Citate despre struguri și timp, pagina 3
Veniți după mine, tovarăși
Prietenilor mei
Veniți lângă mine, tovarăși! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
și-n gușe de viperi veninul.
C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
și cu toamna.
Veniți mai aproape! - Și cel care are
urechi de-auzit să audă:
durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.
Să râdă deci astăzi în mine
amarul
și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori!
Veniți lângă mine, tovarăși, să bem!
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de crin
(În memoria bunicăi Elena)
Cum creșteau dulci nepoței, colăciți pe brațul ei!
Iarba verde-i îmbrăca pe călcâi rouă din stea,
Struguri întindeau potire, să le guste împlinire,
Pân' și iarna ezita, să se ningă-n pleata sa...
Cu un pumn de nuci în poală și cu nepăsări de boală,
Umerii strânși în bundiță și cu fusta ei, pestriță,
Vine sprintenă în vis, să-mi dea dorului nestins
Luna și un lan de stele pentru lacrimile mele...
Zâmbetul ei nesupus nici poruncilor de sus,
Boiul fin, de Cosânzeană, moștenire de la mamă,
Bunătatea din țărâne, albul rumenit din pâine,
Erau sufletului soare, ce și din mormânt răsare...
Marea ei, de încântare și fântâna de răbdare,
Mi le-a perfuzat cu dram, ca în frunză de la ram,
într-un munte de-alinare peste zile fără soare
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Decembrie
astăzi de mândrie pădurile doinesc
semințele iubirii pun în pământul moale
se spală păcatele la izvorul domnesc
vinul bucuriei se varsă în pocale.
atingem prosperitatea gândul face rod
boabe de lumina ca strugurii dulci
planuri de devenire cu virtuți de aprod
cresc prețul speranței la bâlci.
e ziua patriei și-a neamului român
mulți ani să trăiască în liniște și pace
credința ne crește sub steagul bătrân
toată amărăciunea în minuni se preface.
la mulți ani România mereu să prosperi!
să rodesti bunăstare și pentru pauperi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrise pe frunze uscate de vie
I
HAFIS
La început - se știe - stelele aveau pe cer
cărările cu stângăcie trase la-ntâmplare;
din arcuirea zveltă a sprâncenei tale
a-nvățat odată Luna
să-și arcuiască drumul ei pe boltă
- peste mare.
II
PSALMISTUL
Când treci fără sandale pe sub tei,
porumbii adormiți pe streșini ciuruite
se trezesc, crezând
că pașii tăi, mărunții, runt semințe azvârlite
de-o mână bună pentru ei.
III
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înlemnire
mama mea a murit pentru noi precum Hristos întinsă pe patru scânduri de pat
zilnic zi de zi pe rând pentru toți și pentru fiecare în parte
a suferit pentru nenumăratele mele josnicii înșelată de tata pentru credulitatea fiicelor
pe acel dreptunghi pavat cu cuie asemenea pieței orașului a vrut
să răscumpere toate podgoriile părăsite și fiecare ciorchine de strugure
ca și cum n-ar fi ajuns că El a murit deja pentru a ieși apoi din mormânt
moartea n-a vrut să vină după ea de-a lungul vieții deși mama i-a deschis ușa
cu ospitalitate și umilință a ajuns cu încăpățânare la mal cu barca din patru scânduri
privind în abisul ceresc prin oglinda ce separă adâncul de spațiu
scrisă pe copac precum madona pe scândura icoanei așezată pe patul noduros
între cele patru scânduri ale căminului i-a crescut cocoașa înlemnind singură și tăcută
fără zarvă mulțimi de gură cască elevi dezamăgiți și femei amăgitoare
număra șoptind mătăniile din lemn făcea să plutească copacul durerii în jos
poezie de Piotr Zemanek din Antologia poetycka (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la struguri și timp, dar cu o relevanță mică.
E firesc să te adâncești în tăcere
oricum cuvintele doar amplifică prăpastia
precum un ecou învârtit pe un zbor de erete
dar oricât ai crede în legi eterne
și teoreme îndoielnice
într-o zi vei plânge timpul
petrecut în fața unei table întunecate
de o mie de ori ștersă cu lacrimi
demonstrând doar pentru tine
o axiomă închisă într-o altă axiomă
știu că e firesc să te simți zdrobită
precum un coș de struguri roșii
într-un vas de stejar
în timp ce eu te sorb
ca pe un leac
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea aurită a gândurilor
Se suie viță pe coloana anilor,
înfășurând în atingeri suave lumina zilei.
Despletește părul amiezii, grâu copt,
numai bun pentru frăgezitul dorului de viață.
Își adâncește privirea în râul clipelor, rostogolind în surâs sufletul cerului.
Mă inundă...
Șlefui-m-ar degetele rugăciunii,
copilă curată, răsărită în odaia sufletului,
în noaptea înstelată, fântână cu apă vie, divină!
În strugure, stă gustul toamnei,
de credința-n vinul vieții, plină!
poezie de Iulia Dragomir (25 noiembrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec occidental
O, a sufletului bătaie de aripi:
Pășeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Și urma cerbul roșu, floarea albastră și gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.
O, voi cruciade și martiri înflăcărați
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute pășeau pioșii apostoli,
Acum războinici, treziți din răni și vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopților albăstrele.
O, voi vremuri de liniște și ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări pașnici storceam violeții struguri;
Și împrejur străluceau dealul și pădurea.
O, voi vânătoare și castele; odihna serii,
Căci în cămăruța lui omul medita la cele drepte,
Și-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele
Zilnic soarele galben după coline vine.
Frumoasă-i pădurea, negrul animal,
Omul; vânător sau păstor.
Roșiatic în iazul verde se ridică peștele.
Sub cerul rotund
Se duce pescarul tăcut în barca albastră.
Încet se rumenește strugurele, grâul.
Când liniștit ziua se înclină
Un rău și-un bine sunt pregătiți.
Când se-nnoptează,
Călătoru-și ridică grelele pleoape;
Soare din bezna prăpastiei se rupe.
Comentarii
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre la Iași
Aud pe-aici, pe lîngă mine pași
Vin voci străvechi să cînte și să mustre,
Un paradis e îngropat la Iași
Sub străjuirea umbrelor ilustre.
Vin voievozi cu degete subțiri
Un stins condei își plînge arabescul,
Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.
Alecsandri va regăsi discret
Durerea și misterul din talangă
Și lîngă umbra marelui poet
Va crește metafizica lui Creangă.
Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicționaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-și coase orice petic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul Locuri Comune, Editura Albatros 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de înalt
Îmi place teribil, lumină,
când ochii-ți râd în latente dorințe
vizitând aprig cele mai ascunse cotloane ale vortexului
în care se vindecă rănile cocorilor.
Îmi place când ghicesc în colțul buzelor rădăcina pasiunii
pentru ritmul mugurilor îndrăgostiți de rodiri.
Se aprinde chibritul viiturii
când zâmbetul zilei sărută flămând, primăvăratic cireașa căutării.
Mă preling din privirea adunată în zenitul viorelelor
în strugurii pleznind de zeama viselor.
Mă bucur de chipul anotimpului în care surâde viața.
Beau cu nesaț strălucirea.
Se împreună hulpav buzele petalelor în picanteria vremii.
Din inima anotimpurilor, mă petrec cu voia cerului.
Ce privilegiu pentru dorul de înalt! (11. mai 2019-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (11 mai 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana de Bucovina
bunica mea a fost o amforă ferită ochilor lumii de către un stăpân gelos,
vinul băut din ea avea gustul amărui al strugurilor descântați cu roua de Bucovina.
pe degete purta inele de iarbă scânteind a tinerețe veșnică
iar cuvintele ei sărbătoreau o fericire promisă, așteptată, neuitată.
dacă ar fi știut să scrie poate ar fi descris cum se adună negurile deasupra munților străbuni
sau cum se strang flacaii satului înainte de a pleca în cătănie.
dar în sătucul meu, femeile învătau să scrie abia la bătrânețe,
literele lor erau șchioape, urâțite de așteptare și adeseori cu adevărat triste.
bunica mea nu a avut niciodată inel de aur sau brățară de argint,
poate că pielea ei nu rezista la răceala acelor podoabe.
singura ei bucurie a fost aceea de a păzi lângă focul iubirii,
numele neamului meu.
anii s-au succedat amețitor în Țara de fagi.
pârâurile au secat iar râurile au devenit nestemate pe cer.
copiii sătucului au plecat în războaie,
mulți nu s-au mai întors.
cu toate astea, preotul satului îi strigă pe toți în fiecare duminică
ca un apel continuu la neuitare,
ca un apel continuu la conștiința colectivă.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (24 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Reper
la ora dezmățată a spaimei
șerpi de aramă își retrag limbile în trup
melci se ascund sub frunze pe când pești mari
lovesc geamandurile
rămân în afară în astă lume dărâmată de nu mai e o ființă
aduceri-aminte
dintr-un hău îndepărtat de cumințenii
păstrate în ecoul ce oprește trecătorii
între clipele unui timp iritat fragil și crud
ca un viciu
cineva
în pătratul casei împachetează curcubeul
în timp ce gustă o clipă din toamnă
ca dintr-un bob de strugure răscopt
dulceața-i de stafidă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor ...
Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de strălucirea ta,
De stoluri de cocoare,
Când vine primăvara.
Mi-e dor de luna plină
Din nopțile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
Sub nucul de la țară.
Mi-e dor de toamna ruginie
Când își revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
De grâul care umple podul.
Și de iarnă-mi este dor,
Când arde focu-în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
Și-i cald în casa toată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe un drum bătut de ploi
Pe-un drum bătut de soare și de vânturi și de ploi,
Azi m-aș duce chiar pe jos, să-mi iau anii înapoi
De-o parte și de alta, înflor pomi și năsturei,
Cât-am ajuns cu privirea, m-am ascuns de dor în ei.
Venea încet un bătrânel, sprijinindu-se-n ciomag
Și-aș fi vrut să-i spun de mine și de codrul meu de fag,
S-a uitat așa îndelung, când râzând i-am dat binețe
Însă nu m-a cunoscut! Vinovată, bătrânețe!
Ori sunt eu că-i vreme multă, de când n-am călcat prin sat,
Sau de-atâtea gânduri mii, chipul meu o fi schimbat
Și l-am întrebat sfioasă: Nu-ți mai amintești, bădie?
Eu sunt fata ce-ți cerea, struguri aromați din vie?
S-a uitat la mine atent și m-a mângâiat pe frunte,
Doamne! Ce trecură anii! -s vederile mărunte
După vorbă, ești de-a noastră, dar purtarea ta-i străină,
Locul unde-ai fi trăit are partea lui de vină!
[...] Citește tot
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poem cu dublu sens
(se poate citi și de jos în sus)
Ca într-un Vezuviu mă afund în tine
Mare înspumată cu miros de rai,
Margini de iubire și de doruri n-ai,
Nimeni nu mai pleacă, nimeni nu mai vine,
Nimeni nu mai moare, veșnice sunt toate
În a noastră lume ruptă din neant,
Tu îmi ești atlantă, eu îți sunt atlant,
Vom domni o eră ori o oră poate...
Ale noastre-atingeri s-or preface-n ruguri,
Peste care-n lanțuri vom așterne zei,
Îmbătați de izul florilor de tei
Stoarce-vom sub lună copți ciorchini de struguri.
Cu albaștrii îngeri vom întinde hora
Tropotind pe-al nopții de-abanos pustiu
Pătrunzând mistere care nu se știu
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iarba câmpului și macii
abia acum, când boabele de struguri
își caută amiezile de vară în smălțuite, tandre căni cu vin,
acum când soare blând și aer auriu ne înconjoară,
când visele tale și visele mele de fiecare zi și din anume zile
și-au amestecat culorile și parfumul până la identificare
și sunt atâta de ușoare că sufletele ne-ar putea pleca spre cer
în orice secundă de liniște dacă iarba
și macii câmpului nu ne-ar iubi atât de mult
cu tot cu rouă și cântecele dragi
acum, când cănile cu vin
așteaptă buze moi, abia acum ne despărțim
poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea
Nopți și câte zile
Până la scadență
Măsurate-n mile:
Milă, Excelență!
Omul vine, pleacă
Pietrele rămân
Râul dacă seacă,
Timpul e stăpân!
Și-om pleca cu toții
În ținutu-acela
Fiii și nepoții
Ne-or găti nacela
Fără pulberi drumul,
Fără de întors
Fumul, poate scrumul
Dacă ni s-a tors,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brumărel
Brumărel și-a așternut un covor de stele albe
Ce lucesc în zorii zilei peste iarba de smarald
Iar pe frunzele arămii a-nșirat perlele-n salbe
Ca un dregător destoinic cu insigne de herald
Coborât de prin văzduh lasă urme ale Doamnei
Cu o mantie de-aramă și parfum de struguri copți,
Curcubeu de crizanteme pune-n baierele toamnei
Și deschide printre nouri lungi și fermecate nopți
Îi dă vântului aripi să se-agite printre frunze,
Le desprinde de pe ramuri ca pe fluturii în zbor
Și așterne pe alei un păienjeniș de pânze
Desenate în pasteluri, pe sub talpă viu covor
Între zile și-ntre nopți brumărel iscă-o dispută
Zilele se micșorează cu apusuri violet,
Astrul vieții tot mai slab din lumină împrumută
Zânei nopții să inspire un artist și un poet
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rubaiyat
Hai, sus! Soarele-a risipit Aștrii
De pe Câmpia Nopții și-albaștri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare mii de piaștri!
În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:
"Templul așteaptă oaspeți credincioși,
Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-început"!
Cocoșu-a cântat, umflându-și gușa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Ușa,
Deschideți ușa, știți cât de puțin
Timp avem de stat și-apoi... cenușa."
Învie Noul An dorințe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spațiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.
[...] Citește tot
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre struguri și timp, adresa este: