citeşte tot

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!