Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
Amestecări
M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Și nu mai știu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.
Veghează luna peste câmpuri
Și îmi trezește visele,
Și-mi răscolește câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.
E noaptea pe umeri lăsată
Și o simt grea, de nepătruns,
E-o liniște ca o angoasă
Și al ei calm îmi e de-ajuns.
Stau pe o bancă doar cu mine
Și fulgeră pe cerul meu,
Și-o ploaie rece am în vine
Și cât de tristă sunt mereu.
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă te aștept...
Te-am zărit într-un amurg de seară,
De-atunci am ochi căutători,
De-atunci te modelez din ceară
Și părul ți-l îmbrac cu nori
Îți pun în loc de ochi două mărgele,
Culoarea verde sau căprui,
Deasupra lor lipesc și gene
Sprâncenele-n nuanța părului.
Te-așez pe o măsuță lângă mine
Să pot închide ochii, să-i deschid,
Să te zăresc în visul ce-mi revine,
Să te zăresc sculptat cu trup timid.
Senine gânduri mă apăsă, seacă,
Mă răscolesc, îmi încolțesc ușor,
Aștept cu nerăbdarea nefirească,
S-apari călcând pe ceasul serilor.
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul țărm
Am mai privit o dată și-ai răsărit din mare,
În urma mea un lanț de amintiri aveam
Cu zale ferecate peste întreaga zare
Și zile înnodate, pe toate le striveam.
Nu te-ai sfiit, știind că va veni sfârșitul,
Că orice lucru bun de-oparte l-ai oprit,
Din gânduri împărțite între-albastre valuri
Doar stropii reci și grei, din tot, am nimerit.
Am zăbovit în urma-ți privirii tremurânde
Rupeam sclipiri din umbre pornite dintre noi
Plecat, fără măcar un zumzet să se-audă
Rugam din suflet norii să scuture din ploi.
Păream o amintire cu spatele la tine,
Un pic în vijelia pornită din senin,
Lipseam din visele ce le vroiam să vină
Și seara se lăsa cuprinsă de venin.
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corina Mihaela Soare despre gânduri, adresa este: