Citate despre suflet și vânt, pagina 4
Viața mea-i telenovelă
Viața mea-i telenovelă,
Scrisă pe aripi de vânt,
Sufletul mi-e ca o velă,
Dragostea, un lucru sfânt.
Am iubit, iubesc, iubi-voi,
Pătimesc și nu îmi pasă,
Împart dragostea la doi,
Chiar de-n urmă lacrimi lasă.
Nu e primul meu amor,
Nu va fi nici ultimul,
Chiar de-o fi să mor de dor
Voi iubi cu sufletul.
Și voi merge înainte,
Tot să caut dragostea,
Voi avea mereu în minte,
Al ei chip, frumoasă stea.
poezie de Răzvan Isac (24 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popas sufletesc
Fac un popas sufletesc pe-un tărâm fără nume
Și încalec pe visul semeț ce stă după mine
Să-mi potrivesc ceasul plecării din lume
Spre lumea ce-a fost, ce este și vine.
Smâcesc din frâie și dau din picioare
Dar visul nu caută să facă vreun pas!
Din noapte privirea-mi ridic către soare
Curtându-mi puținul ce mi-a rămas
De împlinit anevoie pe vise călare
Și îngân un refren de senin fără glas
Din cântul sublim ascuns în uitare,
Să-audă și gândul cel vechi de pripas
Cum goana vieții e-o pură visare
Și vânt adunat pentru bunul rămas.
Mai fac un popas pentru-n suflet rămas de pripas,
Cu un scop definit și prescris de-o anume
Alarmă-a trezirii de vis, din ultimul ceas
Al curtării divine ce duhu-a 'ncetat să-i zbuciume
Ca semn al celui mai groaznic și mare impas.
poezie de Ioan Hapca (14 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
De drumuri lungi și aspre obosit,
La capătul pământului, în soare,
Pe țărmul mării cald am poposit,
Ca toamna, niște pasări călătoare.
Înalte valuri fiare mari de plug
Spumoase brazde peste țărm răstoarnă.
Ca niște lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreagă se întoarnă.
Vreau singur să pornesc în larg, și parcă
Să-mi desfășor tot sufletul în vânt,
Dar simt cumplit că trupul meu e-o barcă
Cu ancori grele prinsă de pământ.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de septembrie
Infinitatea dispare, prezentul descrie,
Un amurg de toamnă în sufletul meu,
Ca un soare roșu oferit pe-o tipsie,
Așa de aprins sunt înlăuntrul meu.
Șoapte aromate purtate de vânt
Le-aud visător, uitându-mă la cer,
Simfonia frunzelor, emoții dansând,
Atingerea ta, fără ea sunt stingher.
Un chip angelic cu-n zâmbet divin,
Fără tine aș fi un simplu străin,
O toamnă toridă cu-n aer parfumat,
Așa-i în septembrie, cu tine-i mai cald.
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
April
Într-o ramură-nflorită
E-agățat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-și cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.
Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.
O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.
Pasăre cu aripi lungi,
Unde ești și ce mai faci?
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cadențe (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Putere și Decădere
Punând mâna pe sufletul meu
Ai pus mâna pe nemurire.
Îți pot dărui nesfârșirea,
Pot lua sfârșitul
Și cu el - pe tine!
Puterea mea de a îndura
Se confundă cu marea.
Puterea mea de a convinge
Se confundă cu vântul.
Pot iubi, cum pot nimici... prin tine!
Am nevoie de aripi să pot învinge -
Prefer suflet să câștig -
Cobor până în adâncuri
Pentru a mă ridica în înalt...
Și toate astea cu tine!
Și nescriind nimic până acum
Pot avea tot și toate,
[...] Citește tot
poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mod
Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid,
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci orașul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,
O, ceasuri verticale, frunți târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Și ochiul, unghi și lumea aceasta-nouă.
- Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata aceasta de infern!
Dar ceasul sus; trec valea răcoroasă.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine de sat
Mă înconoară ploaia și furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer plutește parfum de primăvară.
Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.
Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă și udă pământul
Sub divina credință, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineață în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduiește-n vânt.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ea merge printre vrăbii. Și ea plutește pe vânt. Ea se mișcă printre flori. Se mișcă ceva adânc în sufletul meu.
citat din Nick Cave
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abisul sufletului meu
neghina din bob o scoți cu durere,
mă ridic din iubirea-ți ștearsă
de lacrimi uscate...
uscate de suflul curgerii timpului
și te privesc cum plângi.
piciorul de stâncă îl aud cu plăcere
când inima rece i-o frângi...
mi-a lungului cale bătută de dor
și ghimpi de furtună m-aruncă
ușor în colțuri de ceară...
mă așez și-mi lipesc urechea de stâncă
zumzetul Lunii răcite de Soare
aud cum împarte durerea,
o-nchide în flori...
și ele trezite la viață îți plâng
pe piept ori în suflet,
și-apoi în buchete uscate
sau în cioburi rotunjite de ape,
în ploi abăute de vânt
și-n zile uitate de noapte
[...] Citește tot
poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasurile vieței
Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci;
Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint;
Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Și ne fac să plângem
Între "ieri" și-"acum",
Pentru ce mai tare
Răsunați voi azi? -
Parcă-aleargă vântul
Peste munți de brazi.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața - minunat trofeu
Omule, timpu-ți oferă
doar o viață pasageră.
Învață ca să trăiești
după legile cerești.
Când în suflet ai credință,
totul este cu putință.
Ai voință, ai putere
să dai corpului ce-ți cere.
Dacă de rău stai departe,
fericirea îți e parte.
Astfel, viața pe pământ
nu e doar o frunză-n vânt.
Este minunat trofeu,
dăruit de Dumnezeu.
poezie de Dumitru Delcă (27 mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Bântuie vântul toamnei
să-mi spulbere anii,
să-mi prăfuiască gândurile
cu polenul din spicele uscate,
ce nu mai dau rod,
iar ploile mă inmoaie cu spălatul sufletului
de iubiri,
uitându-le,
până îmi vor îngheța
în fulgi criotici,
depuși pe geamul conștiinței
sub formă de flori de gheață...
Să nu sufli,
că risc să-mi topești
și ultimele amintiri!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
N-am văzut de nicăieri o lună mai mare
Ca din vârful muntelui înzăpezit.
Parcă i-a împrumutat limpezimea
Sufletul meu nesfârșit.
Vântul poartă-n văile-albastre
Râuri de scântei ca-n vrăji străvechi.
Florile iernii suflate pe cetini
Îmi alunecă melodii de cleștar în urechi.
Aici totul, pădurile doinare,
Cerul bun, colibile goale de stână,
Ramurile nopții, adunate în inimă,
Se prefac în sânge sănătos, tânăr.
(...)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt suflete care-și "fumează" viața, ca pe o țigară, dupa care nu rămâne, decât un fum și ceva scrum, luate de vânt!
Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiuni
Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziția ta
și avidă de răspunsuri
îți fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
și dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să mă nasc vânt
și visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
și flămândă de viață
am să-nvăț să mor prea devreme.
Și... mai iartă-mă, te rog,
că-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să mă ierți.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe sublime
De frunze vântul a golit copacii
Și crivățul de-o vreme dinții și-i ascute
Pădurile pustii rămase-s de-acum mute
În jurul sobei se-nghesuie ortacii.
E vreme doar de fluier și poveste,
La mare cinste de-acum e moșul bunul
Curând s-o coborâ iar din înalt Crăciunul
De el prin sfânt colind el astăzi ne vorbește.
Cu suflete curate în jur se-adună pruncii
Și-n glasul lor curat de clopotel
Colindul se înalță sus la El
Din dalba puritate și din albeața frunții
Și simți cum peste suflet pogoara-ncet seninul
Si clipa care curge e una cu sublimul.
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
Când totul e alb și cenușă,
Iar soarele-n doliu plutește,
Doar iarna eterna mătușă
Din colțul de gheață privește.
Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câțiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.
Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp și uitare,
Își cerne ecoul în unde,
Din văi și poteci solitare.
E liniște iar și e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu știu de ce, care sau cine
Pașii prin stele i-afundă...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarbă trează
Cu urechea la pământ
Lunecând l-ascult prin foi
Lungi, de cârji de popușoi.
Graiul apelor din vânt.
I-aud undele-așternute
Giulgii moi, ca de hârtie,
Șoapta cum îi întârzie
Sufletul să i se mute.
Sculele mele cântate
Le-aș zvârli vârtej în foc.
Vrea un singur pai, în loc
De unelte-ncrucișate.
Dintr-o strună de o sfoară
Voi să mă căznesc să scot
Geamătul și-aleanul tot,
Pâcla grea și ceața rară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Peste țărmuri depărtate
Vezi tu râul călător,
Cum în valuri turburate
Se-asvârlă din izvor?
Pe-a lui maluri singurate
Vezi, cum vântul mugitor
Mișcă trestia ș'o bate,
Șuerând încetișor?
Râu-i viața-mi sbuciumată,
Ș'acea trestie mișcată
E-al meu suflet dureros;
Viitorul, ce m'așteaptă,
E pustia cea deșartă
După malul nisipos.
poezie de Alexandru Sihleanu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre suflet și vânt, adresa este: